Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 544 din 24 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, in ansamblul sau, precum si, in special, ale art. 17-26 din aceeasi lege
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 402 din 15 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Gabriel Manea în Dosarul nr. 7.914/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 870D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.041D/2011 şi nr. 1.455D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009, respectiv ale art. 17-26 din Legea nr. 329/2009, excepţie ridicatã de Mihai Mocanu în Dosarul nr. 51.087/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, respectiv de Lucian Sterie în Dosarul nr. 341/36/2011 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.041D/2011 şi nr. 1.455D/2011 la Dosarul nr. 870D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.041D/2011 şi nr. 1.455D/2011 la Dosarul nr. 870D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi Decizia din 20 martie 2012, pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Ionel Panfile împotriva României.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 10 iunie 2011, 27 iunie 2011 şi 26 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 7.914/2/2010, nr. 51.087/3/2009 şi nr. 341/36/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, art. 17-22 din Legea nr. 329/2009, respectiv ale art. 17-26 din Legea nr. 329/2009, excepţie ridicatã de Gabriel Manea, Mihai Mocanu şi Lucian Sterie în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziilor de suspendare a pensiei, a recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsã contestaţia formulatã împotriva actului administrativ de încetare a raporturilor de muncã, respectiv a recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsã cererea de anulare şi suspendare a actului administrativ de încetare a raporturilor de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 870D/2011, se susţine cã Legea nr. 329/2009 nu putea fi valabil adoptatã prin procedura angajãrii rãspunderii Guvernului, întrucât cuprinde 8 capitole distincte care reglementeazã tot atâtea aspecte distincte ale politicii sociale, or, prin aceastã procedurã de drept constituţional nu se pot adopta proiecte legislative complexe, care prin efectele lor ar depãşi limitele previziunii parlamentare.
În toate dosarele se apreciazã cã pensia constituie un drept câştigat, astfel încât cumulul acesteia cu salariul nu poate fi afectat decât cu încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii. Totodatã, prin efectul dispoziţiilor legale criticate s-a creat un tratament juridic discriminatoriu între pensionari pe criteriul averii. Mai mult, existã şi un tratament juridic discriminatoriu între pensionari pe criteriul poziţiei sociale în stat, respectiv, pe de o parte, persoanele care deţin un mandat constituţional şi cãrora astfel le este permis cumulul pensiei cu salariul, iar, pe de altã parte, persoanele cadre militare, care, deşi au o consacrare constituţionalã, nu deţin un mandat constituţional.
Se considerã cã angajaţii care au contribuit cu sume mai mari la sistemul asigurãrilor sociale de stat sunt sancţionaţi tocmai pentru faptul cã au contribuit mai mult la acesta, ceea ce este inadmisibil.
Se susţine cã este încãlcat şi dreptul de proprietate privatã asupra sumelor de bani cu titlu de pensie, dispoziţiile criticate cuprinzând mãsuri echivalente confiscãrii.
Totodatã, prin obligarea pensionarilor cumularzi de a renunţa la locul de muncã, se încalcã şi libertatea fundamentalã de a alege locul de muncã consacratã de art. 41 din Constituţie şi art. 15 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În fine, se susţine cã restrângerea exerciţiului dreptului la pensie trebuie sã fie temporarã, şi nu sine die cum se întâmplã în cazul de faţã; rezultã, aşadar, cã mãsurile criticate sunt lipsite de proporţionalitate şi încalcã art. 53 din Constituţie .
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în Dosarul nr. 1.455D/2011, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, Decizia nr. 575 din 4 mai 2010 sau Decizia nr. 366 din 25 martie 2010. Se mai aratã cã art. 118 alin. (2) din Constituţie nu consacrã un drept fundamental, ci prevede doar cã statutul cadrelor militare se stabileşte prin lege organicã.
Avocatul Poporului, în dosarele nr. 1.041D/2011 şi nr. 1.455D/2011, apreciazã cã textele legale criticate sunt constituţionale, invocând, în acest sens, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat în Dosarul nr. 870D/2011, îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009. În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, este criticatã Legea nr. 329/2009, în ansamblul sãu, din punct de vedere extrinsec, precum şi, intrinsec, art. 17 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege. Având în vedere cã în celelalte dosare sunt criticate dispoziţiile art. 17-22, respectiv art. 17-26 din Legea nr. 329/2009, urmeazã ca obiect al excepţiei sã fie reţinute dispoziţiile Legii nr. 329/2009, în ansamblul sãu, precum şi, în special, ale art. 17-26 din aceeaşi lege.
