Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 568 din 7 iunie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) raportat la   art. 11 alin. (1) si (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 568 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) raportat la art. 11 alin. (1) si (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 544 din 9 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) raportat la <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "GALMOPAN" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 3.733/121/2006 al Tribunalului Galaţi Secţia comercialã maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. Apreciazã cã dispoziţiile <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale prin raportare la prevederile art. 21 din Legea fundamentalã, referitoare la accesul liber la justiţie, şi indicã, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007. De asemenea, contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile art. 19 din legea criticatã nu determinã, prin conţinutul lor, încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi, astfel cã nu se poate reţine nici critica de neconstituţionalitate faţã de art. 16 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.733/121/2006, Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) raportat la <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "GALMOPAN" S.A. din Galaţi într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii formulate de aceasta împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Galaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 19 alin. (1) raportat la <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 , deoarece reduc "substanţial termenul în care o persoanã vãtãmatã în drepturile sale poate sã-şi repare prejudiciile cauzate printr-un act administrativ emis de o autoritate publicã", contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 consacrat accesului liber la justiţie, precum şi celor ale <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã. În opinia sa, termenele de prescripţie pentru introducerea acţiunii în despãgubire de 6 luni sau, dupã caz, de un an, instituite prin textele de lege criticate, sunt derogatorii de la prevederile <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 , potrivit cãrora termenul în care poate fi introdusã o acţiune în repararea pagubelor este de 3 ani, şi sunt, în acelaşi timp, discriminatorii, prin raportare la dispoziţiile art. 128 din Codul de procedurã fiscalã, care prevãd cã dreptul la acţiune al statului se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a luat naştere acest drept. Ca atare, sunt diminuate şansele ca un litigiu privind despãgubirile pretinse statului de o persoanã vãtãmatã într-un drept al sãu printr-un act administrativ emis de o autoritate publicã sã poatã fi continuat în conformitate cu "principiul egalitãţii armelor". În consecinţã, apreciazã cã se impune ca termenul în care poate fi introdusã o acţiune în repararea pagubelor sã fie cel prevãzut de <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã, adicã de 3 ani, şi nu de 6 luni sau de un an, aşa cum prevede <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 .
În opinia Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã, în acest sens, cã procedura reglementatã de <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se caracterizeazã, datoritã finalitãţii sale, prin celeritate, astfel cã termenele speciale instituite prin art. 11 şi art. 19 din aceasta nu sunt de naturã a înfrânge liberul acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi ale <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale, invocând, în acest sens, considerentele reţinute de Curtea Constituţionalã în <>Decizia nr. 534 din 27 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 2 august 2006.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, iar Guvernul a transmis punctul sãu de vedere dupã data pronunţãrii deciziei.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (1) raportat la <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Textele criticate au urmãtorul conţinut:
Art. 19. - Termenul de prescripţie pentru despãgubiri: "(1) Când persoana vãtãmatã a cerut anularea actului administrativ, fãrã a cere în acelaşi timp şi despãgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despãgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sã cunoascã întinderea pagubei."
Art. 11. - Termenul de introducere a acţiunii: "(1) Cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data primirii rãspunsului la plângerea prealabilã sau, dupã caz, data comunicãrii refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii;
b) data expirãrii termenului legal de soluţionare a cererii, fãrã a depãşi termenul prevãzut la alin. (2);
c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusã şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului."
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie. De asemenea, acesta afirmã şi contradicţia textelor legale criticate faţã de dispoziţiile <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã şi ale art. 128 din Codul de procedurã fiscalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, critica de neconstituţionalitate vizeazã termenele de 6 luni sau, dupã, caz, de un an, instituite de <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate, precum şi termenul de prescripţie de cel mult un an prevãzut de art. 19 alin. (2) din lege pentru solicitarea despãgubirilor, dacã acestea nu au fost solicitate odatã cu acţiunea în anulare a actului administrativ. Se susţine cã aceste termene ar trebui sã fie cele prevãzute de <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã, respectiv de 3 ani, în caz contrar fiind încãlcate principiile egalitãţii în drepturi şi al procesului echitabil, dar şi liberul acces la justiţie.
