Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 541 din 28 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 19 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Compania Naţionalã Administraţia Porturilor Maritime - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 5.025/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.039 din 9 octombrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.025/118/2009, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Compania Naţionalã Administraţia Porturilor Maritime - S.A. din Constanţa într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect "pretenţii".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece prevede obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile fãrã a face distincţie expresã între contractele încheiate anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 554/2004 şi contractele încheiate ulterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 554/2004. Aratã cã, în unele cazuri, instanţele judecãtoreşti au reţinut în mod greşit faptul cã dispoziţiile de lege criticate se aplicã şi pentru trecut, mai exact, contractelor încheiate anterior intrãrii în vigoare a legii. Susţine cã lipsa unei precizãri exprese în acest sens "produce prejudicii majore drepturilor procesuale ocrotite prin Constituţia României". În opinia autorului excepţiei, limitând perioada de timp în care poate fi exercitatã plângerea, prin derogare de la prevederile art. 720^1 din Codul de procedurã civilã, se creeazã o discriminare între pãrţile unui proces civil sau comercial şi cele ale unui proces de contencios administrativ, în ceea ce priveşte dreptul de a solicita instanţei obligarea uneia dintre pãrţi la respectarea clauzelor contractuale.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal constatã admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. În ce priveşte incidenţa în cauzã a efectelor deduse din nerespectarea textului de lege criticat, observã cã, în mod constant, Curtea Constituţionalã a reţinut cã acestea reprezintã probleme de aplicare a legii, care excedeazã controlului instanţei de contencios constituţional.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 9 din Legea nr. 262/2007 privind modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 7 alin. (6): "(6) Plângerea prealabilã în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile Codului de procedurã civilã fiind aplicabile în mod corespunzãtor. În acest caz, plângerea trebuie fãcutã în termenul de 6 luni prevãzut la alin. (7), care va începe sã curgã:
a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;
b) de la data modificãrii contractului sau, dupã caz, de la data refuzului cererii de modificare fãcute de cãtre una dintre pãrţi, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului;
c) de la data încãlcãrii obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului;
d) de la data expirãrii duratei contractului sau, dupã caz, de la data apariţiei oricãrei alte cauze care atrage stingerea obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;
e) de la data constatãrii caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, sunt nesocotite urmãtoarele dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivitãţii legii, cu exceptarea legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã textul de lege criticat are în vedere plângerea prealabilã ce trebuie introdusã în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative, precizând, pe de o parte, cã aceasta are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, astfel cã dispoziţiile Codului de procedurã civilã sunt aplicabile în mod corespunzãtor, şi, pe de altã parte, individualizând momentul de la care începe sã curgã termenul de 6 luni fixat pentru introducerea acesteia, în funcţie de tipul litigiului izvorât din respectivul contract.
Autorul excepţiei criticã prevederile art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 din perspectiva art. 15 alin. (2) din Constituţie, susţinând cã au caracter retroactiv, întrucât unele instanţe judecãtoreşti fac aplicarea acestora inclusiv în ceea ce priveşte contractele administrative încheiate anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care a introdus în cuprinsul legii menţionate şi textul ce formeazã obiectul prezentei excepţii. Curtea constatã cã aceasta nu reprezintã o criticã de neconstituţionalitate, ci o nemulţumire a autorului excepţiei legatã de modalitatea de aplicare a legii de cãtre instanţe. Or, Curtea Constituţionalã nu are competenţa de a cenzura activitatea instanţelor, acestea fiind suverane în aprecierea modului de soluţionare a cauzelor ce le sunt deduse judecãţii. Aşa fiind, sunt singurele în mãsurã sã determine legea aplicabilã litigiului, soluţionând, eventual, şi conflictele de legi în timp.
Critica referitoare la lipsa unei menţiuni exprese a inaplicabilitãţii textului de lege criticat în ceea ce priveşte contractele administrative încheiate anterior intrãrii sale în vigoare constituie o problemã ce excedeazã, de asemenea, competenţei instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, aceastã atribuţie revenind Parlamentului, ca unicã autoritate legiuitoare a ţãrii.
În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa încãlcare a principiului egalitãţii, Curtea constatã cã este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu instituie niciun fel de privilegii sau discriminãri în cadrul aceleiaşi categorii de persoane. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut în mod constant cã egalitatea nu înseamnã uniformitate şi cã la situaţii diferite sunt permise tratamente juridice diferite, în mãsura în care existã o justificare obiectivã şi rezonabilã. Astfel, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curţii Constituţionale a statuat cã nu este contrarã principiului egalitãţii instituirea unor reguli procedurale speciale, cât timp ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor. Principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite, ipotezã aplicabilã cauzei de faţã.
Totodatã, Curtea reţine cã obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile nu reprezintã o nesocotire a accesului liber la justiţie, legiuitorul înţelegând sã reglementeze şi în aceastã materie o procedurã extrajudiciarã care sã ofere pãrţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fãrã implicarea instanţei judecãtoreşti. În cazul în care însã pãrţile nu reuşesc sã îşi concilieze interesele în acest mod, au dreptul neîngrãdit de a sesiza instanţa competentã, care va analiza pretenţiile acestora în cadrul unui proces care va satisface toate garanţiile specifice unui proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii:
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Compania Naţionalã Administraţia Porturilor Maritime - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 5.025/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
