Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 552 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18^1 si art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 10 iunie 2008
DECIZIE nr. 552 din 15 mai 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18^1 şi <>art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 10 iunie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18^1 şi <>art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Vasile Butnaru şi Silvia Hriţuleac în Dosarul nr. 1.745/333/2007 al Judecãtoriei Vaslui, de Claudiu Oteleanu în Dosarul nr. 11.323/299/2007 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Neculai Nica în Dosarul nr. 3.144/98/2007 (nr. format vechi 1.620/2007) al Tribunalului Ialomiţa - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei Vasile Butnaru, apãrãtorul ales Florin Doran din cadrul Baroului Bucureşti şi personal autorul excepţiei Claudiu Oteleanu, asistat de apãrãtorul ales Adrian Roseti din cadrul aceluiaşi barou. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
În Dosarul nr. 63D/2008, partea Gheorghe Ciurilã a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, motivat de împrejurarea cã, în opinia sa, procedura de citare este nelegal îndeplinitã. Astfel, învedereazã Curţii cã partea Liga pentru Apãrarea Drepturilor Tinerilor nu a fost citatã la adresa corectã, iar partea Societatea Comercialã Sitex Serv - S.R.L. şi-a schimbat sediul şi denumirea. Depune în acest sens o copie a unui act adiţional şi contract de cesiune la actele constitutive ale societãţii, emis la data de 14 martie 2008.
Autorul excepţiei Claudiu Oteleanu, prin apãrãtorul prezent, susţine cererea invocatã.
Curtea constatã cã partea Liga pentru Apãrarea Drepturilor Tinerilor a fost citatã şi la adresa indicatã, iar în ce priveşte situaţia Societãţii Comerciale Sitex Serv - S.R.L. sunt operante dispoziţiile <>art. 98 din Codul de procedurã civilã . Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi <>art. 156 din Codul de procedurã civilã , respinge ca nefondatã cererea de acordare a unui nou termen de judecatã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 45D/2008, nr. 63D/2008 şi nr. 1.013D/2008 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Apãrãtorii aleşi ai autorilor excepţiei sunt de acord cu conexarea celor trei dosare.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile <>art. 164 din Codul de procedurã civilã , nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.013D/2008 şi a Dosarului nr. 63D/2008 la Dosarul nr. 45D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele dã cuvântul apãrãtorului ales al autorului excepţiei Vasile Butnaru, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile <>art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 nu satisfac pe deplin cerinţele de previzibilitate necesare oricãrei norme juridice.
Apãrãtorul ales al autorului excepţiei Claudiu Oteleanu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã şi depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 23 noiembrie 2007, 9 ianuarie 2008 şi 21 martie 2008, pronunţate în dosarele nr. 1.745/333/2007, nr. 11.323/299/2007 şi nr. 3.144/98/2007 (nr. format vechi 1.620/2007), Judecãtoria Vaslui, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalul Ialomiţa - Secţia penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, <>art. 18^1 şi <>art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv, <>art. 18^1 alin. 1 din aceeaşi lege.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Vasile Butnaru, Silvia Hriţuleac, Claudiu Oteleanu şi Neculai Nica.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale <>art. 15 alin. (1) , <>art. 21 alin. (3) , <>art. 24 alin. (1) , <>art. 53 alin. (2), deoarece nu rãspund exigenţelor de previzibilitate şi precizie, putând da naştere la interpretãri arbitrare sau chiar abuzive, încalcã principiul legalitãţii incriminãrii, întrucât elementul material al infracţiunii, rezultatul faptei şi subiectul pasiv sunt prevãzute ambiguu şi neclar. Aşa fiind, sunt afectate dreptul la apãrare şi prezumţia de nevinovãţie, deoarece nu se permite învinuitului sau inculpatului sã se apere şi sã administreze probe în raport de fapta precis şi legal determinatã. În plus, în caz de stabilire a vinovãţiei, prin sancţiunea prevãzutã, se restrânge disproporţionat, în raport cu situaţia care a determinat-o, dreptul la libertate.