Dispoziţiile legale criticate punctual au urmãtorul cuprins:
- Art. 17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizeazã venituri salariale sau, dupã caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitãţi pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autoritãţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societãţilor naţionale, companiilor naţionale şi societãţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorialã, pot cumula pensia netã cu veniturile astfel realizate, dacã nivelul acesteia nu depãşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, şi aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:
a) la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi.";
b) dupã data intrãrii în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi".
- Art. 18: "(1) Pensionarii prevãzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfãşoarã activitãţi profesionale pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol, sã îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii şi încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacã nivelul pensiei nete aflate în platã depãşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(2) Persoanele prevãzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, sã îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii şi încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacã nivelul pensiei nete aflate în platã depãşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.";
- Art. 19: "(1) În situaţia persoanelor care beneficiazã, prin cumul, de pensie/pensii stabilitã/stabilite atât în sistemul public cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.
(2) Dacã nivelul pensiilor nete cumulate se situeazã sub nivelul câştigului salarial mediu brut utilizatla fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activitãţi pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie, potrivit legii, în cadrul entitãţilor prevãzute la art. 17 alin. (1).
(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în platã a pensiei faţã de cuantumul cãreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.
(4) Prevederile alin. (3) se aplicã şi persoanelor prevãzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate a exercitãrii cumulului.";
- Art. 20: "Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevãzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauzã de încetare de drept a raporturilor de muncã stabilite în baza contractului individual de muncã sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.";
- Art. 21: "În cazul în care opţiunea este exprimatã în termenul prevãzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4), plata pensiei/pensiilor se suspendã începând cu luna urmãtoare celei în care a fost exprimatã opţiunea pentru continuarea activitãţii.";
- Art. 22: "Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recupereazã de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripţie.";
- Art. 23: "(1) Angajatorul are obligaţia de a lua mãsurile necesare constatãrii cazurilor prevãzute la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4).
(2) Încãlcarea de cãtre angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei.
(3) Constatarea contravenţiei prevãzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunii prevãzute la alin. (2) se realizeazã de cãtre persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncã.";
- Art. 24: "Contravenţiilor prevãzute la art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- Art. 25: "Prevederile prezentului capitol se aplicã în mod corespunzãtor şi beneficiarilor de pensie de serviciu stabilitã prin legi speciale.";
- Art. 26: "În aplicarea prevederilor cap. IV, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale elaboreazã instrucţiuni pânã la data intrãrii în vigoare a acestuia, respectiv în termen de 15 zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 alin. (2) cu referire la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 114 privind angajarea rãspunderii Guvernului şi art. 118 privind forţele armate. Totodatã, se considerã a fi încãlcate şi prevederile art. 14 privind interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 privind protecţia proprietãţii din Protocolul adiţional la Convenţia menţionatã, art. 1 paragraful 2 privind interzicerea generalã a discriminãrii din Protocolul nr. 12 la Convenţia menţionatã, art. 6 privind dreptul la libertate şi la siguranţã, art. 15 paragraful 1 privind dreptul la muncã, art. 21 paragraful 1 privind nediscriminarea, art. 51 privind domeniul de aplicare al Cartei drepturilor fundamentale şi art. 52 privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor rezultate, toate aceste texte din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 6 privind valoarea juridicã a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din Tratatul privind Uniunea Europeanã şi art. 6 paragraful 1 privind dreptul la muncã din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. În privinţa criticilor extrinseci de neconstituţionalitate, prin raportare la art. 114 din Constituţie, se constatã cã sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele de principiu reţinute de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, cu privire la Legea-cadru privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice (devenitã ulterior Legea-cadru nr. 330/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009), lege adoptatã în aceeaşi zi cu legea criticatã tot prin procedura angajãrii rãspunderii Guvernului.
Astfel, Curtea a arãtat cã Guvernul poate recurge la angajarea rãspunderii sale, indiferent de faza în care se aflã procedura legislativã. Rolul unei asemenea proceduri este de a coagula o majoritate parlamentarã, dar şi de a surmonta actele obstrucţioniste ale opoziţiei în cursul dezbaterilor legislative. Adoptarea Legii nr. 329/2009 prin procedura prevãzutã de art. 114 din Constituţie a fost necesarã pentru a rãspunde într-un timp cât mai scurt la cerinţele Fondului Monetar Internaţional. Prin prisma acestor considerente, se reţine cã Guvernul a recurs la aceastã procedurã in extremis, întrucât structura politicã a Parlamentului nu permitea adoptarea proiectului de lege în procedurã uzualã sau de urgenţã.
