Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. V alin. (1) teza I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor masuri financiare in domeniul asigurarilor sociale de sanatate si al finantelor publice
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor mãsuri financiare în domeniul asigurãrilor sociale de sãnãtate şi al finanţelor publice, excepţie ridicatã direct de Avocatul Poporului. Excepţia face obiectul Dosarului nr. 962D/2012. La apelul nominal rãspunde domnul Gheorghe Iancu, Avocatul Poporului. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul Avocatului Poporului. Acesta solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate arãtând cã se pune problema definirii autonomiei locale. Noţiunea "autonomie localã" prezintã 3 aspecte, cel financiar, cel organizatoric şi cel regulamentar, iar în cauza de faţã se pune problema sub aspectul autonomiei financiare. Unele referiri la autonomia localã se regãsesc în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, iar autonomia localã financiarã presupune gestionarea resurselor prin constituirea şi planificarea de venituri. În temeiul autonomiei locale financiare numai autoritãţile administrativ-teritoriale pot rectifica bugetul local. Scopul Hotãrârii Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unor sume din Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, prevãzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unitãţi administrativ-teritoriale este acela de a acoperi plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile. Retragerea unor asemenea sume reprezintã o încãlcare a dreptului la un nivel de trai decent al cetãţenilor ce locuiesc pe teritoriul respectivelor unitãţi administrativ-teritoriale. De asemenea, criteriul folosit pentru restituirea sumelor alocate, acela al neutilizãrii acestora, este neconstituţional. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. În esenţã, se aratã cã dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor mãsuri financiare în domeniul asigurãrilor sociale de sãnãtate şi al finanţelor publice contravin prevederilor art. 120 din Constituţie referitoare la principiile de bazã ale autonomiei locale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Cu Adresa nr. 5.264 din 15 mai 2012, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor mãsuri financiare în domeniul asigurãrilor sociale de sãnãtate şi al finanţelor publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, al art. 13 lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului şi al art. 11 alin. (1) lit. A.d) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 3.467 din 16 mai 2012 şi constituie obiectul Dosarului nr. 962D/2012. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului aratã, în esenţã, cã potrivit prevederilor art. 138 alin. (1) din Constituţie bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor. Potrivit prevederilor art. 138 alin. (4) din Constituţie bugetele locale se elaboreazã, se aprobã şi se executã în condiţiile legii. Potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001 bugetele locale sunt aprobate de consiliile locale sau judeţene, dupã caz. Ca urmare, şi rectificãrile bugetare se aprobã tot de aceleaşi autoritãţi ale administraţiei publice locale. În lipsa unor asemenea aprobãri, nu existã un buget local, nu se pot deschide finanţãrile, iar bugetul local nu ar putea sã fie executat. Constituirea veniturilor la bugetele locale se realizeazã inclusiv prin defalcãri de la Guvern. Astfel, pe baza Hotãrârii Guvernului nr. 255/2012 au fost defalcate din taxa pe valoarea adãugatã sumele necesare pentru echilibrarea bugetelor locale ale unor autoritãţi ale administraţiei publice locale. Din momentul în care sumele defalcate au intrat ca venituri în bugetele locale rectificate, aceste sume nu mai pot fi retrase, decât ca urmare a încãlcãrii prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituţie referitoare la autonomia localã financiarã. O asemenea încãlcare ar avea consecinţe negative asupra drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor care formeazã colectivitatea localã din raza de activitate a autoritãţilor administraţiei publice locale în cauzã. Criteriul de restituire, acela al neutilizãrii sumelor, este neconstituţional, întrucât este indiferent dacã sumele în cauzã au fost sau nu cheltuite, dacã ele au fost anterior cuprinse, prin rectificare, în bugetele locale. Pe cale de consecinţã, restituirea se poate face doar dacã nu s-a realizat o rectificare bugetarã localã, în timp ce, în situaţia în care o asemenea rectificare a avut loc, o astfel de operaţiune nu mai este posibilã decât în anumite situaţii între care nu se poate afla neutilizarea sumelor defalcate sau restituirea pe baza unei ordonanţe de urgenţã. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedintele Senatului aratã cã dispoziţiile de lege criticate prin raportare la conţinutul art. 120 alin. (1) din Constituţie încalcã şi prevederile constituţionale ale art. 138. Astfel, potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor. Potrivit prevederilor alin. (4) al art. 138 din Legea fundamentalã, bugetele locale se elaboreazã, se aprobã şi se executã în condiţiile legii. Or, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001, bugetele locale sunt aprobate de consiliile locale sau judeţene, dupã caz. Ca urmare, şi rectificãrile bugetare se aprobã tot de aceleaşi autoritãţi ale administraţiei publice locale. În lipsa unor asemenea aprobãri nu existã un buget local, nu se pot deschide finanţãrile, iar bugetul local nu ar putea fi executat. Dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi din punct de vedere al criteriului utilizat pentru restituirea sumelor respective, întrucât restituirea depinde de rectificarea bugetarã fãcutã şi nu de utilizarea sau nu a sumelor în cauzã. Astfel, restituirea dispusã de ordonanţa de urgenţã este neconformã cu prevederile art. 120 alin. (1) din Constituţie şi, pe cale de consecinţã, încalcã drepturile şi libertãţile cetãţenilor care formeazã colectivitatea localã în cauzã, în principal dreptul fundamental la un nivel de trai decent prevãzut de art. 47 din Legea fundamentalã. Faţã de aceste argumente, se solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor mãsuri financiare în domeniul asigurãrilor sociale de sãnãtate şi al finanţelor publice. Preşedintele Camerei Deputaţilor a trimis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 51/2078 din 21 mai 2012. Acesta este identic cu motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul aratã cã adoptarea Hotãrârii Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, prevãzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unitãţi administrativ-teritoriale nu a fost fãcutã cu respectarea strictã a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, care prevãd urmãtoarele: "(2) Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului se repartizeazã unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bazã de hotãrâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevãzute apãrute în timpul exerciţiului bugetar. (3) Alocarea de sume din Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, pentru bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat cãtre bugetele locale pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, dupã caz." Astfel, în textul Hotãrârii Guvernului nr. 255/2012 se prevede faptul cã se alocã sume "pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile", iar aceste tipuri de cheltuieli nu sunt de natura celor urgente sau neprevãzute. Mai mult, în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 se precizeazã cã "prevederile Hotãrârii Guvernului nr. 255/2012 nu pot fi aplicate, deoarece unele unitãţi administrativ-teritoriale nu înregistreazã arierate şi nu au în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care sã necesite cofinanţare." În aceste condiţii, alocarea unor sume din Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului unor unitãţi administrativ-teritoriale care nu erau în situaţia de a face plãţi cu destinaţia prevãzutã de Hotãrârea Guvernului nr. 255/2012 a reprezentat un tratament discriminatoriu faţã de alte unitãţi administrativ-teritoriale care erau în situaţia de a face astfel de plãţi. Textul de lege criticat prevede faptul cã se restituie doar sumele rãmase neutilizate. În atare situaţie, afirmaţia conform cãreia ar avea loc o încãlcare a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor care formeazã colectivitatea localã din raza de activitate a autoritãţilor administraţiei publice locale în cauzã este nefondatã, întrucât restituirea se face din sumele alocate de la Fondul de rezervã bugetarã şi nu din fondurile constituite din sumele încasate cu titlu de taxe şi impozite. În consecinţã, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
CURTEA, examinând excepţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor douã Camere şi al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29 şi 32 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor mãsuri financiare în domeniul asigurãrilor sociale de sãnãtate şi al finanţelor publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 8 mai 2012. Textul criticat are urmãtorul cuprins: "Sumele defalcate din taxa pe valoarea adãugatã pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unitãţilor administrativ-teritoriale în anul 2012 prin Hotãrârea Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, prevãzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unitãţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externã nerambursabilã, neutilizate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, se restituie de cãtre ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate." În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul invocã prevederile constituţionale ale art. 47 referitor la nivelul de trai şi art. 120 referitor la principiile de bazã