De asemenea, prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale <>art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale <>art. 23 referitoare la libertatea individualã şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã, deoarece este supraprotejatã proprietatea publicã în comparaţie cu cea privatã. În aceste condiţii, este evident cã, potrivit textelor legale criticate, s-au instituit mãsuri de protejare deosebitã pentru sume ale Uniunii Europene (sau orice alte sume), pe când sumele ce reprezintã obiectul unor convenţii între statul român şi alţi contractanţi, dar şi între persoane fizice, nu se bucurã de aceeaşi protecţie, aşa încât se naşte o stare de vãditã inferioritate între cele douã categorii de proprietãţi.
În sfârşit, prevederile legale menţionate încalcã şi dispoziţiile constituţionale ale <>art. 20 alin. (2) referitoare la cazul în care au prioritate reglementãrile internaţionale şi ale <>art. 135 alin. (1) referitoare la economia de piaţã, deoarece, ca o consecinţã directã a egalitãţii în drepturi a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, ar trebui ca şi patrimoniul, cu referire directã la fondurile Comunitãţilor Europene, sã fie în mod egal garantat prin legislaţiile naţionale, atât cu mijloace civile, administrative, contravenţionale, cât şi prin norme de drept penal.
Aşa fiind, de vreme ce prin <>art. 11 alin. (1) din Constituţie statul român este obligat sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte, este firesc ca, în absenţa unei norme exprese, sã nu se instituie obligaţia de a reglementa distinct în dreptul intern o modalitate mai severã de sancţiuni ale unor fapte în legãturã cu modul de obţinere şi utilizare a fondurilor puse la dispoziţie de Comunitãţile Europene.
Judecãtoria Vaslui opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, neexistând nicio contradicţie între reglementãrile legale criticate şi prevederile constituţionale invocate.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, neexistând nicio contradicţie între reglementãrile legale criticate şi prevederile constituţionale invocate. Astfel, legiuitorul, ca urmare a necesitãţilor economico-politico-sociale înregistrate la acest moment, a dorit a descuraja practicile ce aduc atingere fondurilor provenite din bugetul general al Comunitãţilor Europene.
Tribunalul Ialomiţa - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, neexistând nicio contradicţie între reglementãrile legale criticate şi prevederile constituţionale invocate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece legiuitorul, ca urmare a necesitãţilor economico-politico-sociale înregistrate la acest moment, a dorit sã descurajeze practicile ce aduc atingere fondurilor provenite din bugetul general al Comunitãţilor Europene.
În realitate, ceea ce se urmãreşte prin invocarea excepţiei constã în schimbarea textelor criticate, în sensul micşorãrii limitelor speciale ale pedepsei privative de libertate în cazul infracţiunilor reglementate de <>Legea nr. 78/2000 . Or, sub acest aspect, jurisprudenţa Curţii Constituţionale este constantã, statornicind limite ale competenţei acesteia : Curtea "nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea sau modificarea unor noi prevederi celor instituite." (<>Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995).
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece definirea prin lege, în acord cu raţiuni de politicã penalã, a unor categorii de infracţiuni în legãturã directã cu cele de corupţie ori cu cele asimilate, în cadrul cãrora sunt incluse şi faptele prevãzute în textul de lege criticat, nu încalcã dispoziţiile <>art. 16 , <>art. 21 şi <>art. 44 din Constituţie şi nu reprezintã o încãlcare a principiului universalitãţii.
De asemenea, textul de lege atacat nu consacrã un caz de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale în sensul <>art. 53 din Constituţie , situaţie în care ar fi obligatorie şi respectarea principiului instituit la alin. (2) al aceluiaşi articol. Prin urmare, restrângerea exerciţiului unor drepturi, spre a fi caracterizatã ca atare, trebuie sã decurgã nemijlocit din lege, sã aibã caracter temporar, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi sã fie instituitã doar pentru perioada în care acţioneazã cauzele ce au determinat-o, situaţii care sunt enumerate limitativ la <>alin. (1) al art. 53 din Legea fundamentalã .
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 faţã de <>art. 135 din Legea fundamentalã , Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile contestate dau expresie preocupãrii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Dispoziţiile <>art. 11 şi <>art. 20 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 18^1 şi <>art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, dispoziţii care au fost introduse prin cartea II, titlul I pct. 18 din <>Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 18^1 : "(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã omisiunea de a furniza, cu ştiinţã, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacã fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.
