Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 55 din 21 februarie 2001 privind constitutionalitatea prevederilor art. 35 lit. a), ale art. 49 alin. 1, ale art. 101 alineatul final si ale art. 134 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat
Prin Adresa nr. XIV/50 din 16 ianuarie 2001 secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea Grupului parlamentar al Partidului România Mare referitoare la neconstituţionalitatea unor prevederi din Regulamentul Camerei Deputaţilor, astfel cum a fost modificat şi completat prin <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 5 din 12 ianuarie 2001 . Sesizarea este semnatã de un numãr de 80 de deputaţi, şi anume: Corneliu Ciontu, Augustin Lucian Bolcas, Anghel Stanciu, Gheorghe Ariton, Damian Brudasca, Nicolae Leonachescu, Nicu Cojocaru, Nicoara Cret, Costache Mircea, Emil Crisan, Nicolae Enescu, Vasalie Moiş, Adrian Moisoiu, Mircea Bucur, Radu Ciuceanu, George Dumitru Moisescu, Gheorghe Dinu, Florina Ruxandra Jipa, Valentin Vasilescu, Gelil Eserghep, Ştefan Baban, Angela Bogea, Cristian Valeriu Buzea, Valentin Paduroiu, Mihaela Ionescu, Ludovic Mardari, Vasile Predica, Gheorghe Pribeanu, Octavian-Mircea Purceld, Danut Saulea, Ion Mocioi, Daniela Buruiana-Aprodu, Raj Tunaru, Marcu Tudor, Codrin Stefanescu, Ilie Merce, Constantin Dutu, Constanta Popa, Nicolae-Doru Florescu, Octavian Sadici, Vlad-Gabriel Hogea, Iulian Mincu, Ludovic Abitei, Adrian Maracineanu, Mitica Balaet, Paul Snaider, Dumitru Puzdrea, Doru Dumitru Palade, Marinache Visinescu, Constantin Bucur, Zisu Stanciu, Ioan Baldea, Leonida Lari-Iorga, Daniel Ionescu, Smaranda Ionescu, Grigore Emil Rãdulescu, Iancu Holtea, Ştefan Lapadat, Sever Mesca, Nicolae Vasilescu, Dumitru Dragomir, Lazar Dorin Maior, Ioan Mihai Nastase, Mitzura Domnica Arghezi, Costel Marian Ionescu, Eugen Lucian Plesa, Lia-Olguta Vasilescu, Luca Stefanoiu, Constantin Florentin Moraru, Ion Dolanescu, Zeno Andrei, Irina Loghin, Maria Apostolescu, Ilie Neacsu, Emil Rus, Florea Buga, Paul Magheru, Pavel Cherescu, Ioan Sonea şi Ioan Miclea. Sesizarea face obiectul Dosarului nr. 18B/2001 al Curţii Constituţionale. În sesizare sunt formulate urmãtoarele critici de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Regulamentul Camerei Deputaţilor, astfel cum a fost modificat şi completat prin <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 5 din 12 ianuarie 2001 : A. Prevederile art. 34 [în realitate, art. 34^1 lit. a)], potrivit cãrora comitetul ordinii de zi este alcãtuit din liderii grupurilor parlamentare şi aproba ordinea de zi a şedinţelor Camerei, programul de lucru, precum şi modificãrile sau completãrile aduse ordinii de zi ori programului aprobat, sunt neconstituţionale, deoarece art. 61 din Constituţie nu prevede o asemenea structura, singurele structuri reglementate de acest text fiind: biroul permanent, preşedintele, grupurile parlamentare, comisiile permanente, comisiile de ancheta, comisiile speciale şi comisiile comune. Se susţine ca textul în cauza contravine şi art. 66 alin. (2) din Legea fundamentalã, prin aceea ca instituie un mandat imperativ pentru liderii grupurilor parlamentare care voteazã în numele deputaţilor grupului respectiv. B. Se arata ca sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 128 (în realitate, art. 128 alin. 2) din regulament, întrucât condiţia de cvorum prevãzutã la art. 64 din Constituţie a fost instituitã numai la votul final al legii, deşi ar trebui sa existe pe întregul parcurs al dezbaterii proiectului de lege. De asemenea, este criticata posibilitatea prevãzutã la art. 46^1 (în realitate, art. 46^1 alin. 1), conform cãreia şedinţele comisiilor permanente pot avea loc în acelaşi timp cu cele ale plenului Camerei, considerându-se ca astfel deputatul este împiedicat sa participe la lucrãrile în