Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 540 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 si art. 403 alin. 1, 3 si 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 558 din 15 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Muntenia" - S.R.L. din Ioneşti în Dosarul nr. 4.724/2006 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.724/2006, Judecãtoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Muntenia" - S.R.L. din Ioneşti într-o cauzã civilã având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedurã civilã contravin prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece condiţioneazã accesul liber la justiţie de un anumit moment, respectiv dupã ce a început executarea silitã. De asemenea, se aratã cã dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã încalcã prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 din Constituţie, deoarece se prevede o singurã cale de atac. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 din Codul de procedurã civilã, se aratã cã acestea contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21, 124 şi 129 din Constituţie, deoarece instanţa de executare are un drept discreţionar în ceea ce priveşte suspendarea executãrii, iar încheierea prin care s-a dispus suspendarea executãrii în cazuri urgente nu este supusã niciunei cãi de atac.
Judecãtoria Râmnicu Vâlcea aratã cã dispoziţiile art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã încalcã prevederile art. 16 alin. (1), art. 21, 24 şi 129 din Constituţie, deoarece dreptul la justiţie este neîngrãdit şi nu poate fi condiţionat. Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi, iar lipsa unei cãi de atac din cele prevãzute de lege este o încãlcare a dreptului persoanei de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor sale, de a exercita cãile de atac, precum şi de a beneficia de un proces echitabil.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedurã civilã, aratã cã acestea nu încalcã drepturile constituţionale protejate, întrucât reglementarea executãrii silite, în ansamblul sãu, conferã suficiente garanţii care au fost concepute pentru respectarea intereselor celor implicaţi. Faptul cã introducerea contestaţiei la executare se poate face dupã începerea executãrii silite nu reprezintã un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã "suprimã calea de atac a apelului", aratã cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã acesta trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti, deoarece competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii deosebite. În continuare aratã cã nu este întemeiatã nici critica referitoare la dispoziţiile art. 403 din Codul de procedurã civilã, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile art. 403 alin. (1) din Codul de procedurã civilã nu aduc atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi nici nu contravin principiilor privind înfãptuirea justiţiei, întrucât se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, se aratã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, faptul cã încheierea prin care se admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã niciunei cãi de atac nu aduce atingere liberului acces la justiţie, deoarece ori de câte ori se ivesc dificultãţi în cursul executãrii silite ori una dintre pãrţi este nemulţumitã de felul cum sunt întocmite actele de executare, instanţa va fi sesizatã cu rezolvarea contestaţiilor la executare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã. Alin. 2^1 al art. 399 a fost modificat prin <>art. I pct. 18 din Legea nr. 459/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006. Alin. 4 al art. 403 a fost modificat prin <>art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Textele legale criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 399 alin. 2^1: "De asemenea, dupã ce a început executarea silitã, cei interesaţi sau vãtãmaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, datã fãrã îndeplinirea condiţiilor legale.";
- Art. 402 alin. 2: "Hotãrârea pronunţatã cu privire la contestaţie se dã fãrã drept de apel, cu excepţia hotãrârii pronunţate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2.";
- Art. 403 alin. 1, 3 şi 4: "(1) Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel.
(3) Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţã prin încheiere, care poate fi atacatã cu recurs, în mod separat.
(4) În cazuri urgente, dacã s-a plãtit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã. Încheierea nu este supusã niciunei cãi de atac. Cauţiunea care trebuie depusã este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusã este deductibilã din cauţiunea stabilitã de instanţã, dacã este cazul."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedurã civilã nu încalcã prevederile art. 21 din Constituţie, contestaţia la executare fiind destinatã sã înlãture neregularitãţile comise cu prilejul urmãririi silite sau sã expliciteze titlul executoriu ce urmeazã a fi valorificat. Faptul cã introducerea contestaţiei la executare se poate face dupã începerea executãrii silite nu reprezintã un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã încalcã prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece se prevede o singurã cale de atac, Curtea constatã cã aceasta nu este întemeiatã. Astfel, Constituţia nu cuprinde prevederi care sã stabileascã cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, stabilind în art. 129 cã acestea se exercitã "în condiţiile legii". Accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Reglementãrile internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate cãile de atac prevãzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
De asemenea, Curtea observã cã dispoziţiile art. 402 din Codul de procedurã civilã nu sunt de naturã sã aducã atingere înfãptuirii în numele legii a justiţiei şi totodatã nici independenţei judecãtorilor şi supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în prevederile art. 124 din Constituţie, text constituţional invocat de autorul excepţiei.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã. De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 403 din Codul de procedurã civilã contravin prevederilor art. 124 şi 129 din Constituţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Muntenia" - S.R.L. din Ioneşti în Dosarul nr. 4.724/2006 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
