Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 542 din 27 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 387 din 11 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Hubert Louis Larmaraud în Dosarul nr. 31.652/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 8.211D/2009 care are un obiect identic. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor douã dosare.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 8.211D/2009 la Dosarul nr. 8.210D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 2 noiembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 31.652/3/2009 şi nr. 31.655/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Excepţia a fost ridicatã de Hubert Louis Larmaraud şi de Stephane Jaques Dumas în dosare având ca obiect cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii apreciazã cã din analiza prevederilor legale criticate se poate observa cã judecãtorul-sindic, la cererea debitorului, îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sã consemneze în termen de 15 zile, la o bancã, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Autorul considerã cã aceastã situaţie reprezintã o încãlcare a drepturilor constituţionale garantate ale creditorului, drepturi ce privesc liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Obligarea creditorului la plata unei cauţiuni ar trebui sã fie o situaţie de excepţie, împrejurare în care legiuitorul ar fi trebuit sã instituie o enumerare limitativã a cazurilor în care o asemenea cerere poate fi formulatã, iar nu sã reglementeze cã "instanţa poate dispune consemnarea cauţiunii la simpla cerere a debitorului".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, prevederi care au urmãtorul conţinut: "(3) La cererea debitorului, judecãtorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sã consemneze, în termen de 15 zile, la o bancã, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituitã creditorilor, dacã cererea lor va fi admisã. Dacã cererea va fi respinsã, cauţiunea va fi folositã pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacã nu este consemnatã în termen cauţiunea, cererea introductivã va fi respinsã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 52 alin. (1) şi (2) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor <>art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, prin raportare la critici asemãnãtoare, constatând cã sunt constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 484 din 6 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008, Curtea a constatat cã dispoziţiile <>art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei permit instanţei de judecatã ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, sã aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii creditorului de deschidere a procedurii insolvenţei şi sã stabileascã o cauţiune de naturã sã descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţã a drepturilor procesuale. Totodatã, depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul cã, în urma respingerii cererii, debitorul va putea cere şi obţine despãgubiri pentru pagubele suferite datoritã deschiderii nejustificate a procedurii insolvenţei.
De altfel, cu privire la constituţionalitatea mãsurii obligãrii la plata unei cauţiuni, stabilitã printr-un act normativ, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000. Prin acea decizie s-a statuat cã stabilirea unor condiţii privind exercitarea unor drepturi de naturã sã împiedice abuzul de drept nu constituie o îngrãdire a accesului la justiţie sau a altor drepturi constituţionale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Hubert Louis Larmaraud şi de Stephane Jaques Dumas în dosarele nr. 31.652/3/2009 şi nr. 31.655/3/2009 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