(3) Dacã faptele prevãzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi."
- <>Art. 18^2 : "(1) Schimbarea, fãrã respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Dacã fapta prevãzutã la alin. (1) a produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Schimbarea, fãrã respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacã fapta are ca rezultat diminuarea ilegalã a resurselor din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã la alin. (1)."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit <>art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie , legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organicã infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora. Acest lucru nu presupune însã uniformitate de reglementare, motiv pentru care, din anumite raţiuni de politicã penalã ori din considerente ce izvorãsc din realitãţi iminente, Parlamentul poate incrimina, prin lege specialã, o anumitã conduitã susceptibilã de a leza o serie de relaţii sociale ocrotite.
Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate din <>Legea nr. 78/2000 , care reglementeazã una dintre modalitãţile de sãvârşire a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene, au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relaţiilor sociale referitoare la încrederea publicã în folosirea sau prezentarea de documente în vederea obţinerii de fonduri din bugetul general al instituţiei europene. Aceasta reprezintã o opţiune de politicã legislativã şi nu aduce în niciun fel atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în cauzã. Astfel, textul de lege criticat se aplicã tuturor persoanelor calificate ca subiecţi activi şi care se aflã în ipoteza normei, fãrã nicio discriminare şi, de asemenea, nu încalcã niciuna dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil ori dreptul la apãrare, partea interesatã având deplina libertate de a se prevala de toate acestea.
Cât priveşte critica referitoare la absenţa din conţinutul reglementãrii a exigenţelor de previzibilitate şi precizie, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã, deoarece textul are o redactare univocã, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivã sau arbitrarã. De altfel, în cauza Wingrove contra Marii Britanii din 25 noiembrie 1996, Curtea de la Strasbourg a decis cã legea internã pertinentã, care înglobeazã atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris, trebuie sã fie formulatã cu o precizie suficientã pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sã prevadã într-o mãsurã rezonabilã, în circumstanţele speţei, circumstanţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Or, nu se poate susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt vãduvite de o astfel de cerinţã, deoarece acestea nu fac altceva decât sã incrimineze uzul de fals comis în scopul circumstanţiat al obţinerii de fonduri pe nedrept din bugetul general al Comunitãţilor Europene.
Cât priveşte pretinsa încãlcare a <>art. 44 din Legea fundamentalã , Curtea constatã cã acesta nu are incidenţã în cauzã, iar dispoziţiile <>art. 135 alin. (1) din Constituţie sunt pe deplin respectate de normele legale criticate, care, dimpotrivã, reprezintã o garanţie a funcţionãrii unei economii de piaţã şi care nu fac altceva decât sã incrimineze uzul de fals comis în scopul circumstanţiat al obţinerii de fonduri pe nedrept din bugetul general al Comunitãţilor Europene. De altfel, prin reglementarea criticatã nu se urmãreşte protecţia dreptului de proprietate privatã, ci protecţia unor fonduri ce ţin de patrimoniul unei instituţii suprastatale, care, din aceastã perspectivã, capãtã, în acord cu dispoziţiile <>art. 148 din Constituţie , conotaţiile unei proprietãţi publice distincte.
Introducerea, prin lege specialã, a unei noi infracţiuni distincte cu un regim sancţionator mai sever al faptelor enumerate în <>art. 18^1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 nu este de naturã a afecta dispoziţiile art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementãrilor internaţionale, deoarece, pe de o parte, aceste prevederi constituţionale sunt aplicabile numai în domeniul drepturilor omului şi, pe de altã parte, vizeazã o problemã de aplicare a legii, constând în prioritatea reglementãrilor internaţionale mai favorabile, aspect care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
Prevederile <>art. 23 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã, întrucât dispoziţiile legale contestate nu dispun cu privire la libertatea individualã.
Celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18^1 şi <>art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Vasile Butnaru şi Silvia Hriţuleac în Dosarul nr. 1.745/333/2007 al Judecãtoriei Vaslui, de Claudiu Oteleanu în Dosarul nr. 11.323/299/2007 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Neculai Nica în Dosarul nr. 3.144/98/2007 (nr. format vechi 1.620/2007) al Tribunalului Ialomiţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 mai 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