ale administraţiei publice locale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele: Veniturile locale ale unitãţilor administrativ-teritoriale se constituie, potrivit art. 5 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, în principal, din venituri proprii (impozite, taxe, contribuţii, alte vãrsãminte, venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit) şi din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, astfel cum acestea au fost prevãzute prin legea bugetului anual. Potrivit art. 6 lit. b) şi art. 33 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, pentru susţinerea şi finanţarea cheltuielilor publice survenite ca urmare a descentralizãrii unor competenţe, precum şi a altor cheltuieli publice noi, pot fi alocate bugetelor locale, tot prin intermediul legilor bugetare anuale, cote şi sume defalcate cu destinaţie specialã şi, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale alocate unitãţilor administrativ-teritoriale. În ceea ce priveşte Fondul de rezervã bugetarã, modul de constituire, alocare şi utilizare al acestui fond este reglementat de Legea finanţelor publice nr. 500/2002, care la art. 30 stipuleazã: "(1) În bugetul de stat se includ Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului. (2) Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului se repartizeazã unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bazã de hotãrâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevãzute apãrute în timpul exerciţiului bugetar. (3) Alocarea de sume din Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, pentru bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat cãtre bugetele locale pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, dupã caz." Conform prevederilor art. 54 alin. (3) din Legea finanţelor publice nr. 500/2002, Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului se majoreazã/alimenteazã pe parcursul unui an bugetar cu creditele bugetare anulate la propunerea ordonatorilor principali de credite finanţaţi din bugetul de stat, ca urmare a amânãrii sau desfiinţãrii unor sarcini pentru care au fost prevãzute sume prin legea bugetarã anualã şi prin rectificãrile bugetare care au loc pe parcursul unui an. Din analiza dispoziţiilor referitoare la Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, Curtea constatã cã alocarea de sume din acest fond pentru bugetele locale se poate realiza numai pentru acoperirea unor cheltuieli urgente sau neprevãzute apãrute pe parcursul unui exerciţiu bugetar şi pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, dupã caz. Totodatã, Curtea reţine cã prin art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2012 pentru stabilirea unor mãsuri financiare se prevede cã, prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, din Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului pot fi alocate sume, prin hotãrâri ale Guvernului, şi pentru plata arieratelor, dar numai pânã la sfârşitul anului 2012. Prin urmare, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 8/2012 nu modificã prevederile art. 30 alin. (2) din Legea finanţelor publice nr. 500/2002, ci numai derogã de la aceste prevederi, pentru exerciţiul bugetar aferent anului 2012. În continuare, Curtea constatã cã prin Hotãrârea Guvernului nr. 255/2012 au fost suplimentate sumele defalcate din taxa pe valoarea adãugatã, pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012 pentru a fi alocate bugetelor locale ale unor unitãţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile. Având în vedere obiectivul final prevãzut în Hotãrârea Guvernului nr. 255/2012, acela al plãţii unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, precum şi cofinanţãrii unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile, Curtea reţine cã acestea se încadreazã în categoria cheltuielilor pentru care Guvernul poate dispune alocarea de sume din Fondul de rezervã bugetarã unor unitãţi administrativ-teritoriale. În continuare, Curtea constatã cã potrivit art. 82 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, bugetele locale se majoreazã, respectiv se diminueazã, prin dispoziţie a autoritãţii executive, potrivit legii, cu sumele alocate prin hotãrâre a Guvernului, din Fondul de rezervã bugetarã şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, urmând ca, la prima şedinţã a autoritãţii deliberative în cauzã, sã se valideze modificãrile respective. Deşi în cuprinsul legii finanţelor publice locale nu existã reglementatã modalitatea retragerii de cãtre Guvern a sumelor alocate bugetelor locale din Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, din economia dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 500/2002 rezultã cã din acest fond se pot repartiza unor ordonatori principali de credite ai bugetelor locale pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevãzute apãrute în timpul exerciţiului bugetar (chiar şi pentru plata unor arierate