plen. C. Se apreciazã ca sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 98 alineatul final din regulament, care prevãd ca în plenul Camerei Deputaţilor nu pot fi aduse amendamente de fond, deoarece: se incalca drepturile deputaţilor care ar dori sa depunã amendamente ca urmare a adoptãrii de cãtre plen a unor amendamente admise sau respinse de comisii; se impiedica unele amendamente de fond pentru armonizarea proiectului cu prevederile constituţionale ori cu legislaţia Uniunii Europene; se incalca dreptul fundamental al deputatului la initiativa legislativã, prevãzut la art. 73 alin. (1) din Constituţie. D. Ultima critica de neconstituţionalitate priveşte posibilitatea respingerii de cãtre Camera Deputaţilor a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la initiativa comisiei sesizate în fond. Se arata ca dispoziţiile art. 85^1 din regulament vin în conflict cu prevederile constituţionale, deoarece: procesul legislativ este tratat superficial şi arbitrar; initiativele legislative sunt tratate diferenţiat, pe criterii oculte; se incalca dreptul fundamental al fiecãrui deputat de a-şi exprima opinia cu privire la fiecare proiect sau propunere legislativã aflatã pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor. În temeiul <>art. 21 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis la 9 februarie 2001 punctul de vedere al Biroului permanent al acestei Camere, în care se arata urmãtoarele: A. Critica referitoare la prevederile art. 34 din Regulamentul Camerei Deputaţilor este eronatã, deoarece în realitate acest text nici nu a fost modificat. De aceea, sub aspect formal se considera ca aceasta critica urmeazã sa fie respinsã, ţinându-se seama de faptul ca jurisdicţia Curţii este în limine litis. Pe fond se apreciazã ca "art. 61 alin. (1) din Constituţie instituie principiul autonomiei regulamentare a Camerelor parlamentare, în virtutea cãruia acestea îşi stabilesc regulile de organizare şi funcţionare printr-un regulament propriu. Alineatele urmãtoare ale art. 61 prevãd anumite structuri, ceea ce face ca regulamentele sa le cuprindã în mod obligatoriu. De aici nu trebuie trasa concluzia ca prin regulamente nu se pot stabili şi alte structuri în virtutea principiului constituţional al autonomiei parlamentare. De altfel, exista astfel de structuri neprevãzute de Constituţie cum sunt grupurile de prietenie, delegaţii parlamentare externe, a cãror constitutionalitate nu a fost şi nu poate fi contestatã. Comitetul ordinii de zi este o structura de lucru a Camerei ce se regaseste în aproape toate parlamentele naţionale europene, cu o compoziţie politica pluripartidista, inclusiv în Parlamentul European al Uniunii Europene. Prin natura sa, ordinea de zi este un document politic, care stabileşte prioritãţile şi ordinea dezbaterii punctelor de pe agenda Camerei. Adoptarea acestui document în plenul Camerei s-a dovedit, atât în practica Parlamentului din ţara noastrã, cat şi în parlamentele din alte tari, ca permite obstructia lucrãrilor parlamentare în plen, prin propuneri şi luari de cuvânt succesive, care epuizeaza timpul afectat dezbaterilor propriu-zise. Interpretarea din sesizare potrivit cãreia mandatul liderilor grupurilor parlamentare la adoptarea ordinii de zi ar avea un caracter imperativ este evident eronatã, cat timp nicaieri în regulament nu se prevede ca aceşti lideri se legitimeazã pe un asemenea mandat. Dimpotriva, şi în alte situaţii liderii grupurilor parlamentare participa la adoptarea unor decizii care prin natura lor sunt esentialmente politice (negocieri, stingerea unor conflicte, propuneri, luari de cuvânt în numele grupului), ceea ce corespunde naturii şi rolului grupurilor parlamentare în funcţionarea unui parlament pluralist. Tocmai de aceea, votul liderului este un vot ponderat şi corespunde mãrimii grupului