Analizând textele de lege criticate, Curtea reţine cã <>art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 constituie regula în ceea ce priveşte termenul de prescripţie pentru formularea acţiunii în anulare a unui act administrativ individual, acesta fiind de 6 luni. Ca excepţie, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede şi termenul de decãdere de un an de la data emiterii actului sau a cererii, termen invocat, însã, pentru motive temeinice şi asupra cãruia hotãrãşte instanţa de judecatã. Termenul de prescripţie pentru acţiunea în daune introdusã ulterior acţiunii în anulare este, potrivit art. 19 alin. (2) din aceeaşi lege, de un an şi curge de la data la care persoana vãtãmatã a cunoscut sau trebuia sã cunoascã întinderea pagubei.
Curtea constatã, aşadar, cã termenul prevãzut de <>art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 are în vedere tocmai acele situaţii în care, în momentul introducerii cererii în anulare a actului administrativ individual, persoana vãtãmatã nu poate în mod obiectiv cunoaşte existenţa şi întinderea pagubei, astfel cã nu poate formula concomitent o acţiune în despãgubire. Dupã soluţionarea acţiunii în anulare, aceasta poate estima şi pretinde paguba cauzatã prin actul administrativ anulat, având la dispoziţie un termen de un an pentru formularea unei astfel de acţiuni.
Autorul excepţiei este, însã, nemulţumit cu privire la întinderea acestor termene, pe care le considerã prea scurte faţã de cel de 3 ani reglementat în dreptul comun, şi anume în <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã, dar şi discriminatorii faţã de dispoziţiile art. 128 din Codul de procedurã fiscalã, referitoare la durata şi începerea termenului de prescripţie.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat cu privire la particularitatea şi întinderea termenelor prevãzute de <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , exemplu în acest sens fiind Deciziile nr. 171 din 27 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007, nr. 123 din 16 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, şi nr. 534 din 27 iunie 2006. De principiu, Curtea a reţinut, cu acele prilejuri, cã "stabilirea unor condiţionãri pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încãlcare a dreptului la liberul acces la justiţie şi la un proces echitabil". Aceasta, deoarece "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi în modalitãţile instituite de lege".
Curtea constatã cã cele reţinute prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. În consecinţã, nu se poate reţine pretinsa contradicţie a textelor legale criticate faţã de exigenţele accesului liber la justiţie şi ale dreptului la un proces echitabil, consacrate de <>art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. Legea nr. 554/2004 este un act normativ special care conţine termene de procedurã specifice domeniului reglementat - contenciosul administrativ - şi care, prin natura lor, nu aduc atingere drepturilor procedurale ale pãrţilor, aşa cum susţine autorul excepţiei.
Totodatã, autorul excepţiei invocã şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 19 alin. (1) raportat la <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 faţã de exigenţele principiului egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie. Or, textele legale criticate se aplicã în mod unitar tuturor celor aflaţi în aceeaşi situaţie juridicã reglementatã de ipoteza normei; pe de altã parte, textul constituţional invocat vizeazã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi nu egalitatea dintre aceştia şi autoritãţile publice. Prin urmare, nici aceastã criticã de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
În plus, autorul excepţiei pretinde ca, pentru îndepãrtarea pretinsei contradicţii cu principiul egalitãţii în drepturi, al liberului acces la justiţie şi al dreptului la un proces echitabil, termenele prevãzute de textele de lege criticate sã fie de 3 ani, astfel cum se stabileşte prin <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã. De asemenea, discriminarea cauzatã prin aplicarea acestora este apreciatã prin raportare la dispoziţiile art. 128 din Codul de procedurã fiscalã. Or, Curtea constatã cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele, astfel cã problema ridicatã de autorul excepţiei excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, iar critica sa nu poate fi primitã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) raportat la <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "GALMOPAN" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 3.733/121/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2007.

PREŞEDINTE,
ION PREDESCU

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016