Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 58 din 16 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 266, art. 267 si art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 117 din 16 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 266, 267 şi 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Timpuri Noi" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 45.240/3/2005 (8.324/LM/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, considerând cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 45.240/3/2005 (8.324/LM/2005), Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266, art. 267 şi <>art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Timpuri Noi" - S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni civile având ca obiect contestaţia la decizia de concediere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate se aflã într-o vãditã contradicţie cu prevederile art. 21 şi 45 din Constituţie, având în vedere cã accesul liber la o activitate economicã şi libera iniţiativã presupun dreptul persoanei de a-şi stabili cadrul organizatoric în care sã-şi desfãşoare activitatea, inclusiv abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile în cazul sãvârşirii unor astfel de abateri. Considerã cã regimul extrem de restrictiv prevãzut pentru încetarea raporturilor de muncã, ca şi procedura de luare a mãsurilor disciplinare, însoţite de rãsturnarea sarcinii probei, lezeazã libertatea economicã şi provoacã un dezechilibru în poziţia şi drepturile pãrţilor din litigiu, în favoarea salariatului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, deoarece motivele invocate nu relevã un conflict real nici cu dispoziţiile Constituţiei şi nici cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, sens în care aratã cã acestea constituie norme de procedurã a cãror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Totodatã, normele care reglementeazã stabilirea sancţiunilor disciplinare, procedura cercetãrii disciplinare, emiterea şi comunicarea deciziei de sancţionare nu sunt de naturã sã îngrãdeascã exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie şi nici dreptul pãrţilor la un proces echitabil. Mai aratã cã prevederile art. 45 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 266, art. 267 şi <>art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 266: "Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinarã aplicabilã în raport cu gravitatea abaterii disciplinare sãvârşite de salariat, avându-se în vedere urmãtoarele:
a) împrejurãrile în care fapta a fost sãvârşitã;
b) gradul de vinovãţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generalã în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de cãtre acesta.";
- Art. 267: "(1) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, nicio mãsurã, cu excepţia celei prevãzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusã mai înainte de efectuarea unei cercetãri disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfãşurãrii cercetãrii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicitã de cãtre angajator sã realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea fãcutã în condiţiile prevãzute la alin. (2) fãrã un motiv obiectiv dã dreptul angajatorului sã dispunã sancţionarea, fãrã efectuarea cercetãrii disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetãrii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sã formuleze şi sã susţinã toate apãrãrile în favoarea sa şi sã ofere persoanei împuternicite sã realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le considerã necesare, precum şi dreptul sã fie asistat, la cererea sa, de cãtre un reprezentant al sindicatului al cãrui membru este.";
- Art. 268: "(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisã în formã scrisã, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luãrii la cunoştinţã despre sãvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data sãvârşirii faptei.
(2) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinarã;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncã aplicabil, care au fost încãlcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlãturate apãrãrile formulate de salariat în timpul cercetãrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevãzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuatã cercetarea;
d) temeiul de drept în baza cãruia sancţiunea disciplinarã se aplicã;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestatã;
f) instanţa competentã la care sancţiunea poate fi contestatã.
(3) Decizia de sancţionare se comunicã salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicãrii.
(4) Comunicarea se predã personal salariatului, cu semnãturã de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandatã, la domiciliul sau reşedinţa comunicatã de acesta.
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestatã de salariat la instanţele judecãtoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicãrii."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 21 şi 45 din Constituţie şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Din motivare rezultã cã la art. 21 din Constituţie este avut în vedere alin. (3) referitor la dreptul pãrţilor la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, iar la art. 6 din Convenţie, paragraful 1 teza întâi care consacrã acelaşi drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã raportul juridic de muncã se naşte pe baza contractului individual de muncã negociat între angajator şi salariat, liber consimţit de ambele pãrţi. Dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate reglementeazã condiţiile şi procedura în care angajatorul poate dispune unilateral sancţionarea eventualelor abateri disciplinare sãvârşite de salariaţi. Aceste dispoziţii au menirea şi sunt necesare atât pentru asigurarea stabilitãţii raporturilor de muncã, cu respectarea deopotrivã a drepturilor şi a intereselor legitime ale pãrţilor raportului juridic de muncã, cât şi pentru protecţia salariaţilor faţã de eventualele mãsuri abuzive ori nejustificate ce ar putea fi dispuse de angajator.
Astfel, Curtea reţine cã niciuna dintre normele juridice criticate nu este de naturã sã îngrãdeascã dreptul oricãrei pãrţi la un proces echitabil, în situaţia în care se iveşte un litigiu supus soluţionãrii instanţei judecãtoreşti. Din contrã, aceste texte de lege servesc la rezolvarea cu celeritate, într-un termen rezonabil, a unor asemenea litigii. Sarcina probei impusã angajatorului este determinatã de poziţia mai puternicã a acestuia faţã de cea a salariatului, de situaţia obiectivã rezultatã din deţinerea de angajator a documentelor şi a datelor necesare elucidãrii cauzei.
De asemenea, Curtea reţine cã accesul liber la o activitate economicã şi libera iniţiativã, consacrate de art. 45 din Constituţie, nu conferã drepturi şi puteri discreţionare angajatorului în raporturile sale cu salariaţii. Aceste drepturi pot fi exercitate numai în condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266, art. 267 şi <>art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Timpuri Noi" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 45.240/3/2005 (8.324/LM/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
