Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 57 din 23 martie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ioan Boartas în Dosarul nr. 2.229/1999 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã. La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, asistat de avocatul Benedict Catanea, şi Dumitru Dumitrescu, personal. Cauza fiind în stare de judecata, avocatul autorului exceptiei pune concluzii de admitere a exceptiei ridicate, deoarece art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu prevede nici o sancţiune pentru nerespectarea de cãtre procuror a termenului de 24 de ore pentru înaintarea dosarului la instanta. Astfel se creeazã o inegalitate, în comparatie cu persoana vãtãmatã, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã o plângere prealabilã, situaţie în care aceasta se poate adresa instanţei într-un termen de doua luni de la data când a ştiut cine este fãptuitorul. Se mai susţine ca termenul de 24 de ore, prevãzut în textul criticat, nu este un termen de recomandare, deoarece, potrivit art. 185 din Codul de procedura penalã, nerespectarea lui este sancţionatã cu nulitate absolutã. Dumitru Dumitrescu solicita respingerea exceptiei, deoarece prevederile criticate sunt constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate, întrucât prevederile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale. Înaintarea rechizitoriului instanţei de judecata de cãtre procuror este facuta în calitatea sa de reprezentant al Ministerului Public. Or, egalitatea în fata legii priveşte numai pe cetãţeni, nu şi instituţiile statului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 6 decembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 2.229/1999, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ioan Boartas într-o cauza penalã având ca obiect judecarea recursurilor declarate de pãrţi, în care se contesta, în principal, legalitatea sesizãrii instanţei prin rechizitoriul procurorului. În motivarea exceptiei se susţine ca prevederile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece prin aceste reglementãri se creeazã o situaţie privilegiatã pentru procuror, fata de ceilalţi cetãţeni, în cazul sesizãrii instanţelor judecãtoreşti. Autorul exceptiei considera ca textul criticat "este neconstitutional prin faptul ca nu a prevãzut ce sancţiune se aplica în cazul când termenul de 24 de ore nu este respectat sau ca nu s-a prevãzut dacã acest termen este un simplu termen de recomandare cu caracter administrativ". Spre deosebire de aceasta situaţie, în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a partii vãtãmate, aceasta trebuie introdusã în termen de doua luni de la data la care persoana vãtãmatã a cunoscut identitatea fãptuitorului, iar nerespectarea acestui termen atrage consecinţe deosebit de grave, cum ar fi decãderea din exerciţiul dreptului de a formula o plângere prealabilã şi încetarea urmãririi penale sau, dupã caz, a procesului penal. Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât art. 16 alin. (1) din Constituţie nu are nici o legatura cu prevederile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã, prevederi care sunt constituţionale, deoarece "conţin un termen de recomandare a cãrui depasire nu atrage nulitatea actului în sine şi care sa cada sub incidenta art. 187 alin. 2 din Codul de procedura penalã". În aceasta situaţie nu se justifica restituirea cauzei organelor de urmãrire penalã. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia este nefondata, întrucât adresa procurorului prin care se trimite dosarul instanţei de judecata nu constituie un act de sesizare, "ci un act procedural de transmitere a actului de sesizare". Cat priveşte termenul de 24 de ore prevãzut la art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã pentru înaintarea dosarului la instanta, ca, de altfel, şi cel de 15 zile prevãzut de art. 261 alin. 1 din acelaşi cod, înãuntrul cãruia procurorul este obligat sa procedeze la verificarea lucrãrilor de urmãrire penalã şi sa se pronunţe asupra acestora, este un termen de recomandare, iar nerespectarea sa nu atrage sancţiunile procedurale prevãzute la art. 185 din Codul de procedura penalã. În legatura cu neprecizarea în textul de lege a naturii termenului de 24 de ore, se apreciazã ca aceasta nu are nici o semnificatie, întrucât în multe alte prevederi ale procedurii penale se regãsesc astfel de omisiuni, însã natura termenelor rezulta, implicit, din analiza textelor respective. De altfel, se considera ca, indiferent care ar fi natura juridicã a termenului de 24 de ore, "acesta nu determina o încãlcare a egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, deoarece este un termen procedural care se aplica în acelaşi mod tuturor cetãţenilor, fãrã a se crea o discriminare între aceştia". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Din examinarea încheierii prin care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã, precum şi a susţinerilor autorului exceptiei formulate în dosarul cauzei rezulta ca obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã, potrivit cãrora "În termen de 24 de ore de la darea sau, dupã caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul înainteazã instanţei competente dosarul împreunã cu numãrul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere". Autorul exceptiei susţine, în principal, ca, în situaţia în care partea vãtãmatã nu depune în termen plângerea prealabilã, când legea conditioneaza punerea în mişcare a acţiunii penale de existenta unei asemenea plângeri, ea suporta consecinţe deosebit de grave, şi anume decãderea din drept, iar fapta procurorului de a fi depãşit termenul pentru înaintarea dosarului la instanta competenta nu este supusã nici unei sancţiuni. În felul acesta sunt incalcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". Prevederile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã sunt criticate totodatã şi pentru caracterul lor incomplet, respectiv pentru ca nu prevãd natura termenului de 24 de ore în care procurorul este obligat sa trimitã dosarul de urmãrire penalã instanţei competente şi nici consecinţele nerespectãrii acestui termen. 