Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 567 din 27 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. 1 lit. d) si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.047 din 24 noiembrie 2005
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 alin. 1 lit. d) şi ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gregorian Bivolaru în Dosarul nr. 1.393/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, doamna avocat Mihaela Mîţu, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei aratã cã nu contestã modul de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor legale criticate, ci faptul cã existã un posibil înţeles neconstituţional. Astfel, cele douã texte din Codul de procedurã penalã sunt contrare prevederilor Constituţiei referitoare la libertatea individualã în mãsura în care din conţinutul lor ar rezulta posibilitatea de a fi luate, faţã de aceeaşi persoanã, douã sau mai multe mãsuri de arestare preventivã, care, cumulate, ar depãşi, în faza de urmãrire penalã, durata maximã de 180 de zile stabilitã de Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile legale criticate nu vin în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate. Astfel, nu intereseazã numãrul mandatelor de arestare preventivã atâta vreme cât este respectatã durata de 180 de zile. În plus, pot exista situaţii care sã impunã, potrivit legii, luarea mãsurii arestãrii preventive în altã cauzã, ceea ce nu presupune cã instanţele de judecatã, sesizate cu respectarea condiţiilor înscrise în Codul de procedurã penalã pentru dispunerea mãsurii privative de libertate, vor însuma perioadele de detenţie din ambele dosare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.393/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 136 alin. 1 lit. d) şi ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gregorian Bivolaru în dosarul mai sus arãtat, având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care sunt interpretate în sensul cã împotriva uneia şi aceleiaşi persoane pot fi luate în acelaşi timp mai multe mãsuri privative de libertate rezidând în emiterea a douã sau mai multe mandate de arestare preventivã. Aceastã interpretare a textelor criticate este posibilã întrucât legea nici nu distinge şi nici nu interzice emiterea unui nou mandat împotriva aceleiaşi persoane aflate sub puterea altui mandat de arestare preventivã.
În consecinţã, în opinia autorului excepţiei unicitatea şi indivizibilitatea libertãţii umane nu suportã privãri suprapuse sau concurente constând în douã sau mai multe arestãri preventive raportate la aceeaşi persoanã, întrucât este suficientã o singurã mãsurã pentru a restrânge libertatea acesteia.
De altfel, legiuitorul constituant a limitat mãsura arestãrii preventive la o perioadã de 30 de zile, ce poate fi prelungitã, dar nu complinitã, adãugatã la un alt mandat de arestare. În caz contrar, se face imposibilã recãpãtarea stãrii normale de libertate a individului la expirarea termenului limitã de 30 de zile, în condiţiile în care ar intra în vigoare un nou mandat de arestare preventivã ce s-ar activa la încetarea primului.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece emiterea a douã sau mai multe mandate de arestare preventivã pentru o persoanã care a comis mai multe infracţiuni nu contravine Legii fundamentale, dacã sunt respectate condiţiile legale de fond, formã şi procedurã pentru fiecare infracţiune în parte. Având în vedere cã legea prevede posibilitatea urmãririi şi judecãrii cauzelor separat sau reunite, instanţa considerã cã şi arestarea preventivã poate fi luatã printr-un mandat emis pentru mai multe infracţiuni ori prin mandate emise pentru fiecare infracţiune, fãrã ca prin aceasta sã fie încãlcate prevederile art. 23 din Constituţie.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu cuprind vreo prevedere referitoare la posibilitatea luãrii mai multor mãsuri preventive împotriva aceleiaşi persoane. Ceea ce contestã autorul excepţiei este modul de interpretare şi de aplicare a legii de cãtre instanţele judecãtoreşti şi caracterul incomplet al dispoziţiilor art. 136 alin. 1 lit. d) şi ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedurã penalã.
Având în vedere jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, potrivit cãreia instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor prevederi noi, neputând crea, abroga sau modifica o normã juridicã, Guvernul considerã cã excepţia este inadmisibilã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate care stabilesc categoriile de mãsuri preventive, precum şi condiţiile în care se dispune mãsura arestãrii preventive nu contravin în nici un mod reglementãrilor constituţionale invocate. Condiţiile instituite prin lege pentru luarea mãsurii arestãrii preventive reprezintã tocmai o garanţie împotriva luãrii în mod arbitrar a acestei mãsuri, al cãrei scop este acela de a dinamiza urmãrirea penalã şi procesul penal în general.
