Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 555 din 25 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.052 din 25 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 49 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Valentin Biriu în Dosarul nr. 118/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat, lipsind partea Prefectul Judeţului Ilfov. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, apãrãtorul autorului excepţiei aratã cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei puterilor în stat, ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi ale art. 73 alin. (1) referitor la categoriile de legi adoptate de Parlament. Se susţine în acest sens cã textul de lege criticat acordã unui organ executiv din subordinea Guvernului, respectiv prefectului, un drept discreţionar de a invalida un titlu de proprietate legal obţinut, competenţã ce aparţine exclusiv instanţei de judecatã. Se considerã cã în acest fel legiuitorul s-a substituit puterii judecãtoreşti, fiind încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 124 - Înfãptuirea justiţiei, ale art. 126 - Instanţele judecãtoreşti şi ale art. 123 alin. (2) referitor la atribuţiile prefectului. Se mai aratã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3), referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi la expropriere, şi în art. 136 alin. (5) referitor la caracterul inviolabil al proprietãţii private, solicitându-se admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate, ci, dimpotrivã, este în deplinã concordanţã cu art. 123 alin. (3) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organicã. Se aratã în acest sens cã pierderea dreptului de proprietate intervine în temeiul legii, ca urmare a nerespectãrii unei condiţii rezolutorii, astfel încât prefectul nu apreciazã valabilitatea sau nevalabilitatea unui titlu de proprietate, ci aplicã o sancţiune intervenitã ope legis. Se mai aratã cã dispoziţiile art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (1), art. 124 alin. (1) şi (2) şi art. 126 din Constituţie nu sunt relevante în cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 118/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 49 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Valentin Biriu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, precum şi celor referitoare la separaţia puterilor în stat. În opinia sa, doar instanţele judecãtoreşti au competenţa sã aprecieze asupra modului de dobândire sau de transfer al unui drept de proprietate, iar aceastã competenţã nu poate reveni unui organ executiv aflat în subordinea Guvernului, respectiv prefectului. În susţinerea acestor afirmaţii se mai aratã cã puterea legiuitoare are dreptul exclusiv de a "califica un mod civil de dobândire a proprietãţii", în temeiul art. 61 alin. (1) şi art. 73 alin. (1) din Constituţie, iar puterii judecãtoreşti "îi revine dreptul şi rolul de a judeca, de a verifica şi de a se pronunţa asupra valabilitãţii şi eficienţei titlurilor de proprietate, în temeiul art. 124 alin. (1) şi (2) şi art. 126 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se apreciazã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece "toate actele emise în cadrul procedurii administrative prealabile instituite prin <>Legea nr. 18/1991 sunt supuse controlului instanţelor judecãtoreşti".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 şi în art. 136 alin. (5). Se aratã în acest sens cã, în temeiul prevederilor legale criticate, prefectul constatã, prin ordin, pierderea dreptului de proprietate ca urmare a nerespectãrii unor condiţii instituite prin lege. În opinia Guvernului, un titlu de proprietate este un act administrativ, iar unul dintre principiile aplicabile actelor administrative este şi revocabilitatea acestora, astfel încât prefectul poate atesta atât existenţa unui drept de proprietate, prin emiterea unui titlu de proprietate, cât şi pierderea acestuia. Se mai aratã cã legiuitorul a fãcut aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Avocatul Poporului considerã cã prevederea legalã criticatã nu încalcã dispoziţiile art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. Se aratã cã, potrivit textului de lege criticat, prefectul este organul împuternicit sã ateste, prin ordin, pierderea dreptului de proprietate constituit în temeiul legii, asupra unor terenuri agricole, ca urmare a nerespectãrii condiţiilor prevãzute în lege, astfel încât pierderea dreptului de proprietate este o consecinţã a neîndeplinirii unei condiţii rezolutorii, iar soluţia legiuitorului este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 49 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut: "(3) Organul împuternicit sã constate situaţiile prevãzute la alin. (2) este prefectul, care, prin ordin, atestã pierderea dreptului de proprietate şi trecerea acestuia, dupã caz, în proprietatea privatã a comunei, a oraşului sau a municipiului în a cãrui razã teritorialã este situat terenul."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4), art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (1), art. 123 alin. (2), art. 124 alin. (1) şi (2), art. 126 şi art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 1 alin. (4): "Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale.";
- Art. 61 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii.";
- Art. 73 alin. (1): "Parlamentul adoptã legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.";
- Art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.";
- Art. 123 alin. (2): "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unitãţile administrativ-teritoriale.";
- Art. 124 alin. (1) şi (2): "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.";
- Art. 126: "(1) Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
(2) Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale.
(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organicã.
(5) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organicã pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participãrii, dupã caz, a unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente sã soluţioneze cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau, dupã caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.";
- Art. 136 alin. (1) şi (5): "(1) Proprietatea este publicã şi privatã. (...)
(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenţã, cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat şi ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, precum şi în art. 136 alin. (5) referitoare la caracterul inviolabil al proprietãţii private, deoarece instanţele judecãtoreşti au competenţa exclusivã de a aprecia asupra modului de dobândire sau de transfer al unui drept de proprietate, iar aceastã competenţã nu poate reveni unui organ executiv aflat în subordinea Guvernului, respectiv prefectului.
Curtea constatã cã aceste susţineri nu sunt întemeiate, întrucât, potrivit textului de lege criticat, pierderea dreptului de proprietate intervine în temeiul legii, datoritã nerespectãrii unor condiţii rezolutorii, prevãzute în <>art. 19, 21 şi 43 din Legea nr. 18/1991 , referitoare la stabilirea domiciliului în localitatea în care a fost atribuit în proprietate terenul, obligaţia de a lucra suprafaţa de teren atribuitã în proprietate şi, respectiv, obligaţia de întemeiere a unei gospodãrii. Prin urmare, competenţa atribuitã prefectului nu constã în a aprecia asupra valabilitãţii sau nevalabilitãţii unui titlu de proprietate, atribuţie ce aparţine exclusiv instanţei de judecatã, ci de a aplica o sancţiune ce a intervenit în temeiul legii, astfel încât nu se poate susţine o încãlcare a principiului separaţiei puterilor în stat, printr-o imixtiune a puterii executive în atribuţiile puterii judecãtoreşti. Mai mult, soluţia legiuitorului de a sancţiona nerespectarea unor condiţii rezolutorii de a cãror îndeplinire depindea valabila constituire a dreptului de proprietate, prin pierderea acestui drept, este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege. În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 202 din 14 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 16 iunie 2005, referitoare la prevederile <>art. 49 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 18/1991 , prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la dispoziţiile art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii art. 61 alin. (1) din Constituţie, se constatã cã textul de lege criticat este în deplinã concordanţã cu aceste dispoziţii constituţionale, potrivit cãrora "(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii". Aşadar, legiuitorul este în drept sã prevadã care sunt autoritãţile competente sã constate îndeplinirea condiţiilor legale, cu respectarea tuturor principiilor şi dispoziţiilor constituţionale.
Curtea constatã cã dispoziţiile art. 44 alin. (3) referitoare la expropriere, ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi emise de Parlament, ale art. 123 alin. (2) referitoare la calitatea prefectului de reprezentant al Guvernului pe plan local, ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfãptuirea justiţiei în numele legii şi ale alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi caracterul egalitar al justiţiei, ale art. 126 - Instanţele judecãtoreşti şi ale art. 136 alin. (1) referitoare la delimitarea proprietãţii în proprietate publicã sau privatã, nu sunt relevante în susţinerea neconstituţionalitãţii textului de lege criticat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 49 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Valentin Biriu în Dosarul nr. 118/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