1. Analizând prevederile legale criticate, Curtea Constituţionalã constata ca acestea nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Potrivit art. 284 alin. 1 din Codul de procedura penalã, "În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã o plângere prealabilã, aceasta trebuie sa fie introdusã în termen de 2 luni din ziua în care persoana vãtãmatã a ştiut cine este fãptuitorul", iar, conform art. 185 alin. 1, "Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decãderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului fãcut peste termen". Rezulta din analiza acestor texte ca introducerea plângerii prealabile peste termenul legal atrage nulitatea, respectiv inexistenta acesteia, ceea ce, potrivit art. 131 alin. 1 din Codul penal, inlatura rãspunderea penalã, iar, conform art. 10 alin. 1 lit. f) şi art. 11 pct. 1 lit. c) şi pct. 2 lit. b) din Codul de procedura penalã, impiedica punerea în mişcare a acţiunii penale şi determina încetarea urmãririi penale ori a procesului penal, dupã caz. În schimb, pentru nerespectarea de cãtre procuror a obligaţiei de a inainta dosarul instanţei competente în termen de 24 de ore de la darea sau, dupã caz, confirmarea rechizitoriului, art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã nu prevede nici o sancţiune ori o alta consecinta. Prin aceasta însã nu se aduce nici o atingere principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, deoarece sensul alin. (1) al art. 16 din Constituţie este garantarea egalitãţii în drepturi între cetãţeni în fata legii şi a autoritãţilor publice, iar nu între cetãţeni şi autoritãţi publice. Or, spre deosebire de persoana vãtãmatã, care atunci când introduce plângerea prealabilã, acţioneazã în calitate de subiect pasiv al infracţiunii, procurorul, care întocmeşte actul de sesizare şi îl înainteazã instanţei competente, acţioneazã în calitate de reprezentant al unei autoritãţi publice, şi anume al Ministerului Public. Pe de alta parte, trebuie reţinut ca situaţia pãrţilor dintr-un proces având ca obiect o infracţiune pentru care urmãrirea penalã se efectueazã din oficiu ori sesizarea instanţei se poate face numai prin rechizitoriul procurorului este, evident, diferita de situaţia pãrţilor din alt proces având ca obiect o infracţiune pentru care legea prevede sesizarea instanţei direct prin plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Or, situaţia deosebita în care se afla diferite categorii de cetãţeni presupune şi justifica tratamentul juridic diferenţiat, fãrã a se incalca prin aceasta principiul constituţional al egalitãţii în drepturi. Din acest punct de vedere însã normele procedurii penale sunt deopotrivã valabile pentru toţi cetãţenii aflaţi într-o situaţie identicã. Aceste reguli referitoare la sesizarea organelor de urmãrire penalã şi a instanţelor de judecata, la actele de urmãrire penalã, la judecata, la termenele în care trebuie sau pot fi îndeplinite anumite acte, reprezintã norme procedurale, a cãror stabilire revine exclusiv în competenta legiuitorului, în sensul dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". 2. În legatura cu critica formulatã de autorul exceptiei privind caracterul incomplet al art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã, Curtea constata ca sunt aplicabile prevederile <>art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului. [...]". Potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Constituţie, competenta de a modifica norma legalã criticata aparţine exclusiv Parlamentului, ca "unica autoritate legiuitoare a tarii". 3. Din analiza textului art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã, corelat şi cu alte texte din acelaşi cod, rezulta ca termenul de 24 de ore în care procurorul este obligat sa înainteze dosarul instanţei competente, dupã darea sau confirmarea rechizitoriului, are ca scop sa contribuie la realizarea operativitatii în derularea procesului penal, fãrã a se prevedea vreo sancţiune procedurala pentru cazul nerespectãrii sale, întrucât prin aceasta nu se aduce nici o lezare valabilitãţii actelor de urmãrire penalã. Înaintarea dosarului de urmãrire penalã la instanta competenta este un simplu act administrativ, întrucât actul de sesizare a instanţei îl reprezintã rechizitoriul. În cazurile în care sesizarea instanţei penale se poate face numai prin rechizitoriul procurorului, termenele, a cãror nerespectare influenţeazã în mod direct soluţionarea procesului penal, sunt cele de prescripţie a rãspunderii penale, prevãzute la art. 122-124 din Codul penal. Pe de alta parte, potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedura penalã, "Încãlcãrile dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vãtãmare care nu poate fi înlãturatã decât prin anularea acelui act". Or, întârzierea în înaintarea dosarului la instanta competenta nu aduce nici o vãtãmare pãrţilor procesului penal, ceea ce înseamnã ca anularea actului de sesizare nu ar avea nici un efect reparatoriu.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ioan Boartas în Dosarul nr. 2.229/1999 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 martie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
