Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 548 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind cresterea sigurantei in unitatile de invatamant
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unitãţile de învãţãmânt, excepţie ridicatã de Vlada Vişatovici în Dosarul nr. 2.619/115/2007 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei, apreciind cã nu sunt încãlcate prevederile Legii fundamentale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.619/115/2007, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unitãţile de învãţãmânt. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Vlada Vişatovici într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ. În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţã, cã impunerea unor cheltuieli suplimentare în sarcina pãrinţilor, constând în achitarea contravalorii semnelor distinctive alese de cãtre unitãţile de învãţãmânt, contravine principiului constituţional al gratuitãţii învãţãmântului de stat. Aratã cã, în cazul în care pãrinţii nu achiziţioneazã semnele distinctive, elevilor nu le mai este permis accesul în unitãţile de învãţãmânt, ajungându-se, astfel, la o "încãlcare flagrantã a dreptului copiilor de a urma învãţãmântul general obligatoriu". De asemenea, susţine cã "prin instituirea acestor semne distinctive, dar fãrã asigurarea pentru pãrinţi a posibilitãţilor financiare de achiziţionare a lor, se creeazã artificial şi vizibil o categorie de copii care vor fi consideraţi inferiori de cãtre colegii lor, cu repercusiuni ireparabile asupra dezvoltãrii psihice a primilor". În continuare, precizeazã cã <>Legea nr. 35/2007 , care este o lege ordinarã, atribuie Consiliului profesoral competenţe administrative, contrazicând astfel o lege organicã, şi anume <>Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , care prevede cã numai domeniul instructiv-educativ aparţine acestuia. În fine, susţine cã legea nu poate acţiona retroactiv, în sensul cã nu poate fi aplicatã acelor elevi care au optat, anterior intrãrii în vigoare a acesteia, pentru un anumit liceu care nu impunea folosirea niciunui semn distinctiv sau uniformã. Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile de lege criticate instituind mãsuri legale de protecţie şi siguranţã a elevilor şi cadrelor didactice. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, prevederile ce formeazã obiectul acesteia fiind în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale la care îşi raporteazã critica autorul sãu. Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional, necontravenind niciuneia dintre prevederile Legii fundamentale invocate de autorul excepţiei. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unitãţile de învãţãmânt, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2007, care au urmãtorul cuprins: "Consiliile profesorale, cu acordul consiliului reprezentativ al pãrinţilor şi cu consultarea reprezentanţilor elevilor, stabilesc pentru elevii unitãţii de învãţãmânt respective cel puţin un semn distinctiv, cum ar fi: ecuson, uniformã, eşarfã sau altele asemenea." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 32 alin. (1) care stabileşte formele prin care se asigurã dreptul la învãţãturã, art. 32 alin. (4) teza întâi privind gratuitatea învãţãmântului de stat, art. 49 alin. (1) potrivit cãruia copiii şi tinerii se bucurã de un regim special de protecţie şi de asistenţã în realizarea drepturilor lor, art. 49 alin. (5) care impune autoritãţilor publice obligaţia de a contribui la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberã a tinerilor la viaţa politicã, socialã, economicã, culturalã şi sportivã a ţãrii, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 73 alin. (3) lit. n) care stabileşte cã organizarea generalã a învãţãmântului se reglementeazã prin lege organicã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã autorul excepţiei criticã prevederile <>art. 5 din Legea nr. 35/2007 , deoarece, în opinia sa, acestea ar încãlca textul constituţional care consacrã gratuitatea învãţãmântului de stat. Curtea nu poate reţine aceastã criticã, întrucât stabilirea unui semn care sã individualizeze şi sã diferenţieze elevii diverselor unitãţi de învãţãmânt nu afecteazã caracterul gratuit al învãţãmântului. Norma constituţionalã care prevede gratuitatea învãţãmântului trebuie înţeleasã în sensul cã procesul de învãţãmânt în unitãţile de învãţãmânt de stat nu poate sã fie condiţionat de niciun fel de