Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 566 din 3 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 449 din 28 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioana Foia în Dosarul nr. 169/33/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţie de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 169/33/2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioana Foia în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care competenţa de a judeca în primã instanţã aparţine Curţii de Apel, având în vedere calitatea de avocat a inculpatului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie şi art. 124 referitoare la Înfãptuirea justiţiei din Constituţia României, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie referitoare la Interzicerea generalã a discriminãrii, deoarece, spre deosebire de alţi cetãţeni, în temeiul unui competenţe speciale dupã calitatea persoanei, avocaţii sunt privaţi de un grad de justiţie, respectiv calea apelului.
Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) cu denumirea marginalã Competenţa Curţii de Apel din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã:
"Curtea de Apel:
1. judecã în primã instanţã: [...]
b) infracţiunile sãvârşite de judecãtorii de la judecãtorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţioneazã pe lângã aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecãtoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie şi art. 124 referitoare la Înfãptuirea justiţiei din Constituţia României, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie referitoare la Interzicerea generalã a discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã soluţia de principiu cuprinsã în art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã a mai fost supusã controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 206 din 4 mai 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004, Curtea a statuat cã stabilirea competenţelor instanţelor judecãtoreşti constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar acesta poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare sã se circumscrie cadrului constituţional.
Curtea a mai constatat, de asemenea, cã o atare soluţie legislativã nu încalcã prevederile art. 21 din Constituţie, câtã vreme accesul liber la justiţie este asigurat prin posibilitatea pãrţilor de a se adresa instanţei de judecatã şi de a declara recurs împotriva hotãrârii instanţei de fond, exercitarea dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime nefiind îngrãditã prin stabilirea unei singure cãi de atac (recursul). În acest sens, Curtea Constituţionalã a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa cã accesul la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege. Faptul cã nu se poate folosi, în cauzã, calea de atac a apelului nu afecteazã drepturile procesuale ale inculpatului, având în vedere dispoziţiile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, care prevãd cã recursul, în acest caz, nu se limiteazã la motivele de casare enumerate de art. 385^9 din Codul de procedurã penalã, iar instanţa este obligatã sã examineze întreaga cauzã sub toate aspectele.
În sfârşit, Curtea a mai reţinut cã soluţia legislativã de principiu criticatã nu înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecãrii cauzelor în primã instanţã de cãtre curţile de apel. Totodatã, este asigurat dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Totodatã, Curtea reţine cã prevederile criticate nu conţin privilegii sau discriminãri în raport cu criteriile egalitãţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, iar situaţia juridicã a anumitor categorii de persoane (în speţã avocaţii) justificã aplicarea unui tratament diferit, în scopul unei mai bune înfãptuiri a justiţiei. De altfel, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa cã art. 16 din Constituţie vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justificã nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţã de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioana Foia în Dosarul nr. 169/33/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
