Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 566 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 544 din 9 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Morgan Madhuku în Dosarul nr. 15.719/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti Secţia a II-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul de limba englezã, doamna Elena Andrei, desemnat în cauzã pentru a asigura traducerea. Magistratul-asistent informeazã Curtea cã partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. Apreciazã cã textul de lege criticat nu contravine normelor constituţionale şi convenţionale invocate, în acest sens pronunţându-se şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 282 din 22 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 19 aprilie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 15.719/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia a fost ridicatã de Morgan Madhuku într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii sale de azil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 contravin art. 24 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, precum şi art. 16 alin. (1) şi alin. (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor - Geneva, 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2) şi art. 18 alin. (2) din Legea fundamentalã. Aratã, în acest sens cã, din coroborarea reglementãrilor din <>Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat reiese cã dreptul la apãrare nu poate fi condiţionat de exercitarea personalã a drepturilor procedurale. Ca atare, a interzice apãrãtorului pãrţii dreptul de a reprezenta solicitantul de azil în faţa instanţelor de judecatã sau a condiţiona exercitarea dreptului la apãrare de prezenţa personalã a pãrţii în faţa instanţei echivaleazã cu o restrângere nejustificatã a dreptului la apãrare, care aduce atingere chiar existenţei dreptului. Aceastã interdicţie încalcã şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor Geneva, 1951, întrucât priveşte, în opinia sa, doar solicitanţii de azil, orice altã persoanã, fizicã sau juridicã, având dreptul de a fi reprezentatã în instanţã şi de a-şi exercita drepturile procedurale prin apãrãtor sau mandatar.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti opineazã în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Dispoziţiile legale atacate instituie, cu titlu de excepţie de la dreptul comun, obligativitatea prezenţei personale a pãrţilor în faţa instanţei de judecatã, deoarece se dã expresie particularitãţii esenţiale domeniului reglementat, respectiv stabilirea dreptului de azil în România. Totodatã, dreptul la apãrare, garantat de art. 24 din Constituţie, recunoaşte pãrţilor dreptul de a fi asistate de un avocat, iar nu şi pe acela de a fi reprezentate. Textul de lege criticat este în deplinã concordanţã şi cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora legiuitorul are competenţa de a stabili procedura de judecatã, cu respectarea celorlalte prevederi sau principii constituţionale, şi nici nu restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi, astfel cum pretinde autorul excepţiei, invocând art. 53 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã, în acest sens, cã dispoziţiile <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 vizeazã asigurarea prezenţei pãrţii la judecatã, în acest fel solicitantul de azil putându-şi exercita toate drepturile procedurale, inclusiv dreptul la apãrare. Astfel, textul legal criticat nu încalcã prevederile art. 24 din Constituţie, ci instituie chiar o garanţie a exercitãrii dreptului la apãrare. De altfel, <>Legea nr. 122/2006 reprezintã o lege specialã în raport cu Codul de procedurã civilã, iar legiuitorul poate institui norme juridice derogatorii în considerarea unor situaţii deosebite, cum este cea de faţã, referitoare la procedura acordãrii azilului în România. Totodatã, prin faptul cã textul art. 59 impune prezenţa pãrţii la judecatã, nu este afectat "accesul liber şi facil în faţa tribunalelor", în sensul art. 16 alin. (1) din Convenţia privind statutul refugiaţilor - Geneva, 1951, întrucât partea are posibilitatea sã-şi exercite personal toate drepturile procedurale, prevederea nefiind nici discriminatorie în raport cu alte persoane fizice sau juridice.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale, fiind în deplin acord cu prevederile art. 24 din Legea fundamentalã privind dreptul la apãrare şi ale art. 18 alin. (2) din aceasta referitoare la condiţiile legale de acordare a dreptului de azil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Art. 59, intitulat "Exerciţiul drepturilor procedurale", are urmãtorul conţinut: "Exercitarea drepturilor procedurale se face numai personal sau prin asistenţa unui apãrãtor."
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) care garanteazã dreptul la apãrare şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor Geneva, 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2) şi art. 18 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu o motivare identicã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 282 din 22 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 19 aprilie 2007, Curtea, respingând excepţia, a constatat cã "cauzele ce privesc acordarea azilului în România constituie astfel de situaţii speciale, în care prezenţa personalã a solicitantului de azil poate fi justificatã de circumstanţele speţei, de necesitatea furnizãrii unor date, care, prin natura lor, pot avea o importanţã esenţialã pentru buna soluţionare a cererii, iar cunoaşterea acestora sã nu fie la îndemâna apãrãtorului. Ca atare, nu se poate susţine cã prevederile <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 încalcã dreptul la apãrare şi îngrãdesc exercitarea lui pânã la desfiinţarea dreptului însuşi, aşa cum pretinde autorul excepţiei. În concluzie, dacã în timpul desfãşurãrii procedurii privind soluţionarea cererilor de azil se cere prezenţa personalã a solicitantului de azil, cãruia i se permite, însã, asistenţa juridicã din partea unui apãrãtor, aceasta se justificã prin natura cauzei şi nu are natura încãlcãrii drepturilor sale procesuale."
Întrucât în prezenta cauzã nu sunt relevate aspecte noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii în materie, cele reţinute prin decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) g A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Morgan Madhuku în Dosarul nr. 15.719/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