Ţinând cont de cele mai sus expuse, procedura angajãrii rãspunderii Guvernului în privinţa prezentei legi respectã criteriile stabilite prin Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, reţinându-se astfel cã a existat o urgenţã în adoptarea mãsurilor conţinute în legea asupra cãreia Guvernul şi-a angajat rãspunderea, cã era necesar ca reglementarea în cauzã sã fie adoptatã cu maximã celeritate, cã domeniul reglementat era de o importanţã deosebitã şi cã legea în cauzã a fost aplicatã imediat.
II. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate intrinseci, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a constatat cã întreg cap. IV al Legii nr. 329/2009 este constituţional în mãsura în care nu vizeazã persoanele pentru care durata mandatului este stabilitã expres în Constituţie . De asemenea, şi-a menţinut aceastã jurisprudenţã şi în cadrul controlului a posteriori pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, stabilind, prin Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011, sau Decizia nr. 1287 din 29 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 16 decembrie 2011.
Curtea, prin deciziile menţionate, a statuat cã nicio dispoziţie constituţionalã nu împiedicã legiuitorul sã suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea mãsurã sã se aplice în mod egal pentru toţi cetãţenii, iar eventualele diferenţe de tratament sã aibã o raţiune licitã.
Curtea a constatat cã nivelul pensiei nete pânã la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat (devenit, în prezent, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat) respectã condiţiile de obiectivitate (este expres prevãzut de lege, previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opţiune justã şi echilibratã) impuse de principiul nediscriminãrii. Totodatã, Curtea a apreciat cã mãsura adoptatã este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, respectiv situaţia de crizã economicã în care se regãseşte statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicatã în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
De asemenea, Curtea a mai arãtat cã soluţia legislativã care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opţiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemã de resortul contenciosului constituţional.
Astfel, Curtea a constatat cã dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale în mãsura în care acestea nu se referã la persoanele pentru care durata mandatului este stabilitã expres prin Constituţie . Prin decizia mai sus amintitã, Curtea a arãtat motivele care justificã tratamentul juridic diferenţiat. În acest sens, s-a reţinut cã "Legea fundamentalã stabileşte în mod expres durata mandatului persoanelor care ocupã unele funcţii publice de autoritate, iar încetarea acestui mandat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei privind exprimarea opţiunii cu privire la suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii funcţiei, în condiţiile art. 18-20 din legea criticatã, este incompatibilã cu dispoziţiile constituţionale arãtate". Aşadar, situaţia obiectiv diferitã în care se gãseşte aceastã categorie de persoane justificã tratamentul juridic diferit, fapt ce nu contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, care nu trebuie interpretat în sensul instituirii unui tratament uniform, ci al unui tratament egal pentru situaţii identice.
În consecinţã, în lipsa afectãrii vreunui drept fundamental, Curtea a stabilit cã prevederile art. 53 din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţã în cauzã.
Curtea a mai reţinut, în ceea ce priveşte critica vizând încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii, cã prevederile de lege criticate reglementeazã condiţiile exercitãrii dreptului la muncã şi a dreptului la pensie pentru viitor, într-un context social afectat de criza economicã care a impus adoptarea unor mãsuri cu caracter excepţional, care, prin eficienţa şi promptitudinea aplicãrii, sã conducã la reducerea efectelor sale şi sã creeze premisele relansãrii economiei naţionale.
Totodatã, se reţine cã prestaţiile cu titlu de pensie pentru perioadele viitoare nu intrã în sfera de incidenţã a dreptului de proprietate, acest drept putând fi invocat numai cu privire la perioadele pentru care pensia a fost în platã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Distinct de cele arãtate, Curtea constatã cã invocarea art. 118 alin. (2) din Constituţie nu are relevanţã în cauzã, întrucât cumulul pensie-salariu, în mod evident, nu ţine de statutul constituţional al forţelor armate. Faptul de a permite în privinţa militarilor a unui atare cumul ţine de opţiunea liberã a legiuitorului, fãrã ca acesta sã aibã constrângeri de naturã constituţionalã în acest sens.
În fine, Curtea reţine cã prin Decizia din 20 martie 2012, pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Ionel Panfile împotriva României, s-a arãtat cã mãsura criticatã este prevãzutã de lege, urmãreşte un scop legitim, respectã justul echilibru între interesele generale ale comunitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale indivizilor, precum şi faptul cã în domeniul social statul dispune de o marjã largã de apreciere, ceea ce a dus la concluzia cã mãsura critica nu este contrarã art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie (paragrafele 17-25).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, în ansamblul sãu, precum şi, în special, ale art. 17-26 din aceeaşi lege, excepţie ridicatã de Gabriel Manea în Dosarul nr. 7.914/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Mihai Mocanu în Dosarul nr. 51.087/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Lucian Sterie în Dosarul nr. 341/36/2011 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
