Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 573 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 7 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Dong Zhenhua în Dosarul nr. 15.076/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, însoţit de interpretul desemnat în cauzã, dl Ioan Budura. Lipseşte partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã şi care a transmis în prealabil la dosar note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei susţine cã doreşte sã obţinã o formã de protecţie în România, sens în care solicitã sprijinul Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 15.076/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia a fost ridicatã de Dong Zhenhua într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a protecţiei umanitare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 aduc atingere prevederilor art. 26 şi art. 30 din Constituţie referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã, respectiv la libertatea de exprimare, prin aceea cã nu menţioneazã motivele temeinice în baza cãrora se poate acorda protecţia subsidiarã. De asemenea, în raport cu art. 20 din Legea fundamentalã, sunt invocate prevederile art. 9 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la interzicerea arestãrii, deţinerii sau exilãrii în mod arbitrar. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate dau posibilitatea unei aprecieri arbitrare din partea instanţei de judecatã cu privire la motivele ce determinã solicitarea unei forme de protecţie subsidiare, în timp ce hotãrârea acesteia trebuie sã se fundamenteze pe condiţiile concrete care au determinat pãrãsirea ţãrii de origine şi pe regimul politic care le genereazã. Mai aratã cã definiţia noţiunii de risc serios, cuprinsã în alin. (2) al art. 26 din lege, şi în special situaţia reglementatã la pct. 3 din acesta, nu reflectã cazurile în care ameninţarea asupra vieţii ar putea surveni şi din cauza unui regim politic dictatorial, dupã cum se cunoaşte cã se întâmplã în China. Ca atare, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 2 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la viaţã, precum şi ale art. 3 din aceasta, privind interzicerea torturii.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat este interpretat în funcţie de criteriile prevãzute la alin. (2) al <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 , criterii ce acoperã o sferã largã a motivelor pentru care petentul solicitã protecţie subsidiarã, astfel fiind îndepãrtat riscul de apreciere arbitrarã din partea instanţei de judecatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România este neîntemeiatã. Se aratã, mai întâi, cã din analiza susţinerilor autorului excepţiei rezultã cã acesta nu a formulat niciun argument în sensul neconstituţionalitãţii textului legal criticat în raport cu prevederile art. 20, art. 26 şi ale art. 30 din Constituţie, şi nici faţã de art. 9 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Ca atare, critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinutã. În plus, pretinsa insuficienţã a textului în privinţa "motivelor temeinice" pentru care se poate acorda protecţia subsidiarã este o problemã care excedeazã controlului instanţei de contencios constituţional. De altfel, aspectele criticate de autorul excepţiei au mai fost anterior examinate de Curtea Constituţionalã, aceasta pronunţându-se constant, în jurisprudenţa sa, în sensul constituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate, astfel cã aceeaşi soluţie se impune şi în prezenta cauzã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România sunt constituţionale. Apreciazã cã prevederile art. 26 din Constituţie, invocate ca fiind încãlcate, referitoare la respectarea şi ocrotirea de cãtre autoritãţile publice a vieţii intime, familiale şi private nu sunt pertinente în cauzã, textele criticate având ca obiect de reglementare acordarea protecţiei subsidiare. Totodatã, menţioneazã cã celelalte dispoziţii din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei nu au incidenţã în cauza de faţã. Mai mult, precizeazã cã determinarea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusã o persoanã în cazul returnãrii sale în ţara de origine, precum şi aplicarea sau interpretarea prevederilor legale criticate sunt aspecte ce excedeazã obiectul controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în materie sau ale instanţelor de judecatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu urmãtorul conţinut:
Art. 26 - Protecţia subsidiarã: "(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o ameninţare serioasã, individualã, la adresa vieţii sau integritãţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacã solicitantul face parte din populaţia civilã."
În motivarea excepţiei ridicate, autorul invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 26 - "Viaţa intimã, familialã şi privatã" şi ale art. 30 - "Libertatea de exprimare". De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 9 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului referitoare la interdicţia arestãrii, deţinerii sau exilãrii în mod arbitrar, precum şi art. 2 paragraful 1 şi art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la viaţã, respectiv interdicţia torturii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã, în jurisprudenţa sa, aceasta a mai examinat în numeroase rânduri constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. De exemplu, prin Deciziile nr. 648 din 5 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, şi nr. 702 din 19 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a constatat, pentru argumentele acolo expuse, cã acestea sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale şi convenţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, precum şi dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Totodatã, s-a reţinut cã dispoziţiile legale examinate conţin suficiente elemente şi repere pe baza cãrora instanţa de judecatã este în mãsurã sã analizeze situaţia de fapt a solicitantului de acordare a protecţiei subsidiare şi sã hotãrascã în considerarea acestora, şi nu pe criterii arbitrare, aşa cum susţine autorul excepţiei şi în prezenta cauzã.
Întrucât faţã de cele statuate de Curtea Constituţionalã prin deciziile menţionate nu au intervenit elemente noi care sã justifice modificarea jurisprudenţei indicate, soluţia şi considerentele ce stau la baza acesteia îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În plus, autorul excepţiei invocã prevederile art. 30 din Constituţie, privind libertatea de exprimare, şi ale art. 9 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la interzicerea arestãrii, deţinerii sau exilãrii în mod arbitrar, norme care, însã, nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Dong Zhenhua în Dosarul nr. 15.076/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
