Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 576 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 7 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maricica Popa în Dosarul nr. 143/2006 al Curţii Militare de Apel.
La apelul nominal rãspunde partea Mihai Robert Burcescu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea prezentã solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 143/2006, Curtea Militarã de Apel a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maricica Popa.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciazã cã textul art. 393 alin. 1 din Codul de procedurã penalã contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece "nu permite persoanelor interesate sã formuleze cerere de revizuire atunci când instanţele, judecând plângeri împotriva soluţiilor date de parchet, pronunţã hotãrâri judecãtoreşti definitive şi ireconciliabile".
Curtea Militarã de Apel apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece critica de neconstituţionalitate vizeazã modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedurã penalã de cãtre instanţa de judecatã, aspect care nu formeazã obiectul competenţei Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 393 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, care are urmãtorul cuprins: "Hotãrârile judecãtoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penalã, cât şi cu privire la latura civilã".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã revizuirea constituie o cale extraordinarã de atac, reglementatã de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Aceste dispoziţii constituţionale conferã legiuitorului competenţa exclusivã de a stabili procedura de judecatã şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, sã stabileascã reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi cazul reglementãrii privind hotãrârile judecãtoreşti supuse revizuirii, realizatã prin dispoziţiile art. 393 alin. 1 din Codul de procedurã penalã.
Curtea constatã cã prin aceste dispoziţii de lege, criticate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu se aduce atingere liberului acces la justiţie, întrucât, aşa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudenţa sa, liberul acces la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã poate sesiza instanţele judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate, iar nu faptul cã acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionãri, competenţa de a stabili regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti revenindu-i, aşa cum s-a arãtat, legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementând o cale de atac extraordinarã împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, nu îngrãdesc, ci permit liberul acces la justiţie, în concordanţã şi cu dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
De altfel, Curtea observã cã neconstituţionalitatea textului de lege criticat este dedusã exclusiv din modul de aplicare a prevederilor legale privind revizuirea în cauza aflatã pe rolul instanţei. Astfel, motivele invocate în susţinerea excepţiei demonstreazã cã, în realitate, obiectul criticii îl constituie aceastã operaţiune, pe care Curtea ar urma sã o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activitãţii de aplicare în concret a normelor legale reprezintã atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti, Curtea Constituţionalã fiind competentã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , sã "se pronunţe numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã". Atât interpretarea conţinutului unei norme juridice, cât şi îndreptarea eventualelor erori de interpretare sunt de competenţa instanţelor judecãtoreşti, în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege, pe care, de altfel, autoarea excepţiei le-a promovat. Curtea constatã în acest sens cã excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã în cadrul recursului declarat de Maricica Popa împotriva Sentinţei nr. 110 din 8 septembrie 2006, pronunţatã de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în Dosarul nr. 132/2006, prin care s-a dispus respingerea, ca inadmisibilã, a cererii de revizuire formulate de aceasta.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maricica Popa în Dosarul nr. 143/2006 al Curţii Militare de Apel.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
