Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 578 din 3 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Asociaţia PAS Fortop în Dosarul nr. 2.714/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, considerând cã scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a cauţiunilor aparţine competenţei exclusive a legiuitorului. În acest sens este menţionatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 30 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.714/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 , excepţie ridicatã de Asociaţia PAS Fortop în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea cererii formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului pentru obligarea autorului excepţiei la plata contravalorii pagubelor cauzate ca urmare a desfiinţãrii unui contract de vânzare-cumpãrare de acţiuni. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 contravin prevederilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie. În legãturã cu critica de neconstituţionalitate formulatã prin invocarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, prevãzut de art. 16 alin. (2) din Constituţie, autorul excepţiei aratã cã "instanţa constituţionalã s-a pronunţat, în mai multe rânduri, în sensul cã statul român (şi/sau autoritãţile sale) nu poate avea, atunci când este parte într-un proces, mai multe drepturi decât orice altã persoanã fizicã sau juridicã". Cu toate acestea, se aratã în continuare, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului "are dreptul de a nu plãti taxa de timbru pe care orice altã persoanã fizicã sau juridicã o datoreazã pentru a avea acces la justiţie. Cu alte cuvinte, existã cineva care este mai presus de lege [...]". Referitor la susţinerea încãlcãrii dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, autorul excepţiei considerã cã "nu poate fi vorba de echitate în condiţiile în care reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are dreptul de a cere obligarea noastrã la plata oricãrei sume de bani fãrã a plãti nimic drept taxã de timbru, în timp ce noi, pentru a ne putea formula pretenţiile, suntem obligaţi sã plãtim taxe de timbru uriaşe. Egalitatea pãrţilor în faţa justiţiei este periclitatã de textul legal care conferã Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului drepturi pe care nimeni altcineva nu le poate avea". Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate, considerã cã aceasta este neîntemeiatã. În acest sens este menţionatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 461 din 2 decembrie 2003, nr. 24 din 27 ianuarie 2004, nr. 153 din 30 martie 2004, nr. 264 din 22 iunie 2004, nr. 532 din 7 decembrie 2004 şi nr. 136 din 10 martie 2005, prin care s-a statuat cã exonerarea de la obligaţia de platã a taxelor judiciare de timbru este un atribut exclusiv al legiuitorului, a cãrui exercitare nu afecteazã dreptul de proprietate privatã şi nici egalitatea în faţa legii. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã, referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate faţã de art. 16 alin. (2) din Constituţie, cã, "din interpretarea sistematicã a dispoziţiilor Legii fundamentale, reiese cã stabilirea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului [...]". Totodatã, se apreciazã cã scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a cauţiunilor, justificatã de necesitatea protejãrii interesului general de accelerare a procesului de privatizare, precum şi de faptul cã taxele respective datorate de instituţiile bugetare ar urma sã constituie venituri tot la bugetul de stat, este în concordanţã şi cu imperativul protejãrii de cãtre stat a intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã. În acelaşi sens, menţioneazã în continuare Guvernul, "soluţia normativã criticatã este în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit cãreia principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite". În legãturã cu susţinerea autorului excepţiei cã prevederile <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 încalcã dispoziţiile constituţionale "ce consacrã liberul acces la justiţie", Guvernul considerã cã este neîntemeiatã, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit cãreia nici o dispoziţie constituţionalã nu prevede gratuitatea justiţiei. În susţinerea punctului sãu de vedere Guvernul menţioneazã considerentele <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24 din 27 ianuarie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 . Avocatul Poporului considerã cã prevederile criticate sunt constituţionale. În motivarea acestui punct de vedere Avocatul Poporului considerã, referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea, prin dispoziţiile criticate, a art. 16 alin. (2) din Constituţie, cã "instituirea de taxe şi cauţiuni în legãturã cu procedurile judiciare reprezintã un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta şi-l exercitã fie din raţiuni legate de descurajarea exercitãrii cu rea-credinţã a drepturilor procesuale - în cazul cauţiunilor, fie în considerarea unor situaţii concrete în care se impune gratuitatea serviciului public al justiţiei, sau, dimpotrivã, stabilirea în sarcina pãrţilor din proces a unor obligaţii fiscale - în cazul taxelor judiciare de timbru şi al timbrului judiciar". De asemenea, se aratã cã "[...] dispoziţiile legale criticate dau expresie prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cãrora statul are obligaţia sã asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã". În acest sens sunt menţionate deciziile Curţii Constituţionale nr. 153/2004 şi nr. 136/2005. În legãturã cu critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind încãlcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, Avocatul Poporului considerã cã "instituirea, prin dispoziţiile legale indicate, a unor reguli privind scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru nu este contrarã dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil". Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziţii ce au fost introduse prin prevederile <>art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 137/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 137/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004. Textul de lege criticat are urmãtoarea redactare: - Art. 40^1 : "Cererile formulate de instituţia publicã implicatã, în legãturã cu calitatea de acţionar la societãţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzare-cumpãrare de acţiuni, cu obligaţiile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotãrârilor judecãtoreşti şi cu orice alte acte procedurale, efectuate de şi pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie. Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au urmãtorul conţinut: - Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil." Critica de neconstituţionalitate are la bazã, în esenţã, susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe care se fac venit la bugetul de stat, prevãzutã de dispoziţiile criticate, încalcã textele constituţionale menţionate, considerând cã "egalitatea pãrţilor în faţa justiţiei este periclitatã de textul legal care conferã Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului drepturi pe care nimeni altcineva nu le poate avea". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au constituit, în mai multe rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 136 din 10 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 20 mai 2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate referitoare la <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 , constatând cã nu sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În cuprinsul deciziei s-a fãcut referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, "în care s-a statuat cã: «Instituirea de taxe şi cauţiuni în legãturã cu procedurile judiciare reprezintã un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta şi-l exercitã fie din raţiuni legate de descurajarea exercitãrii cu rea-credinţã a drepturilor procesuale - în cazul cauţiunilor, fie în considerarea unor situaţii concrete în care se impune gratuitatea serviciului public al justiţiei sau, dimpotrivã, stabilirea în sarcina pãrţilor din proces a unor obligaţii fiscale - în cazul taxelor judiciare de timbru şi al timbrului judiciar. Scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege îşi are justificarea în strânsa legãturã a acţiunilor în justiţie pentru care textul criticat prevede scutirea cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare), precum şi în interesul general pe care-l prezintã aceste instituţii publice. Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţã cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţia României, potrivit cãruia statul are obligaţia sã asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã.»" De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut, în acord cu practica sa anterioarã, cã "«instituirea de cãtre legiuitor a unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusã principiului constituţional al egalitãţii în drepturi». În acest sens a amintit cã, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, «Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», astfel cã legiuitorul este în drept sã stabileascã scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fãrã ca prin aceasta sã aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi. În consecinţã, Curtea a reţinut cã <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât situaţia juridicã a pãrţilor din procesele respective nu este identicã şi nici similarã, justificându-se în mod obiectiv şi raţional tratamentul juridic diferit în ceea ce priveşte plata taxelor judiciare de timbru şi a celorlalte taxe". Prin <>Decizia nr. 532 din 7 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 27 ianuarie 2005, Curtea s-a pronunţat în sensul constituţionalitãţii prevederilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), precum şi ale art. 56 alin. (2) din Constituţie. În considerentele deciziei s-a reţinut cã, "anterior, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit, de prinicipiu, cã reglementarea taxelor de timbru în justiţie nu este contrarã dreptului de liber acces la justiţie, iar principiul egalitãţii în faţa legii nu este încãlcat, în condiţiile în care se pune problema scutirii de la plata taxelor de timbru pentru autoritãţi şi instituţii publice bugetare, ţinându-se seama de faptul cã taxele respective se fac venit la bugetul de stat". Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina modificarea jurisprudenţei sale în materie, Curtea constatã cã soluţiile şi argumentele care au stat la baza deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã. În consecinţã, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã, sub nici o formã, prevederile art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Asociaţia PAS Fortop în Dosarul nr. 2.714/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta -------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