parlamentar în totalul deputaţilor. De altfel, interdicţia mandatului imperativ este prevãzutã de art. 66 din Constituţie numai în ceea ce priveşte definirea mandatului reprezentativ al parlamentarilor". B. În legatura cu criticile referitoare la prevederile art. 128 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, în punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor se arata ca acestea "se bazeazã pe denaturarea prevederilor exprese ale art. 64 din Constituţie, care se referã exclusiv la adoptarea de legi, hotãrâri şi moţiuni, acestea privind doar momentul votului final, prin care legea este adoptatã în ansamblul ei. Soluţia constituţionalã este fireasca într-un parlament pluralist, deoarece, prin natura sa, votul final are un caracter politic, ceea ce presupune în mod necesar prezenta majoritãţii membrilor Camerei în astfel de situaţii". În ceea ce priveşte dispoziţiile regulamentare ale art. 46^1, se arata ca "desfãşurarea lucrãrilor comisiilor în paralel cu cele ale plenului reprezintã o soluţie în general acceptatã de parlamentele europene, de care depind eficacitatea activitãţii parlamentare şi creşterea calitãţii analizei efectuate în comisiile parlamentare. În orice caz, nu exista nici o prevedere constituţionalã incalcata în acest sens şi deputaţii nu sunt împiedicaţi sa participe la lucrãrile în plen, deoarece oricând un membru al unei comisii poate fi înlocuit de liderul grupului parlamentar cu un alt deputat din acelaşi grup, potrivit art. 46 din regulament. Mai mult, lucrãrile comisiilor se suspenda ori de câte ori prezenta deputaţilor în plen este necesarã, la solicitarea preşedintelui Camerei, potrivit art. 46^1 alin. (2) din regulament". C. Potrivit punctului de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, critica vizând dispoziţiile art. 98 alineatul final din regulament nu este intemeiata, deoarece "necesitatea prezentãrii tuturor amendamentelor de fond la comisia sesizatã în fond este esenţialã pentru asigurarea elaborãrii unui proiect de lege de calitate. Aceasta presupune ca amendamentele de fond sa fie în toate cazurile examinate de comisia sesizatã în fond, eliminandu-se practicile de obstructie a procesului legislativ, prin prezentarea de amendamente de fond direct în plen, incalcandu-se obligaţia regulamentara de depunere a acestora la comisie cu scopul întreruperii dezbaterilor în plen pentru noua examinare în comisie. Este evident ca pe aceasta cale nu se incalca nici o prevedere constituţionalã, dreptul de a depune amendamente fiind în exclusivitate reglementat de Regulamentul Camerei Deputaţilor. Este adevãrat ca sub aspectul justificarii doctrinare, dreptul la amendamente a fost legat de dreptul de initiativa legislativã, prevãzut de art. 73 alin. (1) din Constituţie. Dar aceasta nu are semnificatia identificarii dreptului la amendamente cu dreptul de initiativa legislativã, cat timp, potrivit art. 73 alin. (4) din Constituţie, o asemenea initiativa se exercita numai prin propuneri legislative redactate în forma cerutã pentru proiectele de legi. Or, evident, amendamentul nu este un proiect de lege". D. În sfârşit, referitor la criticile aduse art. 85^1, în punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor se arata ca acestea sunt lipsite de obiect, întrucât dispoziţiile respective, care au figurat în proiectul de hotãrâre pentru modificarea regulamentului, nu au fost adoptate de plenul Camerei Deputaţilor. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, examinând sesizarea, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, comunicat de preşedintele acesteia, raportul judecãtorului-raportor, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. b) din Constituţie, precum şi ale <>art. 2, 3, 12 şi 21 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii Regulamentului Camerei Deputaţilor. Obiectul sesizãrii îl formeazã, potrivit redactarii acesteia, prevederile art. 34^1 lit. a), ale art. 128 alin. 2, ale art. 46^1 alin. 1, ale art. 98 alineatul final şi ale art. 85^1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor (este utilizata numerotarea indicatã în <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 5 din 12 ianuarie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 15 ianuarie 2001). Curtea constata însã ca art. 85^1, deşi a fost cuprins în proiectul menţionatei hotãrâri, nu a fost totuşi adoptat de plenul Camerei Deputaţilor, astfel încât acest text nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate. Întrucât Regulamentul Camerei Deputaţilor a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 31 ianuarie 2001, dându-se articolelor o noua numerotare, în cadrul prezentei decizii va fi avutã în vedere aceasta numerotare. Astfel Curtea retine ca art. 34^1 lit. a), art. 128 alin. 2, art. 46^1 alin. 1 şi art. 98 alineatul final au devenit, respectiv, art. 35 lit. a), art. 134 alin. 2, art. 49 alin. 1 şi art. 101 alineatul final. Examinând conţinutul sesizãrii, Curtea Constituţionalã constata urmãtoarele: A. Prima critica de neconstituţionalitate se referã la dispoziţiile art. 35 lit. a) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, dispoziţii conform cãrora: "Comitetul ordinii de zi este alcãtuit din liderii grupurilor parlamentare sau din loctiitorii acestora şi are urmãtoarele atribuţii; a) aproba ordinea de zi a şedinţelor Camerei şi programul de lucru al acesteia, precum şi modificãrile sau completãrile aduse ordinii de zi sau programului aprobat;" Se considera ca aceste prevederi regulamentare vin în conflict cu dispoziţiile constituţionale ale art. 61 şi ale art. 66 alin. (2), deoarece: Comitetul ordinii de zi nu este nominalizat în Constituţie; acest comitet se subroga plenului Camerei Deputaţilor; prin art. 35 lit. a) se instituie un mandat imperativ pentru fiecare lider de grup parlamentar, care voteazã în Comitetul ordinii de zi în numele tuturor deputaţilor ce formeazã grupul respectiv, grup constituit pe criterii politice şi, în aceste condiţii, executarea mandatului de deputat nu se face în serviciul poporului, ci în serviciul unui partid politic; deputaţii care nu doresc sa voteze ordinea de zi şi programul în forma propusã nu mai au nici o posibilitate sa îşi exprime opinia, deoarece mandatul lor este transferat liderului de grup; liderul grupului majoritar din Camera are puteri discretionare, stabilind cu de la sine putere ordinea de zi şi programul acesteia, dacã se are în vedere ca reprezintã în Comitetul ordinii de zi cel mai mare numãr de deputaţi. Curtea retine ca prevederile art. 61 şi ale art. 66 alin. (2) din Constituţie au urmãtorul conţinut: - Art. 61: "(1) Organizarea şi funcţionarea fiecãrei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevãzute în bugetele aprobate de acestea. (2) Fiecare Camera îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecãrei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului. (3) Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecãrei Camere. (4) Fiecare Camera îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune. (5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcãtuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecãrei Camere."; - Art. 66 alin. (2): "Orice mandat imperativ este nul." Din examinarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 rezulta ca, într-adevãr, printre structurile interne ale Camerei Deputaţilor nu este nominalizat Comitetul ordinii de zi. Cu toate acestea, având în vedere sistemul izvoarelor dreptului parlamentar, urmeazã sa se constate ca dispoziţiile constituţionale nu pot sa reglementeze, şi deci sa nominalizeze, decât cele mai importante structuri, fãrã a interzice însã instituirea