Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 170 din 6 iulie 1994
Vasile Gionea - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 57 din 13 octombrie 1993 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 10 mai 1994, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi a inculpatului Melega Pal, în lipsa partii civile "Societatea Comercialã Automecanica" - S.A. Medias, legal citata, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru 18 mai 1994.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin rechizitoriul nr. 460/P/1991 întocmit de Procuratura Medias, inculpatul Melega Pal a fost trimis în judecata pentru sãvîrşirea infracţiunilor prevãzute de art. 223 alin. 1 şi art. 249 alin. 1, în concurs, conform art. 33 lit a), toate din Codul penal.
La termenul de judecata din 24 martie 1993, inculpatul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Codul penal privind infracţiunile contra avutului obştesc, considerind, în esenta, ca, raportat la prevederile imperative ale art. 150 alin. (1) din Constituţie, acestea sînt abrogate implicit.
Prin Decizia nr. 57 din 13 octombrie 1993, Curtea Constituţionalã a admis excepţia ridicatã de inculpatul Melega Pal şi a constatat ca dispoziţiile din Codul penal care intereseazã avutul obştesc sînt abrogate parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinta, acestea urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Impotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs pentru urmãtoarele trei motive:
1. Curtea nu este competenta sa se pronunţe asupra excepţiilor de neconstituţionalitate care privesc legi anterioare intrãrii în vigoare a Constituţiei din 1991.
2. Decizia nr. 57 din 13 octombrie 1993 nu este motivatã, înlocuirea motivarii cu Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, fiind nelegalã.
3. Violarea art. 135 din Constituţie în legatura cu proprietatea, prin limitarea bunurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice numai la cele prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, decizia atacatã, motivele de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public - susţine în şedinţa publica din 10 mai 1994, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, ale <>Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele:
Primul motiv de recurs, dezvoltat în cadrul dezbaterilor orale, care vizeazã, pe de o parte, necompetentã Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra unei excepţii de neconstituţionalitate ce priveşte un text dintr-o lege preconstitutionala, iar pe de alta parte contestarea acestei competente, atunci cînd opinia instanţei în fata cãreia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate este în acord cu punctul de vedere al partii, urmeazã a fi înlãturat ca nefondat; într-adevãr, dispoziţiile atacate ca neconstituţionale sînt anterioare Constituţiei şi în legatura cu ele se pune problema abrogãrii, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, dar prevederile acestui articol nu opereazã de la sine, ci presupun confruntarea dintre Constituţie şi dispoziţia legalã anterioarã, pentru a face aplicarea principiului "lex posterior derogat priori" şi pentru a asigura suprematia Constituţiei asupra actelor inferioare. Aceasta confruntare reprezintã o forma a controlului de constitutionalitate. Fiind vorba şi de o problema a aplicãrii legii în timp, aceasta forma a controlului de constitutionalitate, şi numai aceasta, este şi la indemina organelor care aplica legea, inclusiv a instanţelor judecãtoreşti. Este o soluţie care se regaseste în practica Curţii. Dacã însã instanta judecãtoreascã nu constata abrogarea, nici prin încheierea de sesizare a Curţii, înseamnã ca dispoziţia legalã anterioarã Constituţiei este consideratã valabilã şi exista interesul declansarii controlului de constitutionalitate în fata Curţii. Faptul ca în materia avutului obştesc, opinia instanţei, în speta Judecãtoria Sibiu, a fost în acord cu punctul de vedere al partii, în sensul ca aceste norme au rãmas în prezent fãrã obiect, nu este de natura sa atragã necompetentã Curţii, de vreme ce instanta de judecata nu a statuat aceasta prin dispozitivul Încheierii din 24 martie 1993 şi a sesizat Curtea Constituţionalã.
În consecinta, sub acest aspect, Judecãtoria Sibiu s-a desesizat de soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate şi singura în drept sa se pronunţe este Curtea Constituţionalã care, prin deciziile sale obligatorii, asigura o practica unitarã în domeniul controlului constituţionalitãţii legilor.