taxe de şcolarizare. Or, sumele necesare transpunerii în practicã a textului de lege criticat nu au o asemenea destinaţie, ci au ca finalitate îndeplinirea scopului declarat al legii în care sunt cuprinse, şi anume creşterea siguranţei în unitãţile de învãţãmânt. De altfel, Curtea observã cã textul de lege criticat oferã atât elevilor, cât şi pãrinţilor acestora posibilitatea de a participa la luarea deciziei finale. În acest scop, stabilirea semnului distinctiv se face numai dupã obţinerea acordului consiliului reprezentativ al pãrinţilor şi dupã ce elevii îşi exprimã opinia cu privire la aceastã problemã prin consultarea reprezentaţilor lor. Aşadar, decizia finalã este rezultatul acordului tuturor celor implicaţi, nefiind impusã de un singur organism. În plus, aceastã modalitate de stabilire a semnului distinctiv dã expresie dreptului tinerilor de a participa în mod liber la viaţa socialã a ţãrii, potrivit art. 49 alin. (5) din Constituţie. Curtea constatã cã, de fapt, autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea textului de lege criticat din modalitatea de interpretare şi aplicare concretã a acestuia. Astfel, precizeazã cã elevilor cãrora pãrinţii nu le achiziţioneazã semnele distinctive stabilite li se încalcã dreptul prevãzut de art. 32 alin. (1) din Constituţie de a urma învãţãmântul general obligatoriu, întrucât nu le este permis accesul în incinta unitãţilor de învãţãmânt. Or, aceasta nu este o consecinţã a legii, ci a interpretãrii date acesteia de cãtre cei care o aplicã. Sub acest aspect, precum şi în ceea ce priveşte problema cuantumului sumei necesare acoperirii cheltuielilor pentru achiziţionarea semnului distinctiv, care pot deveni împovãrãtoare pentru pãrinţi, dar şi a legalitãţii modalitãţii concrete de stabilire a semnului distinctiv, instanţa de judecatã pe rolul cãreia se aflã litigiul în cadrul cãruia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate are competenţa exclusivã de a se pronunţa. În continuare, Curtea constatã cã, prin el însuşi, textul de lege criticat nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Textul implicã, aşa cum s-a arãtat mai sus, dialogul între profesori, pãrinţi şi elevi în procesul de deliberare cu privire la stabilirea unui anumit semn distinctiv care sã fie caracteristic fiecãrei instituţii de învãţãmânt. Or, decizia finalã va reflecta un echilibru între opţiunile tuturor acestora. Aşadar, nu se poate imputa legii instituirea unei discriminãri pe criterii de avere. O asemenea consecinţã ar putea fi doar rezultatul aplicãrii textului de lege cu ignorarea principiilor constituţionale. În ceea ce priveşte critica formulatã de autorul excepţiei prin raportare la prevederile art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituţie, Curtea observã cã este posibil ca o lege organicã sã cuprindã, din motive de politicã legislativã, şi norme de natura legii ordinare, dar fãrã ca acestea sã capete naturã de lege organicã, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice. De aceea, printr-o lege ordinarã se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organicã, dacã acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referã la aspecte care nu sunt în directã legãturã cu domeniul de reglementare al legii organice. Or, prevederile din <>Legea învãţãmântului nr. 84/1995 care stabilesc competenţele consiliilor profesionale şi ale consiliilor de administraţie în domeniul instructiv-educativ, respectiv în cel administrativ, deşi cuprinse într-o lege organicã, nu au caracterul acesteia, întrucât nu vizeazã organizarea generalã a învãţãmântului, care, aşa cum stabilesc prevederile constituţionale menţionate, trebuie reglementatã prin lege organicã. Ca urmare, acestea pot fi modificate sau completate printr-o lege ordinarã, cum este <>Legea nr. 35/2007 . În fine, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici critica privitoare la pretinsul caracter retroactiv al <>Legii nr. 35/2007 , autorul excepţiei raportându-se în mod eronat, în ceea ce priveşte momentul de la care legea începe sã îşi producã efectele, la un alt moment decât cel al intrãrii în vigoare a legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unitãţile de învãţãmânt, excepţie ridicatã de Vlada Vişatovici în Dosarul nr. 2.619/115/2007 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 mai 2008.
PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent, Valentina Bãrbãţeanu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
