Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dumitru Octavian Rãdulescu în Dosarul nr. 760/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã, deoarece textul legal criticat nu instituie nici un privilegiu de naturã sã afecteze principiul egalitãţii în faţa legii. Se poate constata cã, în realitate, critica autorului excepţiei vizeazã completarea art. 124 din Codul penal şi nu o eventualã contrarietate a acestuia cu prevederile din Legea fundamentalã invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 760/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 124 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dumitru Octavian Rãdulescu, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 124 din Codul penal sunt neconstituţionale în mãsura în care sunt interpretate în sensul cã nu se aplicã şi în cazul suspendãrilor. Astfel, considerã cã de vreme ce o faptã penalã este "uitatã în cazul întreruperilor", ar trebui ca aceleaşi raţiuni privitoare la trecerea timpului sã fie aplicabile şi în cazul suspendãrilor, cu atât mai mult cu cât aceastã interpretare este susţinutã prin opinii din doctrinã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc dreptul cetãţenilor de a fi egali în drepturi, dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi nici dispoziţiile referitoare la înfãptuirea justiţiei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu motivarea cã dispoziţiile art. 124 din Codul penal nu instituie nici un privilegiu întemeiat pe vreunul dintre criteriile prevãzute de art. 4 din Constituţie şi nici nu se împiedicã accesul liber la justiţie, aşa cum fãrã temei susţine autorul excepţiei. De asemenea, Guvernul apreciazã cã dispoziţiile art. 124 din Constituţie invocate în susţinerea excepţiei nu sunt relevante în cauzã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 124 din Codul penal, care reglementeazã prescripţia specialã, nu aduc atingere prevederilor Legii fundamentale referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi nici celor referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.
În plus, dispoziţiile legale criticate sunt în acord şi cu prevederile privitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece învinuitul sau inculpatul se poate adresa instanţelor judecãtoreşti cu cereri, opoziţii şi întâmpinãri şi poate exercita toate cãile legale de atac în condiţiile procedurale stabilite de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 124 din Codul penal, cu urmãtorul conţinut: "Prescripţia înlãturã rãspunderea penalã oricâte întreruperi ar interveni, dacã termenul de prescripţie prevãzut în art. 122 este depãşit cu încã jumãtate."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, precum şi ale art. 124 alin. (2) privind imparţialitatea, unicitatea şi egalitatea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 124 din Codul penal referitoare la prescripţia specialã, ca o cauzã care înlãturã rãspunderea penalã, nu aduc atingere dispoziţiilor Legii fundamentale referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, precum şi celor referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, deoarece nu instituie nici un fel de discriminãri de naturã a determina aplicarea lor în mod diferenţiat tuturor inculpaţilor care se aflã în aceeaşi situaţie juridicã.
Referitor la prevederile cuprinse în art. 21 alin. (3) din Constituţie, şi anume cele care privesc dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea reţine cã textul legal criticat de autorul excepţiei nu opreşte pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãrate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã un proces echitabil.
Deosebit de aceste considerente, Curtea mai constatã cã autorul excepţiei cere, în esenţã, completarea art. 124 din Codul penal, în sensul includerii în calculul termenului de prescripţie specialã şi a perioadei în care procesul penal a fost suspendat. Aceasta este însã o problemã de reglementare, ce intrã în atribuţiile legiuitorului şi care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excede competenţei instanţei de control constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dumitru Octavian Rãdulescu în Dosarul nr. 760/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
