Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Radu Ciornei în Dosarul nr. 1.547/2005 al Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.547/2005, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Radu Ciornei într-o cauzã având ca obiect recursul împotriva unei sentinţe civile prin care s-a soluţionat o acţiune în revendicare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile art. 282^1 din Codul de procedurã civilã contravin dispoziţiilor art. 16, 21 şi 129 din Constituţie. În acest sens aratã cã textul de lege criticat oferã instanţelor judecãtoreşti posibilitatea de "a priva persoana care apeleazã la justiţie de calea de atac a apelului", încãlcându-se astfel principiile egalitãţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi folosirii cãilor de atac. Diferenţierea care se face între cauze având acelaşi obiect, privarea unei persoane care are un litigiu al cãrui obiect este evaluat pânã la un miliard de lei inclusiv de a beneficia de aceleaşi cãi de atac ca şi o persoanã care are un litigiu al cãrui obiect depãşeşte un miliard de lei, constituie o gravã încãlcare a drepturilor consfinţite prin Legea fundamentalã. Totodatã, aratã cã în apel, rejudecându-se fondul, se pot administra probe, pe când în recurs, care este o cale extraordinarã de atac, acestea nu pot fi administrate.
Tribunalul Iaşi apreciazã cã excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedurã civilã se aplicã fãrã diferenţiere tuturor persoanelor aflate în ipoteza prevãzutã de acesta, aşa încât nu se aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi prevãzut de art. 16 din Constituţie.
Pe de altã parte, în ceea ce priveşte critica potrivit cãreia autorul este lipsit de accesul la un grad de jurisdicţie, încãlcându-se astfel art. 129 din Constituţie, Tribunalul apreciazã cã Legea fundamentalã nu consacrã numãrul gradelor de jurisdicţie ale unui proces, iar din coroborarea art. 129 cu art. 126 alin. (2) din Constituţie rezultã cã stabilirea cãilor de atac este de competenţa exclusivã a legiuitorului.
Aşa fiind, textul de lege criticat contribuie la urgentarea soluţionãrii cauzei, constituind o garanţie a aplicãrii principiului dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã procedura de judecatã în ansamblul sãu, inclusiv regimul cãilor de atac, se întemeiazã pe dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), care prevãd în mod expres cã reglementarea competenţei şi a procedurii de judecatã se face "numai prin lege", precum şi pe cele ale art. 129 din Constituţie care consacrã dreptul la folosirea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, însã numai "în condiţiile legii".
Aşa fiind, aratã cã textul criticat nu reprezintã o încãlcare a prevederilor constituţionale referitoare la realizarea drepturilor în justiţie, ci, dimpotrivã, reprezintã o expresie a aplicãrii acestora. De asemenea, apreciazã cã dispoziţiile procedurale deduse controlului de constituţionalitate nu creeazã discriminãri între cetãţeni, fiind conforme cu prevederile art. 4 alin. (2) din Constituţie, precum şi cu cele ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Astfel, regimul juridic diferit instituit de legiuitor este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, în vederea asigurãrii celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Ca atare, în mãsura în care reglementarea criticatã se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica este neîntemeiatã. În final, în susţinerea punctului sãu de vedere, Guvernul invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume <>Decizia nr. 226 din 18 mai 2004 .
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale. În acest sens aratã cã textul de lege criticat nu contravine art. 16 din Constituţie, întrucât reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, considerã cã instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 atât timp cât, potrivit art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, pãrţilor interesate le este asiguratã posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti considerate defavorabilã. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 226 din 18 mai 2004 .
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor textului de lege criticat faţã de prevederile art. 129 din Constituţie, apreciazã cã exercitarea cãilor de atac are loc în condiţiile legii, de unde rezultã libertatea legiuitorului de a institui şi de a reveni asupra reglementãrii unor cãi de atac, desigur cu respectarea celorlalte norme şi principii ale Legii fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedurã civilã. În realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile alin. 1 al acestui articol, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 195/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziţii care aveau urmãtorul conţinut:
- Art. 282^1 alin. 1: "Nu sunt supuse apelului hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în cererile introduse pe cale principalã privind pensii de întreţinere, litigii al cãror obiect are o valoare de pânã la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilã, cât şi în materie comercialã, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã, luarea mãsurilor asigurãtorii, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege".
Ulterior datei la care Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, textul de lege criticat a fost modificat prin dispoziţiile <>art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, pãstrându-se însã substanţa reglementãrii legale supuse controlului.
În prezent, textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 282^1 alin. 1: "Nu sunt supuse apelului hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în cererile introduse pe cale principalã privind pensii de întreţinere, litigii al cãror obiect are o valoare de pânã la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilã, cât şi în materie comercialã, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã, luarea mãsurilor asigurãtorii şi în alte cazuri prevãzute de lege".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã dispoziţiile art. 16, 21 şi 129 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi.
(4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale".;
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite".;
- Art. 129: "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constatã cã prevederile de lege ce fac obiectul controlului de constituţionalitate au mai fost criticate, în esenţã, sub aceleaşi aspecte şi prin raportare la aceleaşi principii din Constituţie.
Astfel, prin <>Decizia nr. 226 din 18 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, Curtea a reţinut cã "textul legal criticat nu conţine nici o dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit [...] fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurãrii celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Aşa fiind, cu privire la încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie", Curtea a constatat cã, "în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea art. 21 din Constituţie, cu acelaşi prilej, Curtea a statuat cã "semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia accesul la justiţie nu poate fi îngrãdit prin lege, este aceea cã nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social. Însã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac". În consecinţã, "instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine [...] prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atâta timp cât, potrivit celor prevãzute de art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, pãrţilor interesate le este asiguratã posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti considerate defavorabilã".
De altfel, Curtea a reţinut cã prin "art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia «Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege», şi art. 129, care prevede cã, «împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii», se atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac".
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Radu Ciornei în Dosarul nr. 1.547/2005 al Tribunalului Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
