Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE Nr. 54 din 3 mai 1996 privind constitutionalitatea unor prevederi din Legea bugetului de stat pe anul 1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 91 din 6 mai 1996
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, la data de 30 aprilie 1996, de cãtre 32 de senatori, respectiv domnii: Gabor Menyhert Hajdu, Marko Bela, Ştefan-Traian Mocuta, Gabor Kozsokar, Maria Matilda Tetu, Nicolae Manolescu Apolzan, Emil Negrutiu, Andrei Potcoava, Dumitru Cauleanu, Sabin Ivan, Constantin-Ticu Dumitrescu, Adrian Dumitru Popescu-Necsesti, Ştefan Augustin Popa Doinas, Karoly Ferenc Szabo, Denes Seres, Iosif Csapo, Tiberiu Ştefan Incze, Zoltan Hosszu, Mihail Buracu, Mircea Boulescu, Ioan Creţu, Mihail Iurcu, Dan-Constantin Vasiliu, Ioan Turlacu, Andrei Tugulea, Vasile Strimbu, Cristian Sorin Dumitrescu, Ovidiu Corneliu Popescu, Ion Coja, Nistor Badiceanu, Ioan Paul Popescu şi Ion Barbus, asupra neconstitutionalitatii unor prevederi din anexele nr. 17/a şi nr. 17/c din Legea bugetului de stat pe anul 1996.
Anexele cuprinzînd aceste prevederi se referã la Fondul special pentru pensia suplimentarã a pensionarilor militari pe anul 1996. În nota de la anexa nr. 17/a se prevede ca "Eventualul deficit înregistrat în cursul anului se acoperã prin transfer din bugetul fondului pentru pensia suplimentarã, gestionat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale", iar în nota de la anexa nr. 17/c se prevede ca "Deficitul se acoperã din disponibilitãţile anului precedent şi, în completare, prin transferuri din bugetul fondului pentru pensia suplimentarã, gestionat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale."
Prevederile acestor doua note sînt considerate ca neconstituţionale pentru urmãtoarele motive:
- potrivit art. 137 alin. (2) din Constituţie, bugetul de stat fiind separat de cel al asigurãrilor sociale de stat, "Legea bugetului de stat nu se poate atinge de fondurile bugetului asigurãrilor de stat, care nu pot constitui surse de venituri pentru primul şi nu pot fi destinate pentru acoperirea deficienţelor parţiale ale acestuia";
- pensia suplimentarã se bazeazã pe principiul mutualitatii între persoanele asigurate care, contribuind în acest scop la constituirea fondurilor respective, sînt titularele dreptului de proprietate asupra acestor fonduri; pe cale de consecinta, între fondul pentru pensia suplimentarã, gestionat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, şi fondurile pentru pensia suplimentarã a pensionarilor militari "exista o separaţie deplina atît sub aspectul creãrii şi administrãrii, cît şi în privinta beneficiarului, astfel încît acoperirea deficitului pensiei suplimentare a pensionarilor militari din excedentele bugetului fondului pentru pensia suplimentarã din cadrul asigurãrilor sociale de stat constituie o flagrantã neconstituţionalitate", fiind contrarã prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului punctele lor de vedere în legatura cu sesizarea primitã.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se considera ca obiecţia de neconstituţionalitate este nefondata, deoarece dispoziţiile legale contestate nu incalca prevederile art. 137 alin. 92) din Constituţie, iar "stabilirea prin legea bugetului de stat a modului de acoperire a unui eventual deficit al unui fond special, care nu face parte din bugetul de stat, este în deplin acord cu prevederile Constituţiei". De asemenea, nici motivul de neconstituţionalitate legat de proprietatea asupra contribuţiei la fondul pentru pensia suplimentarã nu se considera întemeiat, întrucît "sumele de bani ce fac obiectul fondului pentru pensia suplimentarã pe anul 1996 nu sînt proprietatea persoanelor care contribuie la alimentarea acestui fond. Aceste sume reprezintã bani publici aflaţi în proprietatea şi administrarea statului". Totodatã, se considera "ca o buna parte din pensionãrii militari au contribuit la alimentarea fondului pentru pensia suplimentarã gestionat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale", astfel încît cele doua fonduri - cel pentru militari şi cel pentru civili - "se pot afla în relaţii de complementaritate, potrivit voinţei legiuitorului".
Preşedintele Senatului, în punctul sau de vedere, considera ca sesizarea grupului de senatori se concentreaza asupra "unui aspect formal ce ar putea fi avut în vedere sub aspectul tehnicii legislative, dar nu în ce priveşte constituţionalitatea prevederilor contestate", care nu incalca regimul de separaţie a bugetului de stat şi a bugetului asigurãrilor sociale de stat, prevãzut de art. 137 alin. (2) din Constituţie.
În punctul sau de vedere, Guvernul solicita respingerea sesizãrii, apreciind ca acoperirea deficitului de la fondul pentru pensia suplimentarã a cadrelor militare din excedentele aceluiaşi fond, dar pentru personalul civil, nu incalca prevederile art. 137 alin. (2) din Constituţie. Aceasta mãsura se justifica în urma scaderii numãrului de contribuabili militari şi a creşterii beneficiarilor pensiei suplimentare pentru cadre militare, iar principiul mutualitatii permite asemenea operaţiuni între fondurile respective. În ce priveşte motivul legat de regimul proprietãţii fondurilor pentru pensia suplimentarã, se considera ca aceste fonduri nu sînt proprietatea contribuabililor, care au numai calitatea de beneficiari ulteriori ai sistemului de întrajutorare mutuala, întrucît aceştia nu au asupra sumelor respective un drept de dispoziţie sau de folosinta.
