Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^19 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Florin Necula, Aurel Oancea şi Daniel Aurel Militaru în Dosarul nr. 615/R/2004 al Judecãtoriei Bolintin-Vale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece mustrarea aplicatã minorilor în cauzã nu este o pedeapsã penalã în sensul prevederilor art. 52 din Codul penal, ci una dintre mãsurile educative prevãzute de art. 101 din acelaşi cod. Prin urmare, prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor fundamentale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 615/R/2004, Judecãtoria Bolintin-Vale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^19 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de inculpaţii Florin Necula, Aurel Oancea şi Daniel Aurel Militaru în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã, în cazul instanţei care se pronunţã într-un proces penal cu inculpaţi minori, sancţiunea educativã a mustrãrii dispuse potrivit art. 102 din Codul penal se pune în executare de îndatã, în momentul pronunţãrii, conform prevederilor art. 487 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Or, în aceastã situaţie executarea mustrãrii şi hotãrârea pronunţatã fac corp comun şi, pe cale de consecinţã, nu se justificã folosirea cãilor de atac împotriva ei, deoarece s-ar ajunge la situaţia paradoxalã în care un inculpat minor, faţã de care s-a aplicat o mãsurã educativã, sã primeascã, pentru aceeaşi faptã, dupã rejudecare o nouã pedeapsã.
Judecãtoria Bolintin-Vale opineazã cã prin casarea unei sentinţe şi trimiterea spre rejudecare se poate ajunge la situaţia în care inculpaţilor minori sã le fie aplicatã o nouã sancţiune pentru aceeaşi faptã, împrejurare care este de naturã sã aducã atingere prevederilor internaţionale invocate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile art. 385^19 din Codul de procedurã penalã se constituie în norme de procedurã şi, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecatã este prevãzutã numai de lege. Aceste dispoziţii au caracter general, ele stabilind procedura ce se va aplica în caz de rejudecare a cauzei dupã casarea hotãrârii. O astfel de procedurã este constituţionalã şi se regãseşte în toate codurile de procedurã penalã.
De altfel, problema ridicatã este în mod evident o problemã de aplicare a legii, care este atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti şi nu poate face obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţionalã.
Susţinerile autorilor în sensul cã prevederile legale criticate ar fi neconstituţionale pentru cazul concret prezentat nu au nici un suport logic, deoarece nu se poate concluziona cã o dispoziţie este neconstituţionalã numai în raport cu o situaţie izolatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, deoarece dispoziţiile legale indicate referitoare la rejudecarea cauzei dupã casare nu contravin sub nici un aspect prevederilor din actele normative menţionate, potrivit cãrora nimeni nu poate fi urmãrit sau pedepsit penal de cãtre jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru sãvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotãrâre definitivã, conform legii şi procedurii penale ale acestui stat.
În plus, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Constituţie, prevederile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor, iar nu dispoziţiile din legea internã, vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^19 din Codul de procedurã penalã, cu urmãtorul conţinut: "Rejudecarea cauzei dupã casarea hotãrârii atacate se desfãşoarã potrivit dispoziţiilor cuprinse în partea specialã, titlul II, capitolele I şi II, care se aplicã în mod corespunzãtor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (1), referitoare la concordanţa dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi cu alte pacte şi tratate internaţionale, ale art. 11 alin. (1) şi (2), referitoare la includerea tratatelor internaţionale în dreptul intern şi îndeplinirea obligaţiilor ce-i revin statului român din tratatele la care este parte, precum şi ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricãrei persoane de a fi judecatã în mod echitabil de un tribunal independent şi imparţial, şi ale art. 4 din Protocolul nr. 7 al convenţiei amintite, care statueazã cu privire la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de douã ori.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 385^19 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã rejudecarea cauzei dupã casarea hotãrârii pronunţate anterior, nu constituie o a doua judecatã a aceleiaşi cauze, aşa cum fãrã temei susţin autorii excepţiei, ci o fazã a procesului penal în limitele aceleiaşi judecãţi, care se va termina o datã cu pronunţarea hotãrârii definitive.
De asemenea, chiar în cazul particular invocat de autorii excepţiei, nu se poate reţine cã rejudecarea dupã casare implicã pedepsirea de douã ori a unei persoane pentru aceeaşi faptã, dat fiind cã mustrarea prevãzutã de art. 102 din Codul penal nu este o pedeapsã, în sensul art. 52 şi urmãtoarele din acelaşi cod, ci una dintre mãsurile educative prevãzute de art. 101 din Codul penal.
Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu contravin nici Constituţiei şi nici actelor normative internaţionale invocate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^19 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Florin Necula, Aurel Oancea şi Daniel Aurel Militaru în Dosarul nr. 615/R/2004 al Judecãtoriei Bolintin-Vale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
