Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 574 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16-19 din Legea nr. 550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 369 din 2 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen Cãtãlina Gliga - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie invocatã de Consiliul Local al Municipiului Botoşani în Dosarul nr. 2.535/40/2008 al Tribunalului Botoşani - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã Curtea cã partea Societatea Comercialã "Medatex" - S.R.L. din Botoşani a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã bunurile la care face referire textul de lege criticat se aflã în proprietatea privatã a statului, acesta putând dispune liber de ele, în temeiul dreptului de dispoziţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.535/40/2008, Tribunalul Botoşani - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local. Excepţia a fost ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Botoşani într-o cauzã având ca obiect o obligaţie de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile criticate încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1)-(3), art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (2), precum şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, aceste texte de lege înlãturã posibilitatea autoritãţilor administraţiei publice locale de a dispune de bunurile aflate în proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale, iar prin negocierea directã pe baza unui raport de evaluare nu se asigurã vânzarea la valoarea realã de piaţã a bunului, ceea ce are semnificaţia unei privãri de proprietate, fãrã sã fie justificatã de o cauzã de utilitate publicã şi fãrã sã fie prevãzutã de lege.
Tribunalul Botoşani - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în cea ce priveşte raportarea la dispoziţiile art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Autorul excepţiei criticã pentru neconstituţionalitate dispoziţiile <>art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, cu modificãrile ulterioare.
Curtea observã însã cã vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestãri de servicii prin negociere directã este reglementatã în art. din lege, astfel încât constatã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie doar aceste dispoziţii, care au urmãtorul cuprins:
"Art. 16. - (1) Vânzarea spaţiilor comerciale, de prestãri de servicii şi de producţie cãtre comercianţii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing, încheiat în condiţiile legii şi valabil la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiazã de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanţe la plata chiriei cel puţin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzãtorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzãtorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum şi persoanele fizice sau juridice care au obligaţii neachitate faţã de stat la data vânzãrii spaţiului.
Art. 17. - (1) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoanele prevãzute la art. 16 vor depune o solicitare scrisã de cumpãrare la sediul vânzãtorului.
(2) Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. (1) spaţiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpãrare se vor vinde prin licitaţie publicã cu strigare, în condiţiile prezentei legi.
Art. 18. - (1) Comisia comunicã solicitantului decizia sa de admitere sau de respingere a cererii, în termen de 30 de zile de la data primirii cererii.
(2) Dacã solicitantul se încadreazã în condiţiile prevãzute la art. 4 lit. b) şi la art. 16, se trece la negocierea directã a vânzãrii spaţiului.
Art. 19. - (1) Preţul de vânzare al spaţiului comercial sau de prestãri de servicii se stabileşte prin negociere directã între cumpãrãtor şi comisie, pornindu-se de la preţul minim de vânzare al spaţiului, determinat potrivit art. 8.
(2) Pentru stabilirea preţului minim de vânzare al spaţiilor raportul de evaluare va evidenţia valoarea investiţiilor efectuate de cãtre solicitant.
(3) Deducerea valorii investiţiilor efectuate, indiferent de natura acestora, se face numai dacã acestea îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) au fost efectuate cu acordul proprietarului sau al titularului dreptului de administrare a spaţiului;
b) au fost executate pe baza unei autorizaţii de construire, în condiţiile legii.
(4) Valoarea investiţiilor deduse în condiţiile alin. (3) nu poate depãşi jumãtate din valoarea stabilitã prin raportul de evaluare.
(5) Dispoziţiile art. 8, 9 şi 10 privind contestaţia în justiţie se aplicã în mod corespunzãtor."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul de proprietate privatã şi expropriere, art. 120 alin. (1) privind principiul descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice, art. 121 alin. (2) referitoare la autoritãţi administrative autonome şi la art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la protecţia proprietãţii.
Curtea observã cã, în scopul examinãrii excepţiei, se impune sã se ia în considerare regimul juridic al bunurilor ce fac obiectul de reglementare al normelor juridice supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, legea reglementeazã vânzarea spaţiilor comerciale şi a celor de prestãri de servicii, proprietatea privatã a statului, ce se aflã în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local. Aşadar, aceste bunuri imobile aparţin domeniului privat al statului, aflându-se în administrarea directã a autoritãţilor locale sau în patrimoniul regiilor autonome menţionate.
Curtea constatã cã este nefondatã critica de neconstituţionalitate referitoare la vânzarea menţionatelor spaţii proprietate privatã a statului, aflate în administrarea autoritãţilor locale, întrucât nu încalcã dreptul acestor autoritãţi de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea lor privatã. Textele criticate au în vedere exclusiv bunurile proprietatea privatã a statului, iar în aceastã situaţie dreptul de dispoziţie îi aparţine statului, care poate, pe cale de consecinţã, sã dispunã asupra bunurilor şi sã desfiinţeze dreptul de administrare. Prin urmare, titularii dreptului de administrare nu au drept de dispoziţie asupra bunurilor deţinute cu acest titlu, astfel încât nu se poate susţine cu temei cã prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie.
Curtea constatã, de asemenea, cã este neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Legea fundamentalã, deoarece principiul autonomiei nu poate fi extins şi în ceea ce priveşte dreptul de dispoziţie asupra bunurilor terţilor. Mai mult decât atât, în jurisprudenţa sa Curtea a statuat în mod constant cã principiul autonomiei locale nu include şi absolvirea autoritãţilor publice locale de la obligaţia respectãrii legilor cu caracter general, dupã cum nu presupune existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal. În acest sens sunt <>Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, şi <>Decizia nr. 136 din 3 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie invocatã de Consiliul Local al Municipiului Botoşani în Dosarul nr. 2.535/40/2008 al Tribunalului Botoşani - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