altor structuri interne pe calea altor izvoare de drept. Astfel fiind, nominalizarea unui organism printr-un alt act normativ decât Constituţia nu vine în conflict cu litera şi spiritul Legii fundamentale, dacã aceasta nominalizare nu inlatura structuri şi principii instituite prin Constituţie. Referitor la susţinerea în sensul cãreia Comitetul ordinii de zi s-ar subroga plenului Camerei, Curtea constata ca nici aceasta nu poate fi primitã. Într-adevãr, din interpretarea prevederilor art. 35 lit. a) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, coroborate cu dispoziţiile constituţionale, se poate observa ca este vorba despre o structura organizatoricã interna menita sa sprijine plenul Camerei în realizarea funcţiilor acesteia, iar nu sa o înlocuiascã. Nu este intemeiata nici susţinerea conform cãreia deputaţii care nu ar dori sa voteze ordinea de zi şi programul în forma propusã nu mai au nici o posibilitate sa-şi exprime opinia, mandatul lor fiind practic transferat liderului de grup. Aceasta pentru ca, potrivit art. 80 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru se întocmesc de Biroul permanent, care este alcãtuit potrivit configuraţiei politice a Camerei. Sub un alt aspect, este necesar ca grupul parlamentar sa acţioneze pe baza disciplinei de partid, asadar cu recunoaşterea autoritãţii liderului sau, din moment ce constituirea grupului s-a fãcut pe criteriul afinitatii politice. În sfârşit, prezintã importanta şi faptul ca, potrivit art. 85 alineatul final din regulament, în proxima şedinţa a Camerei, dupã votul din Comitetul ordinii de zi liderii grupurilor parlamentare au dreptul sa prezinte plenului Camerei poziţia grupului propriu fata de ordinea de zi şi programul de lucru. Curtea constata, de asemenea, ca este neîntemeiatã susţinerea potrivit cãreia liderul grupului majoritar din Camera are puteri discretionare, stabilind cu de la sine putere ordinea de zi şi programul acesteia, dacã se are în vedere ca reprezintã în Comitetul ordinii de zi cel mai mare numãr de deputaţi. Aceasta deoarece, potrivit art. 36 alin. 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comitetul ordinii de zi hotãrãşte cu majoritatea rezultatã din ponderea votului fiecãrui membru prezent, iar aceasta pondere este data de proporţia grupului parlamentar reprezentat de lider în numãrul total al deputaţilor, preşedintele Camerei neavând drept de vot. În acest fel se respecta reguli de baza ale democraţiei parlamentare, şi anume reprezentativitatea şi proportionalitatea în luarea deciziilor, asigurându-se opoziţiei posibilitatea de exprimare, iar majoritãţii posibilitatea de a decide dupã ce a luat cunostinta de argumentele opoziţiei. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încãlcarea mandatului reprezentativ, Curtea constata ca nici aceasta nu poate fi reţinutã. Într-adevãr, art. 66 din Constituţie se referã la raporturile constituţionale dintre ales şi alegator, precum şi la raporturile dintre ales şi partidul politic din care face parte. Acest text constituţional fundamenteazã interdicţia revocãrii înainte de expirarea mandatului parlamentar, neurmarind reglarea raporturilor din interiorul Camerei Deputaţilor. Fata de cele arãtate Curtea constata ca dispoziţiile art. 35 lit. a) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, nu incalca prevederile art. 61 şi ale art. 66 alin. (2) din Constituţie. B. A doua critica de neconstituţionalitate are în vedere dispoziţiile art. 134 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, dispoziţii potrivit cãrora: "În cadrul procedurii legislative prevederile alin. 1 se aplica numai la votul pentru adoptarea legii în ansamblul ei, precum şi atunci când, potrivit prevederilor prezentului regulament, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative." În conformitate cu alin. 