Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghiţa Vãduva şi Elena Vãduva în Dosarul nr. 786/2005 al Tribunalului Gorj - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 786/2005, Tribunalul Gorj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghiţa Vãduva şi Elena Vãduva într-o cauzã având ca obiect soluţionarea apelului declarat de acestea împotriva sentinţei prin care le-a fost respinsã cererea de constatare a nulitãţii absolute a unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie. În acest sens aratã cã dispoziţia legalã criticatã instituie "o discriminare pozitivã în favoarea unor cauze pe rol" cu privire la care s-a dispus suspendarea, în raport cu acele cauze în care preşedintele instanţei nu dispune aceeaşi mãsurã, aşa încât se încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
În situaţia în care nu s-a dispus suspendarea cauzei pe perioada soluţionãrii cererii de strãmutare, se aduce atingere dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, continuarea judecãţii poate pune instanţa care judecã cererea de strãmutare în situaţia de a nu cunoaşte ce acte au fost îndeplinite dupã introducerea acesteia, iar, în ipoteza admiterii cererii de strãmutare, de a dispune dacã actele respective pot sau nu pot fi pãstrate.
De asemenea, este posibil ca unele cauze sã fie judecate şi hotãrârea pusã în executare înainte de judecarea cererii de suspendare, ceea ce complicã soluţionarea raporturilor juridice dintre pãrţi în ipoteza admiterii cererii de suspendare.
Se mai considerã cã în vederea evitãrii încãlcãrii art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie este necesar ca, dupã înregistrarea cererii de strãmutare, "suspendarea sã fie dispusã obligatoriu de instanţa care judecã pricina în fond, pânã la judecarea cererii de strãmutare, ori, în mod obligatoriu, aceeaşi instanţã sã acorde un termen de judecatã dupã data judecãrii cererii de strãmutare".
Tribunalul Gorj - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, textul de lege criticat încãlcând atât dispoziţiile art. 16 şi 21 din Constituţie, cât şi pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens aratã cã textul nu stabileşte în ce situaţie se poate dispune suspendarea judecãrii cauzei sau obligativitatea acestei suspendãri. "În situaţia în care instanţa de strãmutare nu dispune suspendarea judecãţii, instanţa de fond [...] poate soluţiona dosarul, hotãrârea pronunţatã înainte de suspendare fiind valabilã." Considerã cã în aceastã ipotezã cererea de strãmutare rãmâne fãrã obiect, iar respingerea acesteia fãrã cercetarea motivelor invocate este inevitabilã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã "acordarea unui drept de apreciere asupra necesitãţii suspendãrii cauzei a cãrei strãmutare se cere nu înseamnã cã s-ar crea premisele unei discriminãri între cauze, întregul sistem de drept procedural românesc bazându-se pe dreptul de apreciere al judecãtorului. În mod evident, preşedintele instanţei competente sã soluţioneze cererea de strãmutare va aprecia asupra necesitãţii suspendãrii cauzei în raport cu motivele de strãmutare invocate, dupã cum se soluţioneazã însãşi cererea de strãmutare. Cererea nu are caracter contencios, astfel încât citarea pãrţilor nu este necesarã. Procedura de soluţionare a cererii de strãmutare, ca şi suspendarea judecãrii cauzei rezultã din motivele specifice pentru care legiuitorul a prevãzut posibilitatea strãmutãrii: fie motive obiective, a cãror existenţã se dovedeşte de regulã cu înscrisuri - rudenia şi afinitatea, fie motive pur subiective, a cãror afirmare este prin ea însãşi suficientã pentru a justifica, în funcţie de aprecierea instanţei - bãnuiala legitimã.
În funcţie de motivele invocate pentru cererea de strãmutare şi de relevanţa lor în cadrul soluţionãrii pricinii, preşedintele instanţei se va pronunţa şi cu privire la suspendarea acesteia.
În acelaşi timp, procedura de soluţionare a strãmutãrii este astfel gânditã încât, bazatã cel mai adesea pe motive de bãnuialã legitimã, invocarea acestora sã nu devinã abuzivã şi sã permitã totuşi parcurgerea fazelor procedurale într-un termen rezonabil.
Tot în raport cu motivele de strãmutare invocate, instanţa competentã sã o soluţioneze va aprecia şi cu privire la menţinerea sau desfiinţarea actelor îndeplinite înainte de strãmutare de instanţa învestitã cu soluţionarea cauzei."
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional. Astfel, prin dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedurã civilã s-a stabilit o procedurã specialã de soluţionare a cererii de strãmutare, care nu aduce atingere intereselor pãrţilor, ci, dimpotrivã, contribuie la evitarea unor tergiversãri în soluţionarea cauzei, rezolvându-se un incident procesual cu privire la instanţa sesizatã, iar nu fondul cauzei.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a textului de lege criticat în raport de prevederile art. 16 din Constituţie, apreciazã cã legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, respectiv strãmutarea.
În plus, dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedurã civilã se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecatã, care, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Preşedintele instanţei va putea cere dosarul pricinii şi sã ordone, fãrã citarea pãrţilor, suspendarea judecãrii pricinii, comunicând de urgenţã aceastã mãsurã instanţei respective."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã soluţia legislativã adoptatã prin reglementarea dedusã controlului de constituţionalitate de a lãsa la latitudinea preşedintelui instanţei învestitã cu soluţionarea cererii de strãmutare suspendarea judecãrii pricinii nu relevã nici o contradicţie cu textele constituţionale de referinţã. Astfel, prerogativa preşedintelui instanţei învestite cu soluţionarea cererii de strãmutare de a suspenda judecarea pricinii îi permite acestuia ca, în funcţie de motivele de strãmutare invocate, de seriozitatea şi credibilitatea lor, sã aprecieze asupra mãsurii în care suspendarea se impune, pentru a se evita o soluţie pãrtinitoare.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine cã opţiunea preşedintelui instanţei de judecatã cu privire la suspendarea pricinii nu este determinatã de calitatea pãrţilor şi, în consecinţã, nu sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Totodatã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedurã civilã nu contravin textului art. 21 alin. (3) din Constituţie, ci, dimpotrivã, posibilitatea recunoscutã preşedintelui de a decide asupra suspendãrii, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, este de naturã sã contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, ca şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghiţa Vãduva şi Elena Vãduva în Dosarul nr. 786/2005 al Tribunalului Gorj - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
