Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 555 din 16 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 145 din 17 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Tanko Robert în Dosarul nr. 1.516/2004 al Tribunalului Harghita.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul acesteia. Raţiunea pentru care a fost abrogat alin. 7 al art. 52 din Codul de procedurã penalã a fost aceea a înlãturãrii posibilitãţii tergiversãrii cauzelor prin exercitarea abuzivã a cãii de atac a recursului împotriva încheierilor prin care se respingea cererea de autorizare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 iulie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.516/2004, Tribunalul Harghita a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Tanko Robert într-o cauzã având ca obiect cererea prin care a fost recuzatã întreaga instanţã, respectiv Judecãtoria Miercurea-Ciuc.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile art. 15 din Constituţie privitoare la universalitate, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 49, art. 114 şi art. 128 care, dupã revizuirea Constituţiei, au fost cuprinse în art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, în art. 115 referitor la delegarea legislativã şi în art. 129 privitor la folosirea cãilor de atac. Sunt încãlcate de asemenea, în opinia autorului, art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privitor la dreptul la un proces echitabil, mai exact condiţiile privind termenul rezonabil şi judecarea cauzei de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, precum şi art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului privind dreptul persoanelor de a fi judecate de cãtre un tribunal independent şi imparţial.
Autorul susţine cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 nu au fost supuse spre aprobare Parlamentului în termenul prevãzut de Legea fundamentalã şi cã aplicarea acesteia îl lipseşte de exercitarea unei cãi de atac, ducând totodatã la judecarea procesului de cãtre judecãtori care nu îndeplinesc condiţia imparţialitãţii. Tribunalul Harghita opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât scopul în care este instituit dreptul pãrţilor în procesul penal de a formula cerere de recuzare este acela al prevenirii injustiţiei care ar rezulta din soluţionarea cauzei cu participarea unei persoane incompatibile. Prin soluţionarea cererii de recuzare instanţa ierarhic superioarã analizeazã toate motivele invocate, astfel încât nu mai este necesarã instituirea unei cãi de atac împotriva hotãrârii de respingere a cererii, deoarece s-ar ajunge la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii cauzei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a comunica punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul a transmis Curţii Constituţionale punctul sãu de vedere, în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare face parte integrantã din procedura de judecatã, reglementatã în acord cu prevederile art. 126 alin. (2), art. 127 şi art. 129 din Constituţie. Stabilirea cãilor de atac şi a condiţiilor în care acestea se exercitã reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului care, în scopul asigurãrii celeritãţii procesului, a optat pentru renunţarea la calea de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare. Accesul liber la justiţie este asigurat inculpatului prin faptul cã "încheierea poate fi atacatã o datã cu sentinţa sau decizia pronunţatã în fond". Prevederile art. 15 şi 115 din Constituţie nu au legãturã cu excepţia de neconstituţionalitate, fiind irelevante în soluţionarea acesteia.
Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale punctul sãu de vedere, în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 a fost adoptatã cu respectarea dispoziţiilor art. 115 din Constituţie, "având motivatã urgenţa în cuprinsul ei", iar celelalte articole invocate de autor în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate,
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55 din 25 iunie 2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, având urmãtorul cuprins:
"Articol unic - Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedurã penalã, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se abrogã."
Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedurã penalã, cu modificãrile şi completãrile aduse prin <>Legea nr. 159 din 14 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004, va avea urmãtorul conţinut: "«Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacatã numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţãrii, şi dosarul se înainteazã de îndatã instanţei de recurs. Recursul se judecã în termen de 3 zile din momentul primirii, în camera de consiliu, cu participarea pãrţilor.»"
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 15 din Constituţie privitoare la universalitate, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 49, ale art. 114 şi 128 care, dupã revizuirea Constituţiei, au fost cuprinse în art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, în art. 115 referitor la delegarea legislativã şi în art. 129 privitor la folosirea cãilor de atac. Sunt încãlcate de asemenea, în opinia autorului, art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privitor la dreptul la un proces echitabil, mai exact condiţiile privind termenul rezonabil şi judecarea cauzei de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, precum şi art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului privind dreptul persoanelor de a fi judecate de cãtre un tribunal independent şi imparţial.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã susţinerea autorului acesteia în sensul cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 s-a aplicat mai înainte de a fi fost trimisã Parlamentului spre aprobare, conform art. 115 din Constituţie, este nefondatã, deoarece, din verificãrile efectuate de Curte, ordonanţa a fost depusã spre dezbatere la Senat la data de 30 iunie 2004.
Sunt, de asemenea, nefondate susţinerile autorului excepţiei privind încãlcarea accesului liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la folosirea cãilor de atac şi a dreptului persoanelor de a fi judecate de cãtre un tribunal independent şi imparţial, prevãzute de art. 21 şi de art. 129 din Constituţie, de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi de art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Suprimarea cãii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare - mãsurã adoptatã de legiuitor prin dispoziţia legalã atacatã - se justificã prin necesitatea descurajãrii exercitãrii abuzive a acestei cãi de atac şi nu este de naturã sã prejudicieze în vreun fel pãrţile în proces în condiţiile în care, prin încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu se soluţioneazã însuşi procesul, iar împotriva hotãrârii ce urmeazã a se da dupã judecarea cauzei pãrţile au deschise cãile de atac prevãzute de lege.
Nu poate fi primitã susţinerea autorului excepţiei în sensul cã înlãturarea cãii de atac împotriva respingerii recuzãrii constituie un act de împiedicare a liberului acces la justiţie, deoarece încheierea de respingere a recuzãrii este pronunţatã chiar de o instanţã de judecatã, adicã de un organ de justiţie, şi nici susţinerea cã absenţa cãii de atac împotriva acestei încheieri împiedicã judecarea cauzei într-un termen rezonabil, fiind evident cã dispoziţia legalã atacatã are drept consecinţã tocmai scurtarea duratei procesului.
În ceea ce priveşte echitatea procesului, aceasta este asiguratã prin aplicarea egalã, faţã de toate pãrţile în proces, a normelor de procedurã dupã care se desfãşoarã judecata. În aceastã ordine de idei este de observat cã şi dispoziţia prin care s-a înlãturat recursul împotriva încheierii de respingere a recuzãrii se aplicã faţã de toate pãrţile în proces.
În sfârşit, nu se poate primi susţinerea privind încãlcarea art. 129 din Constituţie care prevede exercitarea cãilor de atac în condiţiile legii, de unde rezultã libertatea legiuitorului de a institui şi de a reveni asupra reglementãrii unor cãi de atac, desigur, cu respectarea celorlalte norme şi principii ale Legii fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Tanko Robert în Dosarul nr. 1.516/2004 al Tribunalului Harghita.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
