Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Lucian Stingu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului declarat de Belcin Victor şi Belcin Maria impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 8 din 31 ianuarie 1996 .
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor. Procedura este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent face referatul cauzei.
Dosarul fiind în stare de judecata, preşedintele completului da cuvintul procurorului, care pune concluzii de respingere a recursului, apreciind ca decizia de fond este temeinica şi legalã.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 1996, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. 2 şi ale <>art. 75 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974 .
În considerentele deciziei s-a reţinut ca dreptul la replica nu este menţionat în mod expres în dispoziţiile Constituţiei, dar printr-o interpretare sistematica a prevederilor acesteia - art. 1 alin. (3), art. 15, art. 30 alin. (6) şi alin. (8), art. 31 alin. (4) - rezulta caracterul sau constituţional, fãrã a avea însã o valoare absolutã.
Impotriva aceste decizii, Belcin Victor şi Belcin Maria au declarat recurs, pentru urmãtoarele motive:
- soluţionarea cauzei s-a fãcut deşi cele doua Camere al Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere;
- motivarea soluţiei este imprecisa şi contradictorie;
- nu s-a analizat încãlcarea art. 16 alin. (1) şi a art. 24 alin. (1) din Constituţie, deşi au fost invocate în motivarea exceptiei.
CURTEA,
Avînd în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, raportul judecãtorului-raportor, prevederile art. 74 alin. 2 şi ale <>art. 75 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974 raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Primul motiv de recurs este neîntemeiat şi urmeazã a fi respins. Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea este obligatã numai sa solicite punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului, iar necomunicarea lor nu poate impiedica soluţionarea cauzei. De altfel, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 27 februarie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 11 aprilie 1996, punctele de vedere, chiar dacã ar fi exprimate de cãtre autoritãţile publice, la fel ca şi probele, nu sînt obligatorii pentru judecãtori în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, ei hotarind conform intimei lor convingeri.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi reţinut, deoarece menţionarea în considerentele deciziei recurate a unor situaţii ce ar justifica refuzul instanţei judecãtoreşti de a dispune publicarea sau difuzarea replicii nu este în contradictie cu soluţia pronunţatã, dimpotriva, o justifica, iar în combaterea acestor argumente recurentul nu a invocat nici un motiv de natura sa le infirme.
Cel de-al treilea motiv de recurs urmeazã, de asemenea, a fi respins. Chiar prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie, soluţia nu poate fi alta decît cea pronunţatã în decizia recuratã. Egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, ca şi dreptul la apãrare nu implica în nici un fel caracterul absolut al dreptului la replica. Prin Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 1996 a Curţii Constituţionale, s-a reţinut caracterul constituţional al dreptului la replica în temeiul libertãţii de exprimare, prevãzut de art. 30 din Constituţie. Aceasta însã nu înseamnã ca dreptul la replica poate fi exercitat abuziv sau eronat, sau ca instanta judecãtoreascã nu este competenta sa soluţioneze litigiul rezultat din refuzul organului de presa de a publica replica solicitatã. Potrivit art. 54 din Constituţie, drepturile şi libertãţile constituţionale trebuie exercitate cu buna-credinţa, fãrã încãlcarea drepturilor şi libertãţilor altora. De aceea nici egalitatea cetãţenilor în fata legii şi nici dreptul la apãrare nu justifica caracterul absolut al dreptului la replica. Problema criteriilor de care trebuie sa ţinã seama instanta pentru a considera ca neîntemeiat refuzul de publicare a replicii excede - asa cum s-a reţinut în decizia recuratã - analiza constituţionalitãţii dispoziţiei criticate. Desigur, în soluţionarea litigiului rezultat din nepublicarea replicii, instanţele judecãtoreşti sînt ţinute de aplicarea corespunzãtoare a prevederilor Constituţiei, inclusiv cele ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (1) invocate în sesizare şi în recurs.
Avînd în vedere considerentele expuse, vazind şi prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 13 alin. (1) lit. A. c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Belcin Victor şi Belcin Maria impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 8 din 31 ianuarie 1996 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 14 mai 1996.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
--------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
