Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 567 din 20 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 22 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea <>Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicatã de Vasile Grigoraş în Dosarul nr. 3.481/2004 al Judecãtoriei Oneşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 16 decembrie 2004 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispuns amânarea pronunţãrii la data de 20 decembrie 2004.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.481/2004, Judecãtoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea <>Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Excepţia a fost ridicatã de Vasile Grigoraş într-o cauzã având ca obiect contestaţia la executare promovatã de contestatoarea Societatea Comercialã "Magna Arena" - S.R.L. din Oneşti, în contradictoriu cu autorul excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privitor la statul de drept şi dreptate, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 4 alin. (2) privitor la egalitatea între cetãţeni, ale art. 21 privitor la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitor la dreptul la apãrare, ale art. 41 alin. (1) privitor la dreptul la muncã, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 115 privitor la delegarea legislativã şi ale art. 73 alin. (3) lit. c) referitor la reglementarea prin lege organicã a statutului deputaţilor şi al senatorilor.
Autorul susţine cã textul atacat contravine prevederilor constituţionale menţionate mai sus, deoarece împiedicã persoanele sã îşi aleagã un avocat care îndeplineşte un mandat de parlamentar.
Astfel, susţine autorul excepţiei, este nedrept ca justiţiabilii sã nu-şi poatã alege avocatul pe care îl doresc, pentru simplul motiv cã acesta îndeplineşte un mandat în serviciul poporului. Aceastã interdicţie apare nu numai ca un act de nedreptate, ci şi ca o încãlcare a principiului egalitãţii în drepturi consacrat prin art. 16 din Constituţie, precum şi a principiilor prevãzute în art. 4 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, îngrãdirea posibilitãţilor de liberã alegere a unui avocat contravine prevederilor art. 21 şi 24 din Legea fundamentalã.
În altã ordine de idei, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale şi pentru faptul cã prevãd o incompatibilitate pentru membrii Parlamentului, aceea de a-şi exercita profesia de avocat în anumite cauze, incompatibilitate care, potrivit art. 71 alin. (3) şi art. 115 din Constituţie, nu putea fi instituitã pe calea unei ordonanţe de urgenţã, ci numai prin lege organicã.
Judecãtoria Oneşti nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a comunica punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul a transmis Curţii Constituţionale punctul sãu de vedere, în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2003 a reglementat incompatibilitãţi pentru deputaţi şi senatori, de aceea Parlamentul, prin <>Legea nr. 280/2004 de aprobare a ordonanţei, a modificat-o, în sensul cã actul normativ pe care aceasta îl completeazã, introducând <>art. 82 1 , este Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2003 nu încalcã principiul dreptãţii consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, ci, dimpotrivã, vine în susţinerea acestuia, prin asigurarea independenţei parlamentarilor faţã de influenţe exterioare ori faţã de diferite interese private. Nu se poate reţine o încãlcare a art. 16 şi a art. 4 alin. (2) din Legea fundamentalã, întrucât dispoziţiile se aplicã tuturor cetãţenilor cu statut de parlamentar, care exercitã profesia de avocat, fãrã a crea discriminãri între aceştia. Pãrţile îşi pot alege un avocat care sã nu aibã incompatibilitãţi legale în privinţa acordãrii de asistenţã juridicã, astfel cã nu se poate reţine o încãlcare, prin prevederile legale atacate, a art. 21 şi art. 24 din Constituţie.
Susţinerea potrivit cãreia textul atacat ar încãlca art. 41 alin. (1) din Constituţie, privitor la dreptul la muncã, şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi este inadmisibilã prin prisma <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , deoarece nu are legãturã cu soluţionarea dosarului, ci se referã la încãlcarea drepturilor avocatului parlamentar, care nu este parte în cauza în care a fost ridicatã excepţia.
Art. 115 şi art. 73 alin. (3) lit. c) din Legea fundamentalã nu au legãturã cu soluţionarea cauzei, întrucât "privesc modul de reglementare a statutului parlamentarului", critica de neconstituţionalitate cu privire la acestea fiind inadmisibilã.
Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale punctul sãu de vedere, în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
"Faptul cã avocatul care se aflã în exercitarea unui mandat de deputat sau de senator nu poate sã pledeze în anumite cauze nu constituie o încãlcare a principiului constituţional al statului de drept, deoarece prin aceastã modalitate legiuitorul a înţeles sã asigure parlamentarului o autoritate moralã de necontestat."
Dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Constituţie, care consacrã dreptul la apãrare, nu se referã la un anumit avocat. Dreptul la apãrare trebuie exercitat într-un cadru legal, partea interesatã putând opta pentru alegerea unui avocat care îndeplineşte condiţiile legale pentru a o asista sau a o reprezenta în cauza dedusã judecãţii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea <>Legii nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 280/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 29 iunie 2004, având urmãtorul conţinut:
- "<>Art. I. - Dupã articolul 82 din Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se introduce un articol nou, articolul 82^1, cu urmãtorul cuprins:
«Art. 82^1. - (1) Deputatul sau senatorul care, pe durata exercitãrii mandatului de parlamentar, doreşte sã exercite şi profesia de avocat nu poate sã pledeze în cauzele ce se judecã de cãtre judecãtorii sau tribunale şi nici nu poate acorda asistenţã juridicã la parchetele de pe lângã aceste instanţe.
(2) Deputatul sau senatorul aflat în situaţia prevãzutã la alin. (1) nu poate acorda asistenţã juridicã învinuiţilor sau inculpaţilor şi nici nu îi poate asista în instanţe în cauzele penale privind:
a) infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunile în legãturã directã cu infracţiunile de corupţie, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene, prevãzute în <>Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) infracţiunile prevãzute în <>Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) infracţiunile privind traficul de persoane şi infracţiunile în legãturã cu traficul de persoane, prevãzute în <>Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
d) infracţiunea de spãlare a banilor, prevãzutã în <>Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, cu modificãrile ulterioare;
e) infracţiunile contra siguranţei statului, prevãzute în art. 155-173 din Codul penal;
f) infracţiunile care împiedicã înfãptuirea justiţiei, prevãzute în art. 259-272 din Codul penal;
g) infracţiunile contra pãcii şi omenirii, prevãzute în art. 356-361 din Codul penal.
(3) Deputatul sau senatorul aflat în situaţia prevãzutã la alin. (1) nu poate sã pledeze în cauzele civile sau comerciale împotriva statului, a autoritãţilor sau instituţiilor publice, a companiilor naţionale ori a societãţilor naţionale în care acestea sunt pãrţi. De asemenea, nu poate sã pledeze în procese intentate statului român, în faţa instanţelor internaţionale.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplicã în cauzele în care avocatul este parte în proces sau acordã asistenţã ori reprezentare soţului sau rudelor pânã la gradul IV inclusiv.»"
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã de instanţa de judecatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea <>Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 9 septembrie 2003, însã, din motivarea excepţiei, aşa cum a fost formulatã de cãtre autor şi reţinutã în încheierea de sesizare, rezultã cã obiectul acesteia îl formeazã dispoziţiile <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea <>Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Ulterior datei la care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã, prin punctul 1 al articolului unic al <>Legii nr. 280/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 29 iunie 2004, titlul ordonanţei a fost modificat, dându-i-se urmãtorul cuprins: "ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ privind completarea <>Legii nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei."
Prin punctul 2 al articolului unic din aceastã lege, textul criticat a fost modificat, însã conţine aceeaşi soluţie legislativã, aşa încât, prin prezenta decizie, Curtea Constituţionalã se va pronunţa asupra <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea <>Legii nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) privitoare la statul de drept şi dreptate, cu cele ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi cu cele ale art. 4 alin. (2) privitoare la egalitatea între cetãţeni, cu cele ale art. 21 privitoare la accesul liber la justiţie, cu cele ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, cu cele ale art. 41 alin. (1) privitoare la dreptul la muncã, cu cele ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, cu cele ale art. 115 privitoare la delegarea legislativã şi cu cele ale art. 73 alin. (3) lit. c) referitoare la reglementarea prin lege organicã a statutului deputaţilor şi al senatorilor.
Din analiza actelor existente la dosarul instanţei, Curtea Constituţionalã reţine cã acţiunea introdusã de Societatea Comercialã "Magna Arena" - S.R.L. din Oneşti are ca obiect contestaţia la executare fãcutã împotriva executãrii silite începute la cererea creditorului Vasile Grigoraş, autorul excepţiei. În aceastã situaţie Curtea observã cã textele de lege criticate nu au legãturã cu soluţionarea cauzei deduse judecãţii.
Având în vedere dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea constatã cã, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, excepţia urmeazã sã fie respinsã ca fiind inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea <>Legii nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicatã de Vasile Grigoraş în Dosarul nr. 3.481/2004 al Judecãtoriei Oneşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
