Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 552 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 5 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vinificaţie şi Bãuturi Gorj" - S.A. în Dosarul nr. 4.886/318/2006 al Judecãtoriei Târgu Jiu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.886/318/2006 (numãr în format vechi 12.036/2006), Judecãtoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vinificaţie şi Bãuturi Gorj" - S.A. din judeţul Gorj.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat, prin faptul cã prevede cã falsul este cercetat de instanţa civilã prin orice mijloace de dovadã, încalcã prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece caracterul echitabil al procesului nu este asigurat în condiţiile în care o instanţã civilã examineazã existenţa unei fapte penale, în afara cadrului de garanţii şi proceduri specifice judecãţii penale. În acest sens, trimite la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care fac distincţie între judecata civilã şi cea în materie penalã. În continuare, aratã cã textul de lege criticat contravine art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin stipularea cercetãrii falsului de cãtre instanţa civilã, conform procedurii civile, se anuleazã garanţiile stabilite prin Codul de procedurã penalã şi astfel se aduce atingere dreptului la apãrare. Având în vedere cã "falsul" reţinut în art. 184 din Codul de procedurã civilã nu este reglementat ca atare în legea civilã, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind legalitatea incriminãrii. De asemenea, susţine cã, prin caracterul extrem de vag al termenului "fals" şi prin absenţa oricãror detalii procedurale privind modalitatea de stabilire de cãtre instanţa civilã a "falsului", se aduce atingere necesitãţii unei precizii şi predictibilitãţi a legii, impuse de prevederile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, aratã cã, prin stipularea posibilitãţii ca o instanţã civilã sã cerceteze existenţa unei infracţiuni, dispoziţiile art. 184 din Codul de procedurã civilã contravin şi prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, în conformitate cu care justiţia se realizeazã prin instanţele "stabilite de lege", or legea prevede existenţa distinctã a instanţelor civile şi a instanţelor penale. De asemenea, considerã a fi încãlcate şi prevederile art. 20 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Judecãtoria Târgu Jiu apreciazã cã dispoziţiile art. 184 din Codul de procedurã civilã nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 126 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) şi (2), cu raportare la art. 5, 6 şi 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, subliniazã cã cercetarea falsului de cãtre instanţa civilã nu conduce la ideea cã soluţionarea acestei cauze ar depãşi ceea ce înseamnã un termen rezonabil în cadrul unui proces echitabil, cu atât mai mult cu cât instanţa cerceteazã cauza "prin orice mijloace de dovadã". De asemenea, aratã cã din dispoziţiile art. 184 din Codul de procedurã civilã nu se poate trage concluzia cã instanţa civilã se va pronunţa asupra infracţiunii de fals, textul legal referindu-se la cazul în care organele de urmãrire penalã au fãcut cercetãri cu privire la sãvârşirea infracţiunii de fals, dar nu este posibilã tragerea la rãspundere penalã a autorului faptei penale, datã fiind existenţa unei cauze de încetare a procesului penal în conformitate cu prevederile art. 10 din Codul de procedurã penalã. Instanţa civilã poate recurge la toate mijloacele de probã care pot fi folosite şi de instanţa penalã pentru a stabili dacã un înscris este fals, fãrã a se pronunţa cu privire la vinovãţia unei persoane sau cu privire la existenţa unei fapte prevãzute de legea penalã şi fãrã a se aduce atingere dreptului la apãrare şi dreptului la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate şi nici celor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Acestea aparţin normelor de procedurã a cãror adoptare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reglementãri speciale, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodatã, prevederile art. 184 din Codul de procedurã civilã nu contravin art. 5, art. 6 şi art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de cãtre pãrţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 184 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul cuprins: "Când nu este caz de judecatã penalã sau dacã acţiunea publicã s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilã, prin orice mijloace de dovadã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare, art. 126 alin. (1) referitoare la principiul legalitãţii şi art. 20 alin. (1) şi (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la dispoziţiile art. 5 referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţã, art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 7 referitoare la legalitatea incriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã art. 184 din Codul de procedurã civilã reglementeazã competenţa instanţei civile de a dispune desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris falsificat, în cazurile în care instanţa penalã nu poate fi sesizatã, fie pentru cã autorul falsului nu a fost identificat, fie pentru cã acţiunea penalã s-a stins sau s-a prescris. Textul de lege criticat aparţine normelor de procedurã a cãror adoptare este atributul legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reglementãri speciale, în deplinã conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege".
Referitor la pretinsa încãlcare a art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea observã cã formula redacţionalã a textului de lege dedus controlului de constituţionalitate nu oferã temei unei atare critici, întrucât instanţa civilã poate recurge la toate mijloacele de probã care pot fi folosite şi de instanţa penalã pentru a stabili dacã un înscris este fals, fãrã a se pronunţa însã cu privire la vinovãţia unei persoane sau cu privire la sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã, fiind astfel asigurat dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
În legãturã cu invocarea încãlcãrii dreptului la apãrare prevãzut de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã prevederile art. 184 din Codul de procedurã civilã nu aduc atingere sub nici un aspect garanţiilor dreptului la apãrare.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã aceastã criticã nu rezistã în condiţiile în care art. 126 impune legalitatea atât ca principiu de realizare a justiţiei, de organizare şi funcţionare a instanţelor, cât şi pentru procedura de judecatã, ceea ce înseamnã cã legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedurã.
Curtea, pentru aceleaşi argumente, nu poate reţine nici critica potrivit cãreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 20 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la dispoziţiile art. 5 referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţã, art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 7 referitoare la legalitatea incriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vinificaţie şi Bãuturi Gorj" - S.A. în Dosarul nr. 4.886/318/2006 al Judecãtoriei Târgu Jiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
