Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Constituţionalã nr. 110 din 9 noiembrie 1994.
Victor Dan Zlatescu - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, ridicatã de inculpatii Murgoci Cristache, Caldararu Ion şi Cercel Tudorel în Dosarul nr. 2900/1993 al Judecãtoriei Tulcea, cu care Curtea Constituţionalã a fost sesizatã prin Încheierea din 7 septembrie 1993.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 10 mai 1994, în prezenta procurorului şi lipsa pãrţilor, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea din acea data, cînd Curtea Constituţionalã, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru 18 mai 1994.
Procurorul pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate a art. 224 din Codul penal, deoarece, prin încheierea de sesizare a Curţii, instanta de judecata exprimindu-şi opinia, potrivit <>art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , a fost de acord cu punctul de vedere al partii - noţiunea de avut public nu se confunda cu cea de avut obştesc şi nu este legal sa se aplice un regim sanctionator diferenţiat - şi, în consecinta, trebuia sa schimbe încadrarea juridicã a faptei şi sa soluţioneze cauza.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
prin rechizitoriul nr. 328P/1993 al Procuraturii Tulcea, inculpatii Murgoci Cristache, Caldararu Ion şi Cercel Tudorel au fost trimişi în judecata pentru sãvîrşirea infracţiunii prevãzute de art. 224 din Codul penal, cauza formind obiectul Dosarului nr. 2900/1993 al Judecãtoriei Tulcea.
La termenul de judecata din 7 septembrie 1993, inculpatii au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, cu motivarea ca noţiunea de avut obştesc din Codul penal nu s-a transformat în avut public, Constituţia definind noţiunea de avut public, în care nu se regaseste şi obiectul infracţiunii din prezenta speta.
Judecãtoria Tulcea, prin Încheierea din 7 septembrie 1993, pronunţatã în Dosarul nr. 2900/1993, sesizeazã Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate şi, exprimindu-şi opinia, considera ca noţiunea de avut public nu se confunda cu noţiunea de avut obştesc şi nu este legal sa se aplice un regim sanctionator diferenţiat, atît timp cît legiuitorul nu a fãcut acest lucru în mod expres.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate au fost solicitate, potrivit <>art. 24 din Legea nr. 47/1992 , puncte de vedere Guvernului, Camerei Deputaţilor şi Senatului.
În punctul sau de vedere, Guvernul contesta competenta Curţii Constituţionale, considerind ca este o problema de interpretare ce revine instanţelor judecãtoreşti, iar pe fond, susţine ca, atît noţiunea obştesc folositã de art. 145 din Codul penal, cît şi categoria juridicã de avut obştesc au o sfera mai larga decît conceptul de avut public în care se identifica doar bunurile proprietãţii publice.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile <>art. 224 din Codul penal, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 3 şi <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã constata ca este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei invocate.
Faptul ca Judecãtoria Tulcea, în opinia exprimatã, a apreciat ca este nelegal sa se confunde noţiunea de avut public cu cea de avut obştesc şi, inadecvat, sa se considere ca societãţile comerciale cu capital de stat, în speta Societatea Comercialã "Romcereal" - S.A. Tulcea, fac parte din domeniul public, nu este de natura sa atragã necompetentã Curţii Constituţionale, de vreme ce instanta de judecata a sesizat Curtea, singura care poate asigura, prin deciziile sale obligatorii, o jurisprudenta unitarã în materia controlului de constitutionalitate a legilor.
Problema supusã controlului de constitutionalitate priveşte dispoziţiile Codului penal referitoare la avutul obştesc, în contextul prevederilor constituţionale despre proprietate, asupra cãrora Plenul Curţii Constituţionale s-a pronunţat prin Decizia nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, obligatorie pentru completele de judecata. Prin decizia menţionatã s-a constatat ca dispoziţiile Codului penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, deci şi cea prevãzutã de art. 224 din Codul penal - furtul în paguba avutului obştesc - sunt abrogate parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmînd a se aplica în continuare numai pentru bunurile proprietate publica prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie.
Ţinînd seama de Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, rezulta ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 din Codul penal ar urma sa fie admisã, dar, prin rãmînerea definitiva a <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993 , ca urmare a respingerii recursului declarat în cauza respectiva de Ministerul Public, prin Decizia nr. 63 din 4 noiembrie 1993, art. 224 din Codul penal a fost în mod definitiv şi obligatoriu parţial abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinta, urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice. Rezulta ca, în prezent, orice alta excepţie de neconstituţionalitate a art. 224 din Codul penal, deci şi cea invocatã de inculpatii Murgoci Cristache, Caldararu Ion şi Cercel Tudorel în Dosarul nr. 2900/1993 al Judecãtoriei Tulcea, este lipsitã de obiect deoarece prevederile art. 224 din Codul penal sunt abrogate parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, astfel cum s-a constatat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, rãmasã definitiva.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, <>art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constata ca, potrivit <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993 , rãmasã definitiva prin Decizia nr. 63 din 4 noiembrie 1993, este abrogat parţial, conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinta, acesta urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice şi, prin urmare,
Respinge ca lipsitã de obiect excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 224 din Codul penal, ridicatã de Murgoci Cristache, Caldararu Ion şi Cercel Tudorel în Dosarul nr. 2900/1993 al Judecãtoriei Tulcea.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa din 18 mai 1994.
PREŞEDINTE,
dr. Victor Dan Zlatescu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
