Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 567 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 461 din 9 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie invocatã de Dorina Gândilã în Dosarul nr. 26.983/1/2004, numãr în format vechi 8.257/2004, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
La apelul nominal rãspunde autoarea excepţiei, personal şi asistatã de avocat, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent aratã cã partea Societatea Comercialã "Mecanicã Finã" - S.A. a depus la dosar note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei.
Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 20 din Constituţie referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, deoarece se referã la imobile preluate de stat fãrã titlu, aflate în patrimoniul unor societãţi comerciale privatizate integral, ceea ce este în contradicţie cu existenţa unui interes general, în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se mai aratã cã este încãlcat şi dreptul constituţional la protecţia proprietãţii private, deoarece despãgubirile acordate sub formã de acţiuni la Fondul "Proprietatea" nu sunt efective, dat fiind faptul cã acest organism de plasare de valori mobiliare nu funcţioneazã în prezent. Se invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã, deoarece în cauzã existã autoritatea de lucru judecat, constând în faptul cã autoarea excepţiei a mai invocat neconstituţionalitatea aceloraşi prevederi legale în aceeaşi cauzã aflatã pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã, între aceleaşi pãrţi şi cu invocarea aceloraşi motive de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 26.983/1/2004, numãr în format vechi 8.257/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Dorina Gândilã într-o cauzã având ca obiect acţiunea civilã privind restituirea în naturã a unui teren.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat contravine jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, exprimatã în Hotãrârea Radu împotriva României, din 2006, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie. În acest sens, aratã cã persoana îndreptãţitã la restituirea unui imobil evidenţiat în patrimoniul unei societãţi comerciale privatizate integral are dreptul la restituirea în echivalent, constând în despãgubiri corespunzãtoare valorii de piaţã a imobilului solicitat, indiferent de împrejurarea cã imobilul a fost preluat de stat cu titlu sau fãrã titlu, spre deosebire de foştii proprietari ai imobilelor preluate de stat, afectate unor activitãţi publice, şi pentru care legea prevede restituirea în naturã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, reţinând şi evidentul caracter dilatoriu al invocãrii acesteia. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat nu vine în contradicţie cu reglementãrile internaţionale ce ocrotesc dreptul de proprietate sau cu principiile exprimate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât însãşi instanţa de contencios european al drepturilor omului a apreciat cã legislaţia românã aplicã principiile exprimate în jurisprudenţa internaţionalã referitoare la despãgubirile datorate de cãtre stat.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat reprezintã o aplicare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cãrora:
"(1) Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societãţi comerciale privatizate, altele decât cele prevãzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptãţite au dreptul la despãgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi platã a despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzãtoare valorii de piaţã a imobilelor solicitate.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care imobilele au fost înstrãinate.
(3) În situaţia imobilelor prevãzute la alin. (1) şi (2), mãsurile reparatorii în echivalent se propun de cãtre instituţia publicã care efectueazã sau, dupã caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzãtor.
(4) În situaţia bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, înstrãinate sub orice formã din patrimoniul administraţiei publice centrale sau locale, persoana îndreptãţitã va notifica organele de conducere ale acesteia. În acest caz, mãsurile reparatorii în echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de cãtre entitatea învestitã potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificãrii, cu acordul persoanei îndreptãţite, sau despãgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi platã a despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv."
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã, prin Încheierea din 7 februarie 2006, a mai sesizat Curtea Constituţionalã cu aceleaşi dispoziţii legale, invocate de Dorina Gândilã în acelaşi dosar, excepţie respinsã prin <>Decizia nr. 641 din 5 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2006.
Dupã restituirea dosarului cãtre instanţa de judecatã şi repunerea cauzei pe rol, la termenul de judecatã din 23 ianuarie 2007, partea Dorina Gândilã a invocat din nou excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 10/2001 , cu motivarea cã textul de lege criticat contravine jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, exprimatã în Hotãrârea Radu împotriva României, din 2006, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie.
Curtea constatã cã prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, cu examinarea pretinsei contrarietãţi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, exprimatã în aceeaşi Hotãrâre Radu împotriva României, din 2006, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsã.
Pentru a pronunţa aceastã soluţie, Curtea a reţinut cã legiuitorul poate reglementa exceptarea de la restituirea în naturã a imobilelor preluate de stat fãrã titlu valabil, în vederea asigurãrii stabilitãţii raporturilor juridice deja create în cadrul circuitului civil. Opţiunea legiuitorului de a acorda despãgubiri corespunzãtoare valorii de piaţã a imobilelor solicitate nu vine în contradicţie cu spiritul <>Legii nr. 10/2001 , şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, fiind în deplinã concordanţã cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãreia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Mai mult, prin aceeaşi decizie, Curtea s-a referit la jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocatã şi în prezenta cauzã, şi a reţinut cã instanţa de contencios european a apreciat asupra cadrului normativ existent în materia legilor reparatorii privind proprietatea, arãtând cã "aplicã principiile exprimate în jurisprudenţa internaţionalã, judiciarã sau arbitralã referitoare la despãgubirile datorate în caz de acte ilicite şi confirmate în mod constant în jurisprudenţa Curţii europene referitoare la privaţiunile ilegale sau de facto (...)".
Curtea constatã cã <>Decizia nr. 641 din 5 octombrie 2006 are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza şi pãrţile fiind aceleaşi atât în cazul excepţiei anterior soluţionate, cât şi în prezenta excepţie. În concluzie, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, pentru aceleaşi considerente, deoarece, fiind contrarã puterii lucrului judecat, ea este inadmisibilã. Decizia Curţii Constituţionale, pronunţatã în aceeaşi cauzã, este obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, având în vedere cã motivele care au justificat-o sunt aceleaşi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie invocatã de Dorina Gândilã în Dosarul nr. 26.983/1/2004, numãr în format vechi 8.257/2004, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
