Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 559 din 16 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 376 alin. 1 cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 125 din 9 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gall Pavel Petru şi Gall Szilarda în Dosarul nr. 3.352/Ap/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde avocatul Ilona Lorentz pentru autorii excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul autorilor excepţiei pune concluzii de admitere a acesteia, arãtând cã dispoziţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã încalcã prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei, prin aceea cã debitorii şi creditorii nu sunt egali atâta timp cât creditorii îi pot evacua pe debitori prin intermediul executãrii silite. De asemenea, aratã cã dispoziţiile art. 44 din Constituţie sunt încãlcate prin aceea cã, urmare a evacuãrii, debitorii sunt lipsiţi de atributele dreptului de proprietate, şi anume posesia şi folosinţa.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã debitorii şi creditorii se aflã în situaţii diferite, ceea ce justificã în mod obiectiv tratamentul juridic diferit aplicat acestor douã categorii. De asemenea, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu încalcã nici prevederile art. 21 din Constituţie, fiind o expresie a principiului liberului acces la justiţie. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, aratã cã stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate, cãrora li se subsumeazã şi reglementãrile criticate, implicã, în mod necesar, o restrângere a exerciţiului sãu în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane, fãrã ca dispoziţiile de lege criticate sã înfrângã dispoziţiile constituţionale referitoare la proprietate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.352/Ap/2004, Curtea de Apel Braşov Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gall Pavel Petru şi Gall Szilarda.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţia de lege criticatã contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (1) şi (2) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie. Se susţine cã dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin aceea cã debitorii şi creditorii nu sunt egali atâta timp cât creditorii îi pot evacua pe debitori înainte de soluţionarea irevocabilã a procesului. Dispoziţiile art. 21 din Constituţie, ce privesc accesul liber la justiţie, sunt înfrânte, deoarece textul de lege criticat dã posibilitatea executãrii hotãrârii atacate prin obligarea de pãrãsire a proprietãţilor. De asemenea, dreptul de proprietate nu este nici garantat, nici ocrotit în mod egal faţã de cel al creditorilor prin executarea unei hotãrâri care poate fi modificatã prin admiterea recursului. Totodatã, prin executarea unei hotãrâri nedevenite irevocabile nu se asigurã protecţia socialã a debitorilor, încãlcându-se dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De asemenea, sunt încãlcate dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie.
Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã prin art. 376 alin. 1 cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedurã civilã legiuitorul a reglementat condiţiile în care o hotãrâre judecãtoreascã, precum şi înscrisurile autentice şi orice alte hotãrâri sau înscrisuri prevãzute anume de lege pot fi învestite cu formulã executorie, dupã care acestea, devenind titluri executorii, pot fi puse în executare. Aceste dispoziţii procedurale nu vin în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, aratã cã egalitatea cetãţenilor în faţa legii poate fi apreciatã doar în mãsura în care aceştia se aflã în aceleaşi situaţii juridice. În cazul în care, în condiţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, se învestesc cu formulã executorie hotãrâri care au rãmas definitive ori au devenit irevocabile, acestea vor fi puse în executare în condiţiile legii, întrucât dreptul de a cere executarea silitã nu poate fi condiţionat de exercitarea de cãtre debitor a tuturor cãilor de atac împotriva titlului executoriu. Textul de lege criticat reprezintã exclusiv o garanţie a asigurãrii echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie, aratã cã întreaga procedurã de executare silitã este prevãzutã de lege, respectiv de cartea a V-a a Codului de procedurã civilã. Din ansamblul acestor reglementãri rezultã cã pãrţile au acces la justiţie, iar debitorul are la dispoziţie garanţii procedurale care îi permit sã se adreseze instanţei, sã solicite suspendarea executãrii sau chiar anularea titlului care se executã. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, aratã cã stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate, cãrora li se subsumeazã şi reglementãrile criticate, implicã, în mod necesar, o restrângere a exerciţiului sãu în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi (2) din Constituţie, aratã cã acestea nu au incidenţã în cauza dedusã controlului.