Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tofan Grup International" - S.A. în Dosarul nr. 2.153/2005 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza aflându-se în stare de judecatã, Curtea acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Precizeazã cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, Curtea respingând excepţia. Considerã cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã conducã la reconsiderarea soluţiei pronunţate cu acele prilejuri.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.153/2005, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Tofan Grup International" - S.A. într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea unei cereri de suspendare a executãrii silite.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã încalcã prevederile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, deoarece condiţionarea admiterii cererii de suspendare a executãrii silite de depunerea unei cauţiuni (al cãrei cuantum este lãsat la libera apreciere a instanţei de judecatã) constituie o atingere adusã accesului liber la justiţie, drept care trebuie asigurat nu numai în privinţa cererii introductive, ci şi cu privire la oricare dintre cererile pe care pãrţile litigante le formuleazã pe parcursul procesului. Considerã cã impunerea acestei obligaţii constituie o restrângere a exerciţiului unui drept fundamental, fãrã a fi întrunite condiţiile prevãzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie, şi afecteazã nejustificat prerogativele dreptului de proprietate.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã în acest sens cã, "întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a se solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu se poate considera cã aduce atingere accesului liber la justiţie sau dreptului de proprietate privatã". Precizeazã cã scopul condiţionãrii admiterii cererii de suspendare a executãrii silite de depunerea unei cauţiuni este acela de protejare a creditorului împotriva exercitãrii cu rea-credinţã a dreptului de a cere suspendarea executãrii silite, asigurându-i-se posibilitatea de a fi despãgubit într-o asemenea situaţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici dreptului de acces liber la justiţie şi nici dreptului la apãrare. Aceste dispoziţii nu reprezintã o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertãţi şi sunt adoptate în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite numai prin lege. Pe de altã parte, "procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente pentru asigurarea inviolabilitãţii proprietãţii private a tuturor pãrţilor implicate în proces".
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale, întrucât instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii "nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie şi nu împiedicã pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procedurale care condiţioneazã procesul echitabil". Aceste dispoziţii legale "nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale" şi "sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale conform cãrora proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având urmãtorul cuprins: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã au mai fãcut, în numeroase rânduri, obiectul controlului de constituţionalitate, raportat la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã ca şi în prezenta cauzã şi cu motivãri asemãnãtoare. Astfel, de exemplu, prin deciziile 227 din 18 mai 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, nr. 375 din 28 septembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004, nr. 404 din 7 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004, şi nr. 36 din 25 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 22 februarie 2005, Curtea Constituţionalã a statuat cã textul de lege criticat este constituţional.
În considerentele deciziilor menţionate Curtea a reţinut cã art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu conţine nici o dispoziţie de naturã sã îngrãdeascã exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie, al oricãrei persoane, pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor ori a intereselor sale legitime, ci "reglementeazã condiţiile procedurale de admisibilitate a unui capãt de cerere intermediar, formulat prin cererea introductivã sau separat. Textul de lege criticat constituie o normã de procedurã, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, «Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege». Constituţia, consacrând dreptul fundamental de acces liber la justiţie, nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii, reguli de procedurã, în privinţa exercitãrii acestui drept".
Potrivit celor statuate de Curte, "(...) condiţionarea suspendãrii executãrii silite de depunerea unei cauţiuni, în cuantum stabilit de instanţa judecãtoreascã, se impune pentru prevenirea exercitãrii abuzive a dreptului de a cere suspendarea executãrii, precum şi pentru protejarea intereselor legitime ale creditorilor, legate de executarea cât mai operativã a creanţelor lor, stabilite prin titluri executorii. În acelaşi timp, depunerea cauţiunii constituie o garanţie în sensul cã, în urma respingerii contestaţiei la executare, creditorul va putea cere şi obţine despãgubiri pentru pagubele suferite datoritã întârzierii executãrii silite".
De asemenea, prin deciziile menţionate, Curtea a mai reţinut cã dispoziţiile legale criticate contribuie şi la realizarea scopului urmãrit prin prevederile art. 57 din Constituţie, conform cãrora "Cetãţenii români, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sã-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu bunã-credinţã, fãrã sã încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi", precum şi cã art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu instituie restrângerea exerciţiului vreunui drept fundamental şi nu aduce atingere principiului inviolabilitãţii proprietãţii private, în condiţiile legii.
Argumentele care au condus la pronunţarea soluţiilor din deciziile precitate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente de noutate, care sã justifice modificarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tofan Grup International" - S.A. în Dosarul nr. 2.153/2005 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