potrivit Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 8/2012 ). În lipsa unor asemenea situaţii, chiar dacã prin hotãrâri ale Guvernului sunt alocate astfel de sume unor ordonatori principali de credite ai bugetelor locale, Guvernul, în urma unei analize obiective, este îndreptãţit sã retragã sumele alocate iniţial, altfel ar fi deturnat însuşi scopul acordãrii acestora. Astfel, Curtea reţine cã, în ceea ce priveşte sumele din Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, acesta poate interveni prin acte normative atât în sensul majorãrii, cât şi în sensul diminuãrii bugetelor locale fãrã a exista o condiţie referitoare la momentul intervenţiei acestuia. Prin urmare, nu se poate reţine critica potrivit cãreia obligaţia reglementatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 de restituire a unor sume alocate din Fondul de rezervã al Guvernului, chiar dacã nu existã o rectificare bugetarã fãcutã de unitatea administrativ-teritorialã, ar încãlca principiul autonomiei locale. Rectificarea bugetarã va fi determinatã de apariţia actului normativ referitor la restituirea sumelor şi se va realiza prin dispoziţie a autoritãţii executive (primarul), potrivit legii, urmând ca la prima şedinţã a autoritãţii deliberative (consiliul local/judeţean) sã se valideze modificãrile respective. În ceea ce priveşte obligaţia restituirii unor sume acordate prin acte normative bugetelor locale, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 1.401 din 20 octombrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 privind unele mãsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, decizie publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 30 ianuarie 2012, a statuat cã întrebuinţarea acestor resurse financiare se face cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, care stabilesc regimul juridic al cheltuielilor bugetare, precum şi cu respectarea principiilor prevãzute pentru execuţia bugetarã. Sumele defalcate din taxa pe valoarea adãugatã (la care face referire Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 ) au fost acordate prin hotãrâri ale Guvernului, care, de la caz la caz, a constatat necesitatea alocãrii unor fonduri suplimentare la dispoziţia bugetelor locale, iar necheltuirea acestor fonduri pânã la încheierea exerciţiului bugetar nu dã dreptul autoritãţilor locale sã le utilizeze şi în exerciţiul bugetar viitor; având în vedere cã pânã la sfârşitul exerciţiului bugetar aceste fonduri excepţionale nu au putut fi cheltuite ele sunt de drept anulate şi se întorc la bugetul din care au provenit. În cazul de faţã, însã, Curtea a avut de analizat dacã dispoziţiile de lege criticate se referã strict la restituirea sumelor neutilizate de autoritãţile administrativ-teritoriale care, la momentul alocãrii sumelor prin Hotãrârea Guvernului nr. 255/2012, nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care sã necesite cofinanţare, cum de altfel se precizeazã şi în preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 . Ţinând seama, însã, de punctul de vedere al Guvernului, sub semnãtura primului-ministru, precum şi de prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012, Curtea reţine cã dispoziţiile criticate se referã strict la sumele neutilizate, şi pentru alocarea cãrora unitãţile administrativ-teritoriale nu au fãcut dovada înregistrãrii de arierate sau derulãrii de proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care sã necesite cofinanţare. Având în vedere cele expuse, precum şi precizarea clarã din punctul de vedere al Guvernului precum cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 nu se referã la sumele cheltuite (recunoscând implicit cã utilizarea acestora s-a fãcut în mod legal), Curtea reţine cã restituirea sumelor neutilizate de cãtre autoritãţile administrativ-teritoriale care nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care sã necesite cofinanţare este constituţionalã. În ceea ce priveşte invocarea principiului autonomiei locale, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 573 din 4 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010, a statuat cã aceasta constã în dreptul şi capacitatea efectivã a autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivitãţilor locale pe care le reprezintã, treburile publice, în condiţiile legii. Principiul autonomiei locale nu presupune totala independenţã şi competenţa exclusivã a autoritãţilor publice din unitãţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate sã se supunã reglementãrilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţãrii şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. Referitor la principiului autonomiei locale financiare, Curtea constatã cã acest principiu este dezvoltat de art. 16 din Legea nr. 273/2006 . Astfel, unitãţile administrativ-teritoriale sunt îndreptãţite sã îşi constituie şi sã utilizeze, în condiţiile legii, resurse financiare suficiente în raport cu toate nevoile colectivitãţilor locale; în scopul mai sus