Curtea Constituţionalã, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenta sa soluţioneze sesizarea, care s-a fãcut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 12 şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
CURTEA,
avînd în vedere sesizarea grupului de senatori, punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, precum şi prevederile legale ce fac obiectul sesizãrii, raportate la dispoziţiile Constituţiei, retine urmãtoarele:
Obiecţia de neconstituţionalitate se întemeiazã, în esenta, pe susţinerea ca prevederile legale contestate incalca regimul de separaţie a bugetului de stat şi a bugetului asigurãrilor sociale de stat, prevãzut de art. 137 alin. (2) din Constituţie, precum şi dreptul de proprietate asupra fondurilor pentru plata pensiei suplimentare. Ambele aceste motive sînt deduse din critica dispoziţiilor legale ce fac obiectul sesizãrii, care reglementeazã posibilitatea acoperirii deficitului Fondului special pentru pensia suplimentarã a pensionarilor militari din excedentele fondului pentru plata pensiei suplimentare gestionat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
Primul motiv de neconstituţionalitate invocat nu este întemeiat.
Potrivit art. 137 alin. (2) din Constituţie, bugetul de stat şi bugetul asigurãrilor sociale de stat sînt separate, dar ca pãrţi ale bugetului public naţional. Regimul de separaţie implica, dupã cum se arata în sesizare, ca resursele unuia dintre aceste bugete sa nu poatã fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor prevãzute în celãlalt buget, iar aceasta caracteristica priveşte nu numai cele doua bugete în ansamblul lor, dar şi pãrţile lor componente. Fondul pentru plata pensiei suplimentare, atît pentru civili, cît şi pentru militari, prin natura sa, face parte din categoria fondurilor specifice asigurãrilor sociale de stat. De aceea, situarea acestui fond, în ce priveşte pe militari, în legea bugetului de stat este o problema de tehnica legislativã şi nu de constitutionalitate a reglementãrilor, regimul de separaţie a bugetului de stat şi a bugetului asigurãrilor sociale de stat, respectiv a acestui fond, fata de celelalte fonduri ale bugetului de stat, fiind respectat. În schimb, acoperirea deficitului fondului menţionat din cel administrat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, întrucît se face între fonduri aparţinînd aceleiaşi categorii, şi anume pentru pensia suplimentarã, rezulta ca nu este contrarã regimului de separaţie care priveşte, exclusiv, fondurile care, prin natura lor, fac parte din categoria celor specifice bugetului de stat sau, dupã caz, bugetului asigurãrilor sociale de stat.
Al doilea motiv de neconstituţionalitate invocat se referã la regimul de proprietate a resurselor aparţinînd fondurilor pentru plata pensiei suplimentare. Fãrã a distinge dupã cum aceste resurse se referã la plata pensiei suplimentare pentru civili sau pentru militari, se susţine în sesizare ca ele sînt proprietatea contribuabililor, ţinînd seama ca fondurile corespunzãtoare se constituie şi se utilizeazã pe baza principiului mutualitatii. În consecinta, suportarea din excedentele fondului pentru plata pensiei suplimentare, gestionat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, a deficitului fondului pentru plata acestor pensii cãtre militari, se considera, în sesizare, ca ar reprezenta o încãlcare a dreptului de proprietate privatã al contribuabililor primul fond, în favoarea celor din al doilea fond, precum şi a urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 41 alin. (1) şi alin. (2) - garantarea proprietãţii private şi ocrotirea sa egala, indiferent de titular - şi art. 135 alin. (1) şi alin. (6) - ocrotirea de cãtre stat a proprietãţii şi caracterul inviolabil al proprietãţii private.
Deducerea din principiul mutualitatii - ce guverneazã constituirea şi utilizarea fondurilor pentru pensia suplimentarã - a dreptului de proprietate privatã al contribuabililor asupra resurselor bãneşti ale fondurilor pentru plata pensiei suplimentare nu se justifica. Principiul mutualitatii reglementeazã numai scopul pentru care se constituie şi se utilizeazã, nicidecum natura proprietãţii asupra resurselor sale financiare. Contribuabilii au obligaţia legalã de a plati contribuţia prevãzutã de lege pentru alimentarea acestor fonduri, ceea ce exclude ideea ca resursele astfel colectate ar fi proprietatea lor, iar plata pensiei suplimentare, precum şi a altor drepturi din bugetul asigurãrilor sociale de stat, este o cheltuiala publica. Tocmai de aceea, potrivit art. 137 din Constituţie, bugetul asigurãrilor sociale de stat se aproba prin lege. Pe cale de consecinta, resursa financiarã din care se suporta aceasta cheltuiala nu poate fi proprietate privatã. Dimpotriva, contribuţia pentru pensia suplimentarã, o data achitatã, devine sursa a bugetului public naţional, constituind obiect al proprietãţii publice. Faptul ca plata acestei contribuţii se face de cãtre contribuabil în perspectiva pensiei suplimentare la care ar putea fi îndreptãţit, potrivit principiului mutualitatii, reprezintã un alt aspect ce priveşte destinaţia fondurilor, nu proprietatea lor. De aceea, critica legatã de regimul proprietãţii urmeazã, de asemenea, a fi respinsã.
Avînd în vedere considerentele arãtate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (2) şi al art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Constata ca prevederile notelor din anexele nr. 17/a şi nr. 17/c la Legea bugetului de stat pe anul 1996 sînt constituţionale.
Prezenta decizie se comunica Preşedintelui României.
Deliberarea a avut loc la data de 3 mai 1996 şi la ea au participat: Ioan Muraru, preşedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