1 al acestui articol, "Camera Deputaţilor adopta legi, hotãrâri şi moţiuni în prezenta majoritãţii deputaţilor". În subsidiar, autorii sesizãrii critica şi prevederile art. 49 alin. 1, conform cãrora "În timpul sesiunii şedinţele comisiilor permanente pot avea loc în acelaşi timp cu cele ale plenului Camerei, pe baza aprobãrii date de Comitetul ordinii de zi", considerându-se ca astfel deputatul este împiedicat sa participe la lucrãrile în plen. În ceea ce priveşte alin. 2 al art. 134, se considera ca acesta este neconstitutional, deoarece condiţia de cvorum, prevãzutã la art. 64 din Constituţie ("Camera Deputaţilor şi Senatul adopta legi, hotãrâri şi moţiuni, în prezenta majoritãţii membrilor"), a fost instituitã numai pentru momentul votului final al legii, deşi acest cvorum ar trebui sa fie asigurat pe întregul parcurs al dezbaterii proiectului de lege. Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca pana la aceasta modificare a Regulamentului Camerei Deputaţilor erau prevãzute doua categorii de cvorum - cvorumul de lucru şi cel de vot -, care erau identice. Dintre acestea numai cvorumul de vot este reglementat prin Constituţie, şi anume prin art. 64: "Camera Deputaţilor şi Senatul adopta legi, hotãrâri şi moţiuni, în prezenta majoritãţii membrilor." De aceea nimic nu impiedica instituirea prin regulament a unui alt cvorum de lucru decât cvorumul de vot. De altfel, prin Decizia nr. 95 din 30 iunie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, Curtea Constituţionalã a reţinut ca "Parlamentul, în virtutea autonomiei sale regulamentare, poate sa prevadã, cu titlu de excepţie de la dispoziţiile art. 39 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, un cvorum diferit pentru şedinţele în care se dezbat alte probleme decât adoptarea de legi, hotãrâri sau moţiuni". Cu privire la critica adusã art. 49 alin. 1 din regulament, Curtea constata ca desfãşurarea în acelaşi timp a şedinţelor comisiilor parlamentare cu cele ale plenului Camerei nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale atâta timp cat cvorumul de vot este asigurat. C. Ultima critica priveşte dispoziţiile art. 101 alineatul final din regulament, dispoziţii care prevãd: "În plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond." Se considera ca prin aceasta reglementare se incalca drepturile deputaţilor care ar dori sa depunã amendamente ca urmare a adoptãrii de cãtre plen a unor amendamente admise sau respinse de comisii. Analizând critica formulatã, Curtea constata ca dispoziţiile constituţionale nu reglementeazã procedura amendamentelor. Chiar dacã amendamentele pot fi înscrise în conceptul larg de initiativa legislativã, Curtea retine ca art. 73 alin. (1) din Constituţie se margineste sa reglementeze initiativa legislativã numai în ceea ce priveşte subiectele acesteia. De aceea, Camera Deputaţilor, în virtutea autonomiei sale regulamentare instituite prin art. 61 alin. (1) teza întâi din Constituţie, are dreptul sa reglementeze procedura amendamentelor. Fata de cele arãtate, urmeazã sa se constate ca dispoziţiile art. 35 lit. a), ale art. 134 alin. 2, ale art. 49 alin. 1 şi ale art. 101 alineatul final din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.b), ale <>art. 21 şi 22 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Constata ca prevederile art. 35 lit. a), ale art. 49 alin. 1, ale art. 101 alineatul final şi ale art. 134 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, sunt constituţionale. Prezenta decizie se comunica Camerei Deputaţilor şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã astãzi, 21 februarie 2001. Deliberarea a avut loc la 21 februarie 2001 şi la ea au participat: Lucian Mihai, preşedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Romul Petru Vonica, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
