Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 564 din 16 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 92 din 27 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Pierre Macri în Dosarul nr. 2.889/C/2003 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã, prin stabilirea unui termen pânã la care persoana interesatã poate exercita dreptul la acţiune, nu se încalcã accesul liber la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.889/C/2003, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de reclamantul Pierre Macri într-o cauzã civilã ce are ca obiect o acţiune de constatare a nulitãţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin atât prevederilor constituţionale ale art. 20, raportate la art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cât şi celor ale art. 21 şi art. 44 din Constituţie. În acest sens aratã cã textul de lege criticat, prin instituirea termenului de prescripţie, valideazã acte nule absolut încheiate prin fraudarea legii, iar "imobilele care fac obiectul acestor acte" devin, în aceastã situaţie, imposibil de restituit în naturã. Pe cale de consecinţã, în opinia autorului excepţiei, se creeazã douã prejudicii, atât fostului proprietar care nu va mai beneficia de restituirea în naturã, cât şi societãţii şi ordinii publice, care vor trebui sã accepte "un act nul absolut" ca fiind valabil. De asemenea, apreciazã cã dispoziţiile <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 îngrãdesc accesul liber la justiţie al proprietarilor pentru apãrarea dreptului lor de proprietate asupra imobilului ce a fost înstrãinat printr-un act nul absolut. În final aratã cã "imposibilitatea de a dovedi aceastã fraudare, prin impunerea unui termen de prescripţie a dreptului la acţiune, este atât în detrimentul fostului proprietar, cât şi al societãţii".
Judecãtoria Galaţi apreciazã cã, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 în raport cu art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã statul nu interzice accesul la justiţie al persoanelor care urmãresc sã recâştige dreptul de proprietate asupra unor imobile, ci legiuitorul impune doar un anumit termen pânã la care poate fi exercitat dreptul la acţiune. În opinia instanţei, acest fapt nu are însã semnificaţia încãlcãrii dreptului liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, întrucât persoana interesatã îşi poate valorifica dreptul, dar numai în condiţiile şi în formele procedurale stabilite de legiuitor.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizatã în <>Decizia nr. 33/2003 , <>Decizia nr. 296/2003 , <>Decizia nr. 427/2003 şi <>Decizia nr. 480/2003 .
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece acestea nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, ci reglementeazã limitele temporale ale formulãrii acţiunii în constatarea nulitãţii actelor juridice de înstrãinare a imobilelor preluate în mod abuziv. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 faţã de art. 44 alin. (1) şi (2) şi de art. 20 din Constituţie, prin raportare la art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, apreciazã cã aceasta nu poate fi reţinutã. În acest sens este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume <>Decizia nr. 237/2004 .
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate faţã de art. 44 alin. (3) şi (4) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciazã cã aceasta nu este întemeiatã, deoarece <>Legea nr. 10/2001 nu face referire la expropriere sau naţionalizare. În final, considerã cã dispoziţiile art. 44 alin. (5)-(9) din Constituţie nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 46 alin. (5): "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
De menţionat faptul cã termenul de un an, prevãzut de textul de lege criticat, a fost prelungit succesiv, cu câte trei luni, prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 145/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
În susţinerea neconstituţionalitãţii textului dedus controlului autorul excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 20, 21 şi 44, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
De asemenea, sunt invocate ca fiind încãlcate şi dispoziţiile cuprinse în art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevãd cã "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au fost supuse în mai multe rânduri controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale.
Astfel, prin <>Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, <>Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, sau <>Decizia nr. 91 din 4 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004, Curtea a constatat cã aceste dispoziţii de lege sunt constituţionale.
În acest context, referindu-se la conformitatea textului de lege criticat cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, instanţa constituţionalã a statuat cã liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte actul de justiţie, a cãror stabilire este de competenţa exclusivã a legiuitorului, aşa cum reiese din prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Mai mult, legiuitorul poate stabili în situaţii deosebite reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiţie sã nu fie afectat.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea a statuat cã instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivã, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile.
Curtea a mai constatat cã susţinerea potrivit cãreia <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 înfrânge dispoziţiile art. 44 din Constituţie porneşte de la o premisã greşitã, şi anume aceea a absolutizãrii exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate, fãcându-se însã abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, în condiţiile stabilite de legea organicã. În lumina acestor prevederi constituţionale, legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Aşa fiind, prin textul de lege criticat legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
Astfel, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat nu opereazã o expropriere ori o confiscare, ci doar sancţionarea proprietarului nediligent care nu a înţeles sã îşi exercite drepturile în termenul prevãzut de lege. De altfel, imprescriptibilitatea, consfinţitã în anumite cazuri cu titlu de principiu în legislaţia civilã, nu este consacratã ca atare de Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, sã deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat şi în cazul <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , fãrã a îndreptãţi calificarea acestor norme legale ca fiind neconstituţionale.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate ar aduce atingere art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat se armonizeazã cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilitãţii şi securitãţii raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a decis, în jurisprudenţa sa, cã statele contractante sunt îndrituite sã reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordanţã cu interesul general, adoptând în acest sens legile necesare.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Pierre Macri în Dosarul nr. 2.889/C/2003 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
