Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 56 din 16 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Antonia Constantin - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 33 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Zaso" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 349/CA/R/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 349/CA/R/2006, Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 33 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Zaso" - S.R.L. din Braşov într-o cauzã având ca obiect plângerea formulatã de aceasta împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii, întocmit în temeiul textului de lege criticat. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã art. 33 din lege, care prevede cã autoritãţile administraţiei publice locale pot dispune "fãrã sesizarea instanţelor judecãtoreşti" desfiinţarea unor construcţii edificate pe terenuri aparţinând domeniului public, încalcã art. 21 şi art. 24 din Constituţie, prin aceea cã "interzice accesul la justiţie al proprietarului construcţiei, care nu are niciun cadru procesual unde sã-şi apere dreptul invocând apãrãri pe fond sau de procedurã". Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal considerã cã textul de lege criticat nu este contrar art. 21 şi art. 24 din Constituţie, întrucât persoana vãtãmatã s-a adresat instanţei judecãtoreşti solicitând anularea actului administrativ prin care s-a dispus demolarea extinderii construite, iar în cadrul procesului beneficiazã de dreptul la apãrare garantat de Constituţie. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 33 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 sunt constituţionale, întrucât nu îngrãdesc "dreptul pãrţilor interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile menite sã le asigure dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil". Invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 33 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 376 din 5 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, care prevede: "(4) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fãrã autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativã de autoritatea administraţiei publice competente, fãrã sesizarea instanţelor judecãtoreşti şi pe cheltuiala contravenientului." Textele constituţionale invocate ca fiind încãlcate sunt art. 21 privind "Accesul liber la justiţie" şi art. 24 care consacrã "Dreptul la apãrare". Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: Autorul excepţiei considerã cã art. 33 din legea criticatã, care prevede cã autoritatea administraţiei publice pe raza cãreia se aflã construcţii executate fãrã autorizaţie de construire le poate desfiinţa pe cale administrativã, fãrã sesizarea instanţelor judecãtoreşti şi pe cheltuiala contravenientului, încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 şi art. 24, prin aceea cã "interzice accesul la justiţie al proprietarului construcţiei, care nu are niciun cadru procesual unde sã-şi apere dreptul invocând apãrãri pe fond sau de procedurã". Din analiza acestor susţineri, Curtea constatã cã art. 33 instituie o excepţie de la regula stabilitã prin prevederile <>art. 32 din Legea nr. 50/1991 , potrivit cãreia în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrãrilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, "[...] organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecãtoreşti [...]". Aşadar, sintagma "fãrã sesizarea instanţelor judecãtoreşti şi pe cheltuiala contravenientului" din cuprinsul art. 33, criticat ca fiind neconstituţional, vizeazã autoritatea administraţiei publice locale competente, iar nu, aşa cum susţine autorul excepţiei, pe proprietarul construcţiei, care ar fi astfel lipsit de "un cadru procesual, unde sã-şi apere dreptul invocând apãrãri pe fond sau de procedurã". În consecinţã, Curtea nu poate reţine încãlcarea art. 21 şi a art. 24 din Constituţie. De altfel, Curtea constatã cã prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicatã în recurs, în cadrul unui litigiu de contencios administrativ, prin care s-a solicitat anularea actului administrativ de desfiinţare a construcţiei edificate fãrã autorizare.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 33 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Zaso" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 349/CA/R/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
