Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 565 din 11 iulie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 683 din 9 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Enache Pleşcan în Dosarul nr. 7.523/44/2004 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 7.523/44/2004, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Enache Pleşcan cu ocazia soluţionãrii unui recurs declarat împotriva unei decizii penale a Tribunalului Vrancea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece soluţionarea cererii de recuzare fãrã citarea şi audierea obligatorie a celui care solicitã recuzarea încalcã "dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o judecatã dreaptã şi dreptul privind interzicerea discriminãrii".
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze procedura de judecatã, cazurile în care şedinţele de judecatã sunt publice, precum şi cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de recuzare fãcând parte integrantã din procedura de judecatã, reglementarea acesteia este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndatã, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţã, iar dacã se gãseşte necesar, şi pãrţile, precum şi persoana care se abţine sau a cãrei recuzare se cere."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 290 din 9 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 7 iulie 2005, a statuat cã dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu contravin prevederilor art. 16, 21 şi 24 din Legea fundamentalã. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), art. 127 şi ale art. 129, legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze procedura de judecatã, cazurile în care şedinţele de judecatã nu sunt publice, precum şi cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora. Aşa fiind, procedura de soluţionare a cererilor de recuzare fãcând parte integrantã din procedura de judecatã, reglementarea acesteia este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale.
Tot cu acel prilej, Curtea a mai reţinut cã reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare reflectã preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritãţii acestei proceduri. Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, examinarea cererii de recuzare se face "de îndatã", iar pãrţile sunt ascultate numai "dacã se gãseşte necesar", în vederea împiedicãrii tergiversãrii soluţionãrii cererii de recuzare şi, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulatã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã în raport de art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece dispoziţiile legale criticate, referitoare la procedura recuzãrii în materie penalã, nu instituie privilegii sau discriminãri pentru pãrţile cãrora li se aplicã aceste prevederi legale.
Dispoziţiile criticate nu aduc atingere nici liberului acces la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, deoarece încheierea prin care se soluţioneazã cererea de abţinere sau de recuzare poate fi atacatã cu recurs odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei. De asemenea, normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca, în tot cursul procesului, sã fie asistatã de un avocat, ales sau numit din oficiu, şi de a se prevala, neîngrãdit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil, astfel încât nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a prevederilor art. 24 din Constituţie, privind dreptul la apãrare.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Enache Pleşcan în Dosarul nr. 7.523/44/2004 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 iulie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