arãtat, autoritãţile administraţiei publice locale au competenţa stabilirii nivelurilor impozitelor şi taxelor locale, în anumite limite stabilite de lege. Principiul autonomiei locale financiare presupune libertatea unitãţilor administrativ-teritoriale de a-şi efectua cheltuielile prevãzute în limita veniturilor aprobate prin bugetul local. Eventualele situaţii urgente, apãrute pe parcursul exerciţiului bugetar, pot fi rezolvate, în concret, prin acordarea de cãtre Guvern a unor sume suplimentare din Fondul de rezervã aflat la dispoziţia sa (cum, de altfel, s-a şi realizat în cazul Hotãrârii Guvernului nr. 255/2012), însã alocarea şi cheltuirea acestor sume trebuie sã fie fãcute numai dacã existã o justificare obiectivã şi realã care sã stea la baza acestora. În esenţã, Fondul de rezervã aflat la dispoziţia Guvernului trebuie sã constituie o rezervã realã, folositã exclusiv în cazul perioadelor dificile, doar în ultimã instanţã şi numai în condiţiile în care au fost epuizate toate celelalte cãi de finanţare ale unui/unei obiectiv/acţiuni. Caracteristica urgenţei însoţeşte alocarea acestor sume din momentul constatãrii stãrii de necesitate cu privire la unele cheltuieli apãrute în timpul exerciţiului bugetar pânã în momentul efectuãrii plãţilor pentru care acestea au fost solicitate. Astfel, inexistenţa unei situaţii care sã se circumscrie stãrii de urgenţã care sã fi stat la baza alocãrii sumelor din Fondul de rezervã la dispoziţia Guvernului constituie premisa unei eventuale deturnãrii a scopului pentru care aceste sume au fost alocate, prin posibila direcţionare a lor spre alte destinaţii. Dacã prin Hotãrârea Guvernului nr. 255/2012 au fost alocate astfel de sume fãrã a exista o justificare realã, Guvernul este îndreptãţit sã dispunã restituirea acestora fãrã a mai aştepta închiderea exerciţiului bugetar, întrucât, pe de o parte, sursa din care au fost alocate aceste sume o reprezintã Fondul de rezervã la dispoziţia Guvernului, ce reprezintã o finanţare extraordinarã, iar, pe de altã parte, Guvernul are obligaţia de a adopta mãsuri care sã previnã folosirea acestor sume în alte scopuri decât cele stabilite. Aceste douã elemente justificã urgenţa adoptãrii mãsurii restituirii prevãzute de dispoziţiile actului normativ criticate. Prin urmare, Curtea constatã nejustificatã susţinerea Avocatului Poporului, potrivit cãreia dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 prin care se dispune restituirea sumelor acordate prin Hotãrârea Guvernului nr. 255/2012 şi necheltuite ar încãlca prevederile art. 120 din Constituţie în cazul restituirii sumelor neutilizate şi care nici nu au o justificare realã. De aceea, Guvernul prin autoritatea specialã în materie trebuie sã analizeze în concret, pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacã aceastã alocare se justificã, şi numai în mãsura în care aceastã justificare lipseşte sau nu este realã, Guvernul poate dispune restituirea acestor sume. Astfel, Curtea constatã cã în mãsura în care dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor mãsuri financiare în domeniul asigurãrilor sociale de sãnãtate şi al finanţelor publice se aplicã numai sumelor alocate prin Hotãrârea Guvernului nr. 255/2012 şi neutilizate de cãtre unitãţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţãri de proiecte cu finanţare externã nerambursabilã pânã la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012, Guvernul este îndreptãţit sã dispunã restituirea acestora. Curtea constatã cã, dacã restituirea sumelor în cauzã s-ar aplica inclusiv unitãţilor administrativ-teritoriale care nu au utilizat sumele pânã la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012, dar care la acel moment înregistrau arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi aveau în derulare cofinanţãri de proiecte cu finanţare externã nerambursabilã, s-ar ajunge la aplicarea unui tratament juridic diferit în situaţii similare, împrejurare ce ar genera o inegalitate între unitãţile administrativ-teritoriale bazatã pe un element aleatoriu, şi anume momentul concret al folosirii resurselor alocate. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 47 referitor la dreptul la un nivel de trai decent, Curtea constatã cã acestea nu au legãturã cu cauza dedusã controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Constatã cã dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor mãsuri financiare în domeniul asigurãrilor sociale de sãnãtate şi al finanţelor publice, care au fãcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituţionale în mãsuraîn care se aplicã numai sumelor alocate prin Hotãrârea Guvernului nr. 255/2012 şi neutilizate de cãtre unitãţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţãri de proiecte cu finanţare externã nerambursabilã pânã la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012. Definitivã şi general obligatorie. Prezenta decizie se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 mai 2012.
