Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 542 din 7 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religoase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 62 din 18 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Ana Dorina Rãdiciu şi Nicolae Adrian Rãdiciu în Dosarul nr. 1.251/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde Nicolae Adrian Rãdiciu, personal şi asistat de avocat Agripina Dârzu, precum şi Ana Dorina Rãdiciu, prin avocat Agripina Dârzu. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul autorilor excepţiei solicitã admiterea acesteia. Se susţine cã textele de lege criticate încalcã dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece creeazã o inegalitate între persoanele fizice şi cultele religioase, prin existenţa unui cadru legal special care reglementeazã regimul juridic al imobilelor aparţinând acestora din urmã. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 44 din Constituţie, dat fiind cã textele de lege criticate permit anularea contractului de vânzare-cumpãrare prin care o persoanã fizicã a obţinut un drept de proprietate asupra unui astfel de imobil. Se mai aratã cã prevederile legale criticate lipsesc de eficacitate dispoziţiile art. 480 din Codul civil şi încalcã art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Se considerã cã, prin adoptarea unor legi speciale, legiuitorul nu a urmãrit aplicarea unui tratament diferit unor persoane aflate în situaţii identice, caz în care s-ar putea reţine încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Se mai aratã cã instituirea unui termen special de prescripţie nu este de naturã a încãlca principiul constituţional al egalitãţii în faţa legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.251/2004, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale <>art. 4 pct. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Ana Dorina Rãdiciu şi Nicolae Adrian Rãdiciu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã art. 16 din Constituţie, întrucât creeazã o inegalitate între persoanele fizice şi cultele religioase din România. Se mai aratã cã prin acordarea unor drepturi cultelor religioase din România prin legi speciale este încãlcat dreptul de proprietate al persoanelor fizice. De asemenea, se susţine cã dispoziţiile legale criticate fac ineficientã aplicarea <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , care este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepţia.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Astfel, prin Încheierea din 20 septembrie 2004, prin care aceastã instanţã a completat încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, se aratã cã textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Se susţine cã dispoziţiile <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 "vizeazã tocmai crearea unor premise de reparaţie realã în naturã pentru persoanele juridice a cãror proprietate a fost abuziv preluatã de stat în regimul comunist".
În ceea ce priveşte <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de Urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , se precizeazã cã stabilirea unui termen de prescripţie a acţiunii în constatarea nulitãţii absolute, derogatoriu de la dreptul comun, nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate, ci dimpotrivã "se bazeazã tocmai pe principiul constituţional consacrat de art. 21 din Legea fundamentalã privind accesul liber la justiţie".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu creeazã nici o discriminare în ocrotirea proprietãţii private, întrucât reglementãrile legale invocate se referã atât la situaţii distincte, cât şi la persoane diferite. Dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , precum şi cele ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 nu încalcã <>art. 44 din Constituţie, deoarece "excluderea de sub incidenţa Legii nr. 10/2001 a imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale are la bazã exercitarea dreptului pe care legiuitorul îl are în a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecutã cu privire la astfel de imobile". Se invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate, pe de o parte, nu este motivatã, nefiind arãtate textele constituţionale pretins încãlcate prin dispoziţiile legale criticate. Pe de altã parte, analizeazã excepţia de neconstituţionalitate, arãtând cã textele legale criticate nu contravin nici unui text constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din 29 iunie 2004, îl constituie prevederile <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale <>art. 4 pct. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 .
Încheierea din 29 iunie 2004 a fost completatã, ca urmare a solicitãrii Curţii Constituţionale formulate în temeiul <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 şi al art. 15 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, cu opinia instanţei în legãturã cu excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Prin aceastã din urmã încheiere, în mod corect, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã se pronunţã asupra excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã de cãtre autorul acesteia, adicã asupra prevederilor <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 .
Aşadar, prin prezenta decizie, Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe cu privire la constituţionalitatea prevederilor <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 şi ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 .
Totodatã, în legãturã cu neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 , Curtea constatã cã, potrivit motivãrii formulate de cãtre autorul acesteia, excepţia priveşte doar alin. (2) al acestui articol, care se referã la regimul juridic al imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice.
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 :
"Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Pânã la adoptarea acestor reglementãri este interzisã înstrãinarea imobilelor în cauzã sau schimbarea destinaţiei acestora."
- <>Art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 :
"Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. Pentru soluţionarea acestor cauze instanţele judecãtoreşti competente vor avea în vedere dispoziţiile <>art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, şi în art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În legãturã cu termenul de exercitare a dreptului la acţiune prevãzut de <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , Curtea observã cã, pentru cei care nu au putut introduce acţiuni în restituirea imobilelor în decursul termenului de 6 luni prevãzut iniţial de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 a fost instituit, ca mãsurã reparatorie, un nou termen în care poate fi exercitat dreptul la acţiune. Astfel, <>art. II din Legea nr. 48 din 23 martie 2004 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, prevede:
"Dreptul la acţiune prevãzut la titlul II <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita şi în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
I. Examinând prevederile <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , Curtea constatã cã textul de lege criticat consacrã un regim juridic special, derogatoriu de la regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instituind interdicţia înstrãinãrii imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, pânã la adoptarea unor acte normative speciale. Prin urmare, aceastã normã imperativã are caracter temporar şi nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, dat fiind cã persoanele fizice, pe de o parte, şi cultele religioase sau comunitãţile minoritãţilor naţionale, pe de altã parte, se aflã în situaţii juridice diferite, ceea ce justificã adoptarea de cãtre legiuitor a unui regim juridic diferit.
De altfel, prin <>Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003 , excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost respinsã, Curtea statuând cã textul de lege criticat "nu stabileşte vreo distincţie sau discriminare în sensul celor arãtate de cãtre autorul excepţiei, astfel cã nu se poate reţine încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Dimpotrivã, prin dispoziţia legalã criticatã se prevede cã regimul juridic al imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase, fãrã distincţie, sau minoritãţilor naţionale se va stabili prin acte normative speciale, iar pânã la adoptarea acestora, imobilele se indisponibilizeazã". Considerentele din aceastã decizie sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 44 din Constituţie, Curtea reţine cã garantarea şi ocrotirea proprietãţii opereazã în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale, însã în speţã contractul de vânzare-cumpãrare s-a încheiat cu încãlcarea unei norme juridice imperative, astfel încât nu poate fi reţinutã încãlcarea acestor dispoziţii constituţionale.
II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , textul de lege vizat stabileşte un termen special, derogatoriu de la dreptul comun, pentru prescrierea acţiunii în constatarea nulitãţii absolute. Aceastã reglementare nu este de naturã a aduce vreo atingere dreptului de proprietate sau de a încãlca principiul egalitãţii în faţa legii a cetãţenilor, ci, dimpotrivã, soluţia legiuitorului este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". De altfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (<>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994 ) s-a reţinut cã, pentru situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale.
Pe de altã parte, Curtea observã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate se referã la o problemã de necorelare între douã acte normative, arãtând cã dispoziţiile legale criticate fac ineficientã aplicarea <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , care este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepţia. Aceste susţineri nu pot fi primite, deoarece, aşa cum s-a pronunţat constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa (de exemplu, <>Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999), examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate şi nu compararea mai multor prevederi legale între ele.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Ana Dorina Rãdiciu şi Nicolae Adrian Rãdiciu în Dosarul nr. 1.251/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
