Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 58 din 13 aprilie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 1 si ale art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 308 din 30 iunie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi ale <>art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Molbas Impex" - S.R.L. din Onesti în Dosarul nr. 5.072/R/1998 al Judecãtoriei Onesti privind pe autoarea exceptiei în contradictoriu cu Garda Financiarã Onesti şi Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Bacau.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 13 aprilie 1999, în lipsa pãrţilor legal citate şi în prezenta reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei invocate, deoarece dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi ale <>art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 nu contravin principiului constituţional privind accesul liber la justiţie, iar Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat şi prin alte decizii asupra acestor texte şi a constatat ca sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Onesti, prin Încheierea din 21 octombrie 1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi ale <>art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 , ridicatã de Societatea Comercialã "Molbas Impex" - S.R.L. din Onesti într-o cauza civilã, având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autoarea exceptiei impotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat de Garda Financiarã Onesti.
Prin excepţia de neconstituţionalitate ridicatã se susţine ca redactarea echivoca a textelor art. 1 alin. 1 şi <>art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 creeazã o ambiguitate în aplicarea lor. Totodatã se apreciazã ca aceste prevederi sunt în neconcordanta cu dispoziţiile <>Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor şi ale art. 21 din Constituţie privind dreptul oricãrei persoane de a se adresa justiţiei, iar termenul de adresare la organele judecãtoreşti ar trebui sa fie de 15 zile şi nu de 5 zile, cum se dispune în <>Legea nr. 105/1997 .
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata considera ca termenele lungi de soluţionare a obiectiunilor, plangerilor şi contestaţiilor reglementate de <>Legea nr. 105/1997 , pe calea a doua proceduri - una administrativã şi alta judiciarã, imprima un caracter greoi şi totodatã restrictiv activitãţii de soluţionare a acestor cai de atac, ceea ce contravine finalitatii actului de justiţie şi celeritatii judecãrii cauzelor.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi ale <>art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 este neîntemeiatã, deoarece accesul la justiţie al autoarei exceptiei nu este în nici un mod obstructionat. Astfel <>art. 2-8 din Legea nr. 105/1997 cuprind prevederi care stabilesc cãile de atac administrativ-jurisdicţionale, termenele de soluţionare a obiectiunilor, contestaţiilor sau plangerilor şi cele înãuntrul cãrora se exercita cãile de atac, pe cale ierarhica, pana la obţinerea deciziei Ministerului Finanţelor, iar art. 9 din lege reglementeazã dreptul celui nemulţumit de a promova o acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea soluţiei, la instanta judecãtoreascã competenta, prevãzutã de legea specialã de instituire a impozitelor şi taxelor contestate. Alin. 2 şi 3 ale aceluiaşi articol reglementeazã şi cazul în care legea specialã nu precizeazã instanta judecãtoreascã competenta, situaţie în care acţiunea se soluţioneazã de cãtre curtea de apel în a carei raza teritorialã petentul îşi are sediul sau domiciliul, cu drept de recurs la tribunal sau la Curtea Suprema de Justiţie, dupã caz, în termen de 15 zile de la comunicarea soluţiei. Se mai arata ca <>art. 1 alin. 2 din Legea nr. 105/1997 prevede soluţionarea, în conformitate cu dispoziţiile legale în domeniul constatãrii şi sanctionarii contravenţiilor, a altor situaţii decât cele reglementate prin art. 1 alin. 1 din aceeaşi lege. Aceste texte permit în totalitate accesul liber, fãrã nici o restrictie, la justiţie, potrivit art. 21 din Constituţie, reglementand totodatã şi aspectul competentei materiale a instanţelor judecãtoreşti, precum şi termenele de sesizare a acestora.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece <>Legea nr. 105/1997 este o reglementare specialã, potrivit cãreia obiectiunile, contestaţiile şi plângerile asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control ale organelor Ministerului Finanţelor reprezintã o procedura administrativã prealabilã. Art. 9 prevede însã ca, impotriva deciziei Ministerului Finanţelor, care este ultima cale administrativã de atac în aceasta procedura prealabilã, se poate face acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanta judecãtoreascã competenta, iar hotãrârea acesteia este supusã recursului, astfel încât nu este încãlcat art. 21 din Constituţie. De altfel, în mod constant Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul ca instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale prealabile nu contravine liberului acces la justiţie, cat timp actul emis în cadrul jurisdicţiei respective poate fi atacat la instanta judecãtoreascã de contencios administrativ. Mai mult, din concluziile depuse la dosar de Societatea Comercialã "Molbas Impex" - S.R.L. în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate rezulta ca, de fapt, nu se invoca neconstituţionalitatea, ci neclaritatea legii, fapt care i-a determinat şi pe agenţii constatatori sa foloseascã formulari ambigue. Soluţionarea acestor situaţii nu intra însã în competenta Curţii Constituţionale.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, concluziile procurorului, raportul judecãtorului-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Costitutionala a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Aceasta excepţie de neconstituţionalitate se referã la prevederile art. 1 alin. 1 şi ale <>art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 privind soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor. Potrivit art. 1 alin. 1, "Obiectiunile, contestaţiile şi plângerile formulate în condiţiile prezentei legi sunt cai administrative de atac prin care se solicita diminuarea sau anularea, dupã caz, a impozitelor, taxelor, a contribuţiilor la fondurile speciale, a majorãrilor de întârziere sau a penalitatilor şi amenzilor ori a altor sume constatate şi aplicate de organele Ministerului Finanţelor, abilitate, potrivit legii, sa efectueze acte de control sau de impunere". De asemenea, art. 2 alin. 1 din aceeaşi lege prevede ca "Impotriva mãsurilor dispuse prin procesele-verbale sau prin alte acte ale organelor cu atribuţii de control sau de impunere se pot face obiecţiuni care se depun, în termen de 5 zile lucrãtoare de la comunicare, la organul care a încheiat procesul-verbal sau alt act al organului cu atribuţii de control sau de impunere".