În plus, mãsura arestãrii preventive reprezintã o restrângere a libertãţii persoanei, permisã de art. 53 din Constituţie, tocmai în scopul desfãşurãrii instrucţiei penale, iar garanţiile procesuale pe care legea le oferã inculpatului şi în special dreptul acestuia de a se plânge împotriva mãsurii arestãrii atestã conformitatea dispoziţiilor legale criticate cu art. 23 alin. (2) din Constituţie, care impun ca mãsura arestãrii preventive sã se ia numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 136 alin. 1 lit. d) şi ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, cu urmãtorul conţinut:
Art. 136 alin. 1 lit. d) - Scopul şi categoriile mãsurilor preventive: "În cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viaţã sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfãşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmãrirea penalã, de la judecatã ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţã de acesta una dintre urmãtoarele mãsuri preventive: [...]
d) arestarea preventivã."
- Art. 148 alin. 1 - Condiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului:
"Mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în art. 143 şi numai în vreunul din urmãtoarele cazuri:
a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;
b) infracţiunea este flagrantã, iar pedeapsa închisorii prevãzute de lege este mai mare de un an;
c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmãrire sau de la judecatã, ori a fãcut pregãtiri pentru asemenea acte, precum şi dacã în cursul judecãţii sunt date cã inculpatul urmãreşte sã se sustragã de la executarea pedepsei;
d) sunt date suficiente cã inculpatul a încercat sã zãdãrniceascã aflarea adevãrului, prin influenţarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probã sau prin alte asemenea fapte;
e) inculpatul a comis din nou o infracţiune ori din datele existente rezultã necesitatea împiedicãrii sãvârşirii unei alte infracţiuni;
f) inculpatul este recidivist;
g) abrogat prin <>Legea nr. 281/2003 ;
h) inculpatul a sãvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţã alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi existã probe certe cã lãsarea sa în libertate prezintã un pericol concret pentru ordinea publicã;
i) existã date sau indicii suficiente care justificã temerea cã inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vãtãmate sau cã va încerca o înţelegere frauduloasã cu aceasta."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (1) şi (5) privitoare la inviolabilitatea libertãţii individuale şi prelungirea arestãrii preventive în cursul urmãririi penale pe o duratã totalã de maximum 180 de zile.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul acesteia susţine, în esenţã, cã pe baza dispoziţiilor cuprinse în art. 136 alin. 1 lit. d) şi art. 148 alin. 1 din Codul de procedurã penalã se pot emite, succesiv, mai multe mandate de arestare preventivã împotriva unei persoane, depãşindu-se astfel durata arestãrii preventive stabilitã de art. 23 alin. (5) din Constituţie şi încãlcându-se principiul inviolabilitãţii libertãţii individuale a persoanei, consacrat prin alin. (1) al aceluiaşi text constituţional.
Curtea constatã cã problema dacã pe baza textelor de lege atacate se poate emite unul sau mai multe mandate de arestare preventivã a unei persoane nu este o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii.
Din punct de vedere constituţional nu intereseazã câte mandate de arestare preventivã au fost emise împotriva unei persoane şi nici dacã acestea au fost emise în aceeaşi cauzã sau în cauze diferite, ci dacã mãsura arestãrii a fost luatã "numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege", aşa cum în mod imperativ se dispune în art. 23 alin. (2) din Constituţie.
Or, întemeindu-se pe normele şi principiile consacrate prin Legea fundamentalã, prevederile legale atacate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate stabilesc scopul mãsurilor preventive luate în cursul procesului penal, precum şi cazurile şi condiţiile în care se poate dispune arestarea preventivã a inculpatului. Prin conţinutul lor normativ, aceste prevederi nu contravin dispoziţiilor art. 23 din Constituţie privind libertatea individualã.
Pe de altã parte, având în vedere cã, aşa cum corect susţine autorul excepţiei, libertatea individualã este indivizibilã, este evident cã, indiferent câte mandate de arestare s-ar emite împotriva unei persoane pentru sãvârşirea infracţiunilor de care este învinuitã, durata mãsurii arestãrii preventive nu poate depãşi, în cursul urmãririi penale, termenele prevãzute de art. 23 alin. (5) din Constituţie. Prevenirea depãşirii acestor termene pe calea unor mandate de arestare succesive emise în cursul urmãririi penale având ca obiect aceleaşi persoane şi aceleaşi fapte este însã de competenţa organelor judiciare, şi nu de resortul justiţiei constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 alin. 1 lit. d) şi ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gregorian Bivolaru în Dosarul nr. 1.393/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 octombrie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
