Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 542 din 18 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 alin. (2) si ale art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.123 din 13 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (2) şi ale <>art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Cristian Silviu Mihnea Enescu şi Cãtãlin Petru Enescu în Dosarul nr. 1.162/2005 al Judecãtoriei Craiova.
La apelul nominal rãspunde Cristian Silviu Mihnea Enescu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând cã, în urma revizuirii Constituţiei, controlul judecãtoresc în materia contenciosului administrativ aparţine exclusiv tribunalelor, ca primã instanţã de judecatã. Aşa fiind, textele de lege criticate sunt abrogate implicit.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã doar dispoziţiile <>art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 au incidenţã în cauzã. Cu privire la acestea, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.162/2005, Judecãtoria Craiova a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (2) şi ale <>art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Cristian Silviu Mihnea Enescu şi Cãtãlin Petru Enescu într-o cauzã având ca obiect o plângere îndreptatã împotriva hotãrârii Comisiei Judeţene Dolj de aplicare a <>Legii nr. 1/2000 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece atribuie judecãtoriilor competenţa de soluţionare, în primã instanţã, a plângerilor împotriva unor acte administrative, competenţã care aparţine exclusiv tribunalelor.
Judecãtoria Craiova apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate instituie, în acord cu dispoziţiile <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , o procedurã derogatorie de soluţionare a plângerilor împotriva actelor administrative.
Intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a împiedica accesul la instanţele de contencios administrativ, ci de a oferi posibilitatea introducerii plângerii la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã este situat terenul.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, legiuitorul fiind în mãsurã sã stabileascã o procedurã specialã pentru anumite situaţii, derogatorie de la dreptul comun, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege."
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 53 alin. (2) şi <>art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 53 alin. (2): "Împotriva hotãrârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.";
- Art. 54: "(1) Dispoziţiile art. 53 alin. (1) se aplicã şi în cazul în care plângerea este îndreptatã împotriva ordinului prefectului sau oricãrui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevãzute în cap. III.
(2) Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rãmân aplicabile."
Art. 53 alin. (1), la care face trimitere art. 54 din lege, prevede cã: "Hotãrârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privatã asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra mãsurilor stabilite de comisiile locale se comunicã celor interesaţi prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire".
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut: "Controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente sã soluţioneze cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau, dupã caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Art. 2 pct. 1 lit. d) din Codul de procedurã civilã instituie competenţa tribunalelor de a judeca în primã instanţã procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, cu excepţia celor date în competenţa curţilor de apel. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , termenul "instanţã de contencios administrativ" se referã la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi tribunalele administrativ-fiscale.
Aşadar, cu anumite excepţii, tribunalul are competenţa de a judeca în primã instanţã litigiile în materia contenciosului administrativ.
Curtea constatã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Din acest text constituţional rezultã cã prin lege se pot institui anumite excepţii de la regulile dreptului comun în materia contenciosului administrativ. O astfel de excepţie este cuprinsã în textele de lege criticate care atribuie judecãtoriei competenţa de soluţionare a plângerilor împotriva hotãrârii comisiei judeţene de aplicare a <>Legii nr. 18/1991 în a cãrei razã teritorialã este situat terenul şi împotriva ordinului prefectului sau oricãrui act administrativ al unui organ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, reprezentând o aplicare a principiului specialia generalibus derogant.
Pentru aceste motive nu se poate reţine încãlcarea, prin art. 53 alin. (2) şi <>art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , a dispoziţiilor art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, potrivit cãrora "Controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat [...]".
Curtea observã cã raţiunea pentru care soluţionarea plângerilor împotriva actelor administrative menţionate este lãsatã în competenţa judecãtoriei este aceea a asigurãrii celeritãţii judecãrii proceselor în materia fondului funciar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (2) şi ale <>art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Cristian Silviu Mihnea Enescu şi Cãtãlin Petru Enescu în Dosarul nr. 1.162/2005 al Judecãtoriei Craiova.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
