Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 563 din 16 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 37 din 12 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Amonil" - S.A. Slobozia în Dosarul nr. 2.796/2004 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 iulie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.796/2004, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Amonil" - S.A. Slobozia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Se aratã cã este încãlcat dreptul la un proces echitabil, deoarece debitorul nu-şi poate exercita toate drepturile procesuale din cauze independente de voinţa sa, şi anume datoritã faptului cã acesta se aflã într-o imposibilitate obiectivã de a depune cauţiunea cerutã de lege, dat fiind cã toate sumele de bani existente în conturile sale bancare sunt poprite sau indisponibilizate, în condiţiile art. 457 din Codul de procedurã civilã. De asemenea, se susţine cã prin dispoziţiile legale criticate este încãlcat şi dreptul pãrţii de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale legitime, deoarece nedepunerea cauţiunii are drept consecinţã imposibilitatea pãrţii în cauzã de a-şi mai susţine cererea pe fond.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti considerã cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În acest sens, se aratã cã accesul liber la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã poate sesiza instanţele judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate, şi nu faptul cã acest drept nu poate fi supus nici unei condiţionãri. Se mai considerã cã aceastã modalitate de reglementare reprezintã o opţiune a legiuitorului, în deplinã conformitate cu dispoziţiile constituţionale privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã dispoziţiile art. 403 din Codul de procedurã civilã, în ansamblul lor, "asigurã un tratament juridic egal pentru cei interesaţi în exercitarea dreptului de a se adresa justiţiei atât în ceea ce priveşte încuviinţarea suspendãrii executãrii silite, cât şi pentru controlul judecãtoresc al soluţiei pronunţate", dat fiind cã dispoziţiile art. 403 alin. 3 al textului de lege criticat instituie pentru partea interesatã posibilitatea de a ataca cu recurs încheierea datã asupra suspendãrii. Nu se poate susţine astfel încãlcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, se aratã cã reglementarea procedurii contestaţiei la executare se întemeiazã pe dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care prevãd în mod expres cã prin lege se stabilesc competenţa şi procedura de judecatã, dând astfel libertate legiuitorului sã statueze în aceste domenii.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este în conformitate cu dispoziţiile constituţionale invocate. Se aratã astfel, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, cã obligaţia de a plãti cauţiune are caracterul unei garanţii instituite în favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendãrii executãrii silite. Mai mult, plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci doar pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite. De asemenea, se precizeazã cã prevederile legale criticate sunt norme de procedurã şi reprezintã opţiuni ale legiuitorului, conforme cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte încãlcarea art. 21 alin. (4) din Constituţie, se considerã cã acesta nu are relevanţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 403 alin. 1: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 21 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în cauza de faţã şi cu o motivare identicã. Astfel, prin <>Decizia nr. 375 din 28 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. La acea datã Curtea Constituţionalã a constatat cã prevederile legale criticate sunt constituţionale, reţinând, în esenţã, cã art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silitã pânã la soluţionarea contestaţiei la executare, dacã se depune o cauţiune al cãrei cuantum este fixat de instanţã. Instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui asemenea drept de cãtre debitorii rãu-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie, aşa cum susţine autorul excepţiei.
Soluţia şi considerentele cuprinse în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Amonil" - S.A. Slobozia în Dosarul nr. 2.796/2004 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
