Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 58 din 1 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IX pct. 36 si 39 din cartea II titlul II al Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 166 din 24 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IX pct. 36 şi 39 din cartea II titlul II al Legii nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asigurarea Româneascã ASIROM" - S.A. în Dosarul nr. 8.587/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, reprezentantul legal, doamna Irina Vasilescu, cu delegaţie la dosar, şi se constatã lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul legal al Societãţii Comerciale "Asigurarea Româneascã ASIROM" - S.A. solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile legale criticate aduc atingere dreptului de proprietate, întrucât nu permit anumitor acţionari determinaţi sã beneficieze de toate dezmembrãmintele dreptului, avantajând în acest fel celelalte categorii de acţionari.
Partea Broadhurst Investments Limited a depus la dosar concluzii scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate sunt în deplin acord cu textul constituţional invocat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 8.587/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IX pct. 36 şi 39 din cartea II titlul II al Legii nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Asigurarea Româneascã ASIROM" - S.A. în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele legale criticate încalcã şi îngrãdesc dreptul de proprietate al unei categorii de persoane deţinãtoare de acţiuni prin anularea (suspendarea) a douã dintre atributele dreptului de proprietate, şi anume usus şi fructus.
În fapt, aceşti proprietari de acţiuni, deşi persoane juridice şi subiecte de drept privat total distincte faţã de persoana juridicã societate comercialã emitentã a acţiunilor, se vãd puşi în situaţia de a fi acţionari numai cu numele, neputând beneficia în nici o împrejurare de douã dintre drepturile fundamentale conferite de proprietatea asupra acţiunilor: dreptul la dividente (fructus) şi dreptul de a vota în cadrul adunãrii generale a acţionarilor (usus).
Cu alte cuvinte, un proprietar de acţiuni care a înţeles sã participe cu mijloacele financiare proprii (sã plãteascã cumpãrarea acestor acţiuni) la capitalul social al unei societãţi comerciale, motiv pentru care a şi dobândit acţiunile doveditoare ale cotei de participare la capitalul social vãrsat, nu se poate folosi de aceste acţiuni decât într-un singur mod, şi anume sã le vândã.
Or, aceastã discriminare faţã de unele categorii de acţionari, legiferatã prin pct. 36 şi 39 ale <>art. IX cartea II titlul II din Legea nr. 161/2003 , nu numai cã vine în totalã contradicţie cu dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie, dar încalcã şi cele mai elementare principii ale economiei de piaţã, întrucât descurajeazã investiţiile de portofoliu. Mai mult decât atât, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale care dispun cu privire la ocrotirea în mod egal a proprietãţii, întrucât au ca efect avantajarea celorlalţi acţionari, care se vor îmbogãţi fãrã justã cauzã prin majorarea dividendelor pe care le primesc, ca o consecinţã a înlãturãrii de la distribuirea profitului a acţionarilor la care se face referire în pct. 36.
De asemenea, prin suspendarea dreptului de vot al acţionarilor vizaţi de textele legale criticate se legifereazã inegalitatea în drepturi dintre acţionari cu privire la dreptul de a putea participa, prin vot, la adoptarea hotãrârilor ce privesc activitatea societãţii emitente, respectiv o parte din acţionari sunt pur şi simplu excluşi de la luarea oricãrei hotãrâri a adunãrii generale. Se ajunge astfel la situaţia absurdã ca decizii importante în legãturã cu activitatea societãţii emitente de acţiuni sã nu poatã fi luate, deoarece condiţiile de majorare necesare pentru adoptarea hotãrârilor sunt imposibil de îndeplinit, sau, la fel de grav, acţionari minoritari sã decidã în dauna intereselor acţionarilor majoritari care, în mod discriminatoriu, au dreptul de vot suspendat prin lege.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã opineazã cã dispoziţiile <>art. IX pct. 36 şi 39 din cartea II titlul II al Legii nr. 161/2003 sunt constituţionale, deoarece reglementeazã modul în care societatea dobândeşte propriile acţiuni şi stabilesc, ca situaţie de excepţie, o serie de condiţii restrictive pentru a proteja drepturile celorlalţi acţionari. Situaţia premisã stabilitã de legiuitor, deşi nu reprezintã normalul în desfãşurarea activitãţii unei societãţi comerciale, a fost instituitã tocmai pentru a asigura transparenţã în exercitarea funcţiilor publice şi combaterea corupţiei. Limita şi condiţiile restrictive impuse prin textele legale criticate se referã la drepturi acordate pe o duratã determinatã în timp, iar interdicţiile stabilite pentru deţinãtorii de acţiuni sunt de naturã sã împiedice monopolizarea puterii de decizie a unui acţionar în detrimentul celorlalţi, existând prezumţia cã acţionarul nu are libertate de decizie când se exercitã asupra sa influenţa dominantã a societãţii.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele legale criticate reglementeazã o situaţie de excepţie, aceea în care o societate, la care o altã societate deţine majoritatea drepturilor de vot sau exercitã direct ori indirect o influenţã dominantã, dobândeşte acţiuni ale societãţii dominante. În acest caz legea instituie anumite interdicţii pentru proprietarii acţiunilor astfel dobândite.