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, aratã cã dispoziţiile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare. Astfel, instituirea unor reguli speciale în ceea ce priveşte învestirea cu formulã executorie a hotãrârilor judecãtoreşti nu contravine principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, atâta timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor. Faţã de invocarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, aratã cã prevederile legale criticate nu aduc atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiţie. Prevederile legale criticate nu opresc persoana împotriva cãreia se face executarea de a se prevala de toate garanţiile procedurale care îi permit sã se adreseze instanţei şi sã solicite suspendarea executãrii, contestaţia la executare sau întoarcerea executãrii, prin restabilirea situaţiei anterioare. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã faţã de art. 124 alin. (2) din Constituţie, aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece întreaga procedurã de executare silitã, inclusiv învestirea cu formulã executorie a hotãrârilor, este prevãzutã de lege, respectiv de Codul de procedurã civilã. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã faţã de art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 47 alin. (1) şi (2) din Constituţie, aratã cã aceste prevederi constituţionale nu au incidenţã în cauza dedusã controlului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 376 alin. 1 cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora:
- Art. 376 alin. 1: "Se învestesc cu formulã executorie hotãrârile care au rãmas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotãrâri sau înscrisuri, pentru ca acestea sã devinã executorii, în cazurile anume prevãzute de lege.";
- Art. 374 alin. 1: "Nici o hotãrâre judecãtoreascã nu se va putea executa dacã nu este învestitã cu formula executorie prevãzutã de art. 269 alin. 1, afarã de încheierile executorii prevãzute de lege, care se executã fãrã formulã executorie."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (1) şi (2) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţia României, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.";
- Art. 47 alin. (1) şi (2): "(1) Statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenţã medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurãri sociale publice sau private, prevãzute de lege. Cetãţenii au dreptul şi la mãsuri de asistenţã socialã, potrivit legii.";
- Art. 124 alin. (2): "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 374 alin. 1 din Codul de procedurã civilã prevãd cã nici o hotãrâre judecãtoreascã, cu unele excepţii menţionate în mod expres de lege, nu poate fi executatã fãrã sã fie învestitã cu formulã executorie, iar dispoziţiile art. 376 alin. 1 din acelaşi cod prevãd posibilitatea învestirii cu formulã executorie şi a hotãrârilor rãmase definitive, chiar dacã nu sunt încã irevocabile, a înscrisurilor autentificate, precum şi a altor hotãrâri sau înscrisuri, în cazurile anume prevãzute de lege.
Prin <>Decizia nr. 181 din 10 octombrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 11 decembrie 2000, Curtea a statuat cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege", întreaga procedurã de executare silitã este prevãzutã de lege, respectiv de cartea a V-a din Codul de procedurã civilã. De asemenea, Curtea a mai reţinut, în considerentele deciziei menţionate, cã prin instituirea de cãtre legiuitor, în textul de lege criticat, a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotãrârilor judecãtoreşti, precum şi la învestirea lor cu formulã executorie nu se constituie nici un privilegiu ori discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie.
Totodatã, Curtea reţine cã dispoziţiile de lege criticate se aplicã, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, respectiv tuturor celor care au obţinut recunoaşterea drepturilor printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi solicitã executarea acesteia, chiar silit dacã partea adversã nu o executã de bunãvoie, şi sunt opozabile tuturor persoanelor faţã de care se face executarea.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã. Dispoziţiile de lege criticate nu îngrãdesc accesul liber la justiţie al nici uneia dintre pãrţile litigante. Dupã cum cel care pretinde un drept sau un interes legitim poate cere recunoaşterea acestuia, inclusiv executarea silitã a hotãrârii judecãtoreşti care îi recunoaşte dreptul, datornicul are posibilitatea sã se apere prin toate mijloacele procedurale legale, sã exercite cãile de atac, sã conteste titlul executoriu ori executarea însãşi, sã cearã suspendarea executãrii ori întoarcerea acesteia.
De asemenea, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 44 din Constituţie. Astfel, executarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive, dacã obiectul ei este material sau evaluabil în bani, poate determina diminuarea patrimoniului celui executat sau poate atinge unele atribute ale dreptului de proprietate, dar nu poate fi consideratã ca fiind contrarã garantãrii şi ocrotirii proprietãţii. Executarea hotãrârii definitive se face pentru valorificarea neîntârziatã a dreptului celui care a câştigat procesul.
În ceea ce priveşte invocarea de cãtre autorul excepţiei a prevederilor art. 47 alin. (1) şi (2) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã aceste dispoziţii constituţionale nu au relevanţã în cauza dedusã controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gall Pavel Petru şi Gall Szilarda în Dosarul nr. 3.352/Ap/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
