Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 58 din 26 februarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. h) si alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Ecaterina Pata şi Andrei Pata în Dosarul nr. 431/2001 al Judecãtoriei Mangalia şi de Bechir Vildan în Dosarul nr. 6.115/2001 al Judecãtoriei Medgidia. La apelul nominal rãspunde Bechir Vildan, autor al exceptiei. Lipsesc ceilalţi autori ai exceptiei, Ecaterina Pata şi Andrei Pata, precum şi celelalte pãrţi - primarul comunei Albesti, Comisia de lichidare a C.A.P. Albesti, primarul comunei Silistea şi Comisia de lichidare a C.A.P. Silistea, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, întrucât între acestea exista o strânsã legatura. Partea prezenta şi reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã, pune concluzii de conexare a Dosarului nr. 280C/2001 la Dosarul nr. 266C/2001, deoarece cauzele au ca obiect neconstituţionalitatea aceloraşi dispoziţii legale. Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 294C/2001 la Dosarul nr. 293C/2001. Partea prezenta, punând concluzii pe fond, solicita admiterea exceptiei. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, arãtând ca dispoziţiile legale criticate nu au caracter retroactiv, ci ele constata expres o nulitate absolutã preexistenta. Se arata ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. III alin. 1 lit. h) din Legea nr. 169/1997 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 18/1999, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin încheierile din 4 iunie 2001 şi din 10 mai 2001, pronunţate în dosarele nr. 431/2001 şi nr. 6.115/2001, Judecãtoria Mangalia şi, respectiv, Judecãtoria Medgidia au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Ecaterina Pata şi Andrei Pata, precum şi de Bechir Vildan. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 1 din Codul civil, care reglementeazã principiul neretroactivitatii <>legii civile, considerându-se ca ele completeazã Legea nr. 18/1991 , "adaugand o prevedere explicita, anume ca nulitatea actelor de vânzare-cumpãrare priveşte şi fostele sedii administrative ale fostelor C.A.P.-uri". Se mai susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi alin. (3) din Constituţie, deoarece, în condiţiile în care la data încheierii contractului de vânzare-cumpãrare a imobilului au fost respectate prevederile <>art. 29 alin. final din Legea nr. 18/1991 , acţiunea în constatarea nulitãţii, promovata de <>art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 , reprezintã o "expropriere deghizatã". Judecãtoria Mangalia, exprimandu-şi opinia, apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca <>art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 nu face altceva decât sa precizeze sancţiunea în cazul în care nu sunt respectate dispoziţiile legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, respectiv nulitatea absolutã. De altfel, precizeazã instanta, aceasta sancţiune este prevãzutã şi de dispoziţiile Codului civil. Judecãtoria Medgidia, exprimandu-şi opinia, apreciazã, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiatã, arãtând ca textele constituţionale invocate în motivarea exceptiei nu au legatura cu textele legale criticate, acestea din urma sanctionand vânzarea-cumpãrarea unui bun trecut în proprietatea publica printr-un act normativ preconstitutional. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca textele legale criticate trebuie analizate în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (5) din Constituţie, precum şi în raport cu prevederile <>Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia. În acest sens prevederile cuprinse în <>art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 constituie o sancţiune pentru încãlcarea dispoziţiilor cu caracter imperativ ale <>art. 29 alin. ultim din Legea nr. 18/1991 , republicatã. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei ridicate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţilor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , a cãror redactare este urmãtoarea: - Art. III: "(1) Sunt lovite de nulitate absolutã, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, urmãtoarele acte emise cu încãlcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1999: [...] h) actele de vânzare-cumpãrare privind construcţiile afectate unei utilizãri sociale sau culturale - case de locuit, crese, grãdiniţe, cantine, cãmine culturale, sedii şi altele asemenea - ce au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încãlcarea dispoziţiilor imperative prevãzute la ultimul alineat al art. 28 din lege. (2) Nulitatea poate fi invocatã de primar, prefect, procuror şi de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenta instanţelor judecãtoreşti de drept comun, care au plenitudine de jurisdicţie." Textele constituţionale invocate în susţinerea exceptiei sunt cele ale art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2) şi (3), al cãror cuprins este urmãtorul: - Art. 15 alin. (2): "(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile." - Art. 41 alin. (2) şi (3): "(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire.". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 , cu modificãrile ulterioare, a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, dându-se textelor o noua numerotare, astfel încât art. 28 alineatul ultim a devenit art. 29 alineatul ultim, textele fiind identice. Potrivit acestui text imobilele afectate unei utilizãri sociale sau culturale, care au aparţinut fostelor cooperative agricole de producţie, au trecut, o data cu intrarea în vigoare a Legii fondului funciar, în proprietate publica, iar sancţiunea nulitãţii absolute în cazul nerespectãrii dispoziţiilor <>art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 , republicatã, este determinata de caracterul imperativ al acestei norme. Rezulta deci ca sancţiunea nulitãţii absolute în cazul încheierii actelor de înstrãinare a unor astfel de imobile se întemeiazã pe însãşi prevederile <>art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 , republicatã, nulitatea putând fi invocatã de autoritãţile prevãzute de alin. (2) al <>art. III din Legea nr. 169/1997 . Aceste dispoziţii nu aduc nici o noutate din punct de vedere legislativ; ele nu fac decât sa precizeze încã o data sancţiunea nulitãţii actelor translative de proprietate încheiate cu încãlcarea unor norme legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, asemenea acte nu au putut sa constituie temeiuri ale dobândirii valabile a dreptului de proprietate. În aceste condiţii este forţatã invocarea prevederilor constituţionale privind ocrotirea dreptului de proprietate şi cu atât mai puţin ar putea fi susţinutã referirea la asa-zisa "expropriere deghizatã". <>Art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997 , fãcând referire la actele de vânzare-cumpãrare privind construcţiile afectate unei utilizãri sociale sau culturale, care au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative prevãzute la <>art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 , republicatã, constata expres o nulitate absolutã preexistenta. Pentru a exista retroactivitate ar fi trebuit ca între cele doua prevederi sa fie o deosebire, iar noua reglementare sa se aplice situaţiilor juridice anterioare intrãrii sale în vigoare. În cazul de fata însã sancţiunea este aceeaşi, astfel încât continuitatea reglementãrii exclude, prin ipoteza, retroactivitatea celei noi. De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997 Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 18 din 9 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999. Atât soluţia, cat şi considerentele din aceasta decizie sunt valabile şi în cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Ecaterina Pata şi Andrei Pata în Dosarul nr. 431/2001 al Judecãtoriei Mangalia şi de Bechir Vildan în Dosarul nr. 6.115/2001 al Judecãtoriei Medgidia. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 februarie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