Din analiza textelor de lege criticate rezultã cã acestea nu instituie nici o condiţie sau un element care sã determine aplicarea unui tratament juridic diferit pentru proprietarii de acţiuni aflaţi în aceeaşi situaţie juridicã, respectiv în ipoteza reglementatã de normele a cãror neconstituţionalitate a fost invocatã.
De asemenea, dispoziţiile legale atacate sunt în deplin acord cu prevederile tezei a doua a alin. (1) al art. 44 din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele legale criticate nu încalcã principiul garantãrii şi ocrotirii în mod egal a proprietãţii private, indiferent de proprietari. Dimpotrivã, acestea sunt în deplin acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentalã, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
De asemenea, Curtea Constituţionalã a reţinut în jurisprudenţa sa cã, în cazul în care se invocã dreptul de proprietate al cãrui titular este o persoanã juridicã, normele constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) trebuie examinate prin coroborare cu cele ale art. 135 din Legea fundamentalã, referitoare la obligaţiile statului în ceea ce priveşte economia naţionalã - <>Decizia nr. 431/2004 . Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate reprezintã tocmai expresia prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, întrucât prin stabilirea anumitor limite ale dreptului de proprietate al unei societãţi, în care altã societate deţine majoritatea drepturilor de vot sau exercitã direct ori indirect o influenţã dominantã, sunt respectate exigenţele principiului economiei de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã, precum şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat puntele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. IX pct. 36 şi 39 din cartea II titlul II al Legii nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu urmãtorul conţinut:
"CARTEA II Modificarea unor reglementãri în scopul prevenirii şi combaterii corupţiei [...]
TITLUL II Asigurarea transparenţei şi stabilitãţii în mediul de afaceri [...]
<>Art. IX. - Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã: [...]
36. La articolul 103 se introduce alineatul (8) cu urmãtorul cuprins:
«(8) Dispoziţiile prezentului articol se aplicã şi în cazurile în care o societate, în care altã societate deţine majoritatea drepturilor de vot sau exercitã direct ori indirect o influenţã dominantã, dobândeşte acţiuni ale societãţii dominante.» [...]
39. Articolul 107 va avea urmãtorul cuprins:
«Art. 107. - Acţiunile dobândite potrivit art. 103 alin. (1)-(5) şi alin. (8) nu dau drept la dividende. Pe toatã durata posedãrii lor de cãtre societate, dreptul de vot pe care îl conferã aceste acţiuni este suspendat, iar majoritãţile de prezenţã şi de vot pentru luarea în mod valabil a hotãrârilor în adunãrile generale se raporteazã la restul capitalului social.»"
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii în mod egal, indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Dispoziţiile legale atacate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate prevãd o limitare a exercitãrii dreptului de proprietate în cazul în care o societate comercialã, în care o altã societate deţine majoritatea drepturilor de vot sau exercitã o influenţã dominantã, dobândeşte acţiuni ale societãţii dominante.
Limitarea, constând în suprimarea dreptului la dividende şi în suspendarea dreptului de vot conferit de acţiunile achiziţionate în condiţiile la care se referã textul de lege, urmãreşte prevenirea corupţiei şi asigurarea funcţionãrii regulilor economiei de piaţã şi se aplicã, în egalã mãsurã, tuturor agenţilor economici aflaţi în aceeaşi situaţie, indiferent de forma de proprietate pe care o reprezintã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IX pct. 36 şi 39 din cartea II titlul II al Legii nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asigurarea Româneascã ASIROM" - S.A. în Dosarul nr. 8.587/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