Examinând aceasta excepţie, Curtea Constituţionalã constata ca este neîntemeiatã şi urmeazã sa fie respinsã.
Dispoziţiile legale criticate prevãd o cale administrativã prealabilã de soluţionare a obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor formulate impotriva mãsurilor dispuse prin actele organelor cu atribuţii de control sau de impunere ale Ministerului Finanţelor. Împreunã cu celelalte prevederi din lege, este reglementatã o procedura administrativã prealabilã, prin care cererile celor nemultumiti de constatãrile actelor de control ale organelor financiare nu sunt soluţionate de agentul care le-a încheiat, ci de şeful organului care a întocmit aceste acte sau, dupã caz, de organul ierarhic superior.
Dupã efectuarea acestor proceduri cu caracter jurisdicţional, potrivit <>art. 9 din Legea nr. 105/1997 , impotriva deciziei Ministerului Finanţelor se poate face acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, la instanta judecãtoreascã prevãzutã de legea specialã de instituire a impozitelor şi taxelor contestate, iar impotriva hotãrârii judecãtoreşti, pronunţate de judecãtorie sau de curtea de apel, se poate face recurs la tribunal sau la Curtea Suprema de Justiţie, dupã caz, în termen de 15 zile de la comunicare, instanţele având şi posibilitatea de a suspenda executarea hotãrârii, potrivit dispoziţiilor de drept comun, pana la soluţionarea cauzei.
În aceste condiţii dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi ale <>art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât se asigura accesul liber la justiţie şi în cazul acestor litigii de natura fiscalã.
De altfel, Curtea Constituţionalã, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, referitor la legitimitatea constituţionalã a procedurilor administrativ-jurisdicţionale a statuat, pe de o parte, ca acestea constituie o mãsura de protecţie care nu poate limita, în nici un mod, accesul la justiţie, iar pe de alta parte, ca "existenta unor organe de jurisdicţie nu poate sa ducã la înlãturarea intervenţiei instanţelor judecãtoreşti, în condiţiile legii". Ca urmare, este exclusa posibilitatea ca un organ al administraţiei publice, chiar cu caracter jurisdicţional, sa se substituie instanţei judecãtoreşti, astfel încât, prin aceasta procedura, pãrţilor nu li se poate limita exercitarea unui drept constituţional.
O alta critica formulatã de autorul exceptiei se referã la modalitatea de interpretare a textului prevãzut de <>art. 1 alin. 2 din Legea nr. 105/1997 . Acesta considera ca obiectiunile, contestaţiile şi plângerile formulate impotriva impozitelor, taxelor, contribuţiilor la fondurile speciale, majorãrilor de întârziere, precum şi penalitatilor şi amenzilor constatate şi aplicate de organele de control ale Ministerului Finanţelor, trebuie adresate organelor administrative prevãzute de <>Legea nr. 105/1997 . Când este însã vorba despre alte sume de bani, constatate de aceste organe, fãrã a se mentiona natura lor, procedura de soluţionare ar trebui sa fie cea reglementatã de <>Legea nr. 32/1968 .
Aceasta critica nu poate fi reţinutã, deoarece Curtea nu se poate substitui instanţei judecãtoreşti, pentru a interpreta dispoziţia legalã în procesul de aplicare a ei, ci determina numai conţinutul constituţional al prevederii controlate, eliminand, eventual, acel înţeles contrar Constituţiei.
În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, astfel cum rezulta din Decizia nr. 33 din 24 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 22 ianuarie 1998.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 şi ale <>art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Molbas Impex" - S.R.L. din Onesti în Dosarul nr. 5.072/R/1998 al Judecãtoriei Onesti.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