Competenta Curţii de a se pronunţa asupra legilor anterioare Constituţiei rezulta şi din dispoziţiile <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , care se aplica exclusiv legilor anterioare intrãrii în vigoare a Constituţiei.
Cel de-al doilea motiv de recurs privitor la nemotivarea deciziei, respectiv critica adusã Deciziei Curţii Constituţionale nr. 57 din 13 octombrie 1993 ca se întemeiazã pe Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 decembrie 1993 urmeazã, de asemenea, a fi respins ca nefondat, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Curtea statueazã numai asupra problemelor de drept.
Spre a se evita soluţii contradictorii, art. 26 din regulament permite completului ce doreşte sa se abata de la practica Curţii sa se sesizeze plenul pentru a se pronunţa asupra interpretãrii ce urmeazã a fi data în viitor. Decizia plenului este obligatorie doar pentru completele de judecata, astfel încît prin aceasta decizie nu se soluţioneazã o excepţie de neconstituţionalitate concretã. De aceea ea nu are drept consecinta inutilitatea judecãrii excepţiilor, în cadrul cãrora s-ar putea ridica noi probleme şi noi interpretãri în mãsura sa determine reluarea procedurii în vederea asigurãrii consecventei practicii constituţionale.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs referitor la încãlcarea art. 135 din Constituţie în legatura cu proprietatea, în sensul ca prin decizia recuratã s-ar fi limitat bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice numai la cele enumerate de aceasta prevedere, nu poate fi reţinut. Decizia atacatã nu se rezuma numai la bunurile enumerate de art. 135 alin. (4), ci se referã la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4), deci şi la "alte bunuri stabilite prin lege".
Deşi motivele invocate de Ministerul Public sînt nefondate, recursul urmeazã totuşi a fi admis în parte şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 57 din 13 octombrie 1993 modificatã, deoarece, în fond, Curtea nu s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 223 din Codul penal pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, ci s-a referit la "dispoziţiile din Codul penal care intereseazã avutul obştesc".
Potrivit <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei, astfel încît deciziile pronunţate în soluţionarea excepţiilor trebuie sa se refere numai la dispoziţiile legale de care depinde soluţionarea cauzei în care s-a invocat aceasta.
Rezulta ca excepţia de neconstituţionalitate putea viza numai art. 223 din Codul penal pentru care inculpatul Melega Pal a fost trimis în judecata. Decizia Curţii Constituţionale nr. 57 din 13 octombrie 1993 nu s-a pronunţat cu privire la aceste dispoziţii şi nici recursul declarat de Ministerul Public nu a avut în vedere acest aspect.
În legatura cu prevederile art. 223 din Codul penal, întrucît prin rãmînerea definitiva a <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 32 din 26 mai 1993 , ca urmare a respingerii recursului declarat în cauza, prin Decizia nr. 14 din 8 martie 1994, s-a constatat ca art. 223 din Codul penal a fost definitiv şi obligatoriu abrogat parţial de art. 150 alin. (1) din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 223 din Codul penal ridicatã de Melega Pal în fata Judecãtoriei Sibiu este lipsitã de obiect.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. (c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A c) art. 25 şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 .
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, recursul declarat de Ministerul Public şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 57 din 13 octombrie 1993 dupã cum urmeazã:
Constata ca, potrivit <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 32 din 26 mai 1993 , rãmasã definitiva prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 14 din 8 martie 1994, art. 223 din Codul penal este abrogat parţial conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinta, urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice, şi, prin urmare,
Respinge ca lipsitã de obiect excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 223 din Codul penal ridicatã de Melega Pal în dosarul Judecãtoriei Sibiu nr. 1658/1993.
Definitiva şi obligatorie.
Prezenta decizie se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se comunica Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
------------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
