Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE Nr. 54*) din 29 mai 1995     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE Nr. 54*) din 29 mai 1995

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 226 din 2 octombrie 1995
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 76 din 12 septembrie 1995, publicatã în continuare la pag. 4.

Ioan Muraru - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Miklos Fazakas - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385 ^9 din Codul de procedura penalã, invocatã de inculpatul-recurent Colda Mircea în Dosarul nr. 1.371/1994 al Curţii de Apel Oradea.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 25 mai 1995, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea Constituţionalã, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 29 mai 1995.
La termenul din 25 mai 1995, Curtea Constituţionalã, la propunerea procurorului şi pentru o mai buna administrare a justiţiei, a dispus conexarea dosarelor nr. 56C/1995, nr. 60C/1995, nr. 61C/1995 şi nr. 64C/1995 la Dosarul nr. 44C/1995, în care s-a invocat aceeaşi excepţie, în fata Curţii de Apel Oradea, de cãtre inculpatii-recurenti Covaciu Roman, Sautiut Daniel, Dragos Vasile şi Santa Iozsef, urmînd a se pronunţa asupra ei prin decizia de fata.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele:
Curtea de Apel Oradea, prin încheierile din 14 martie 1995, 28 martie 1995, 4 aprilie 1995 şi 18 aprilie 1995, pronunţate în dosarele nr. 281/1994, nr. 1.310/1994, nr. 1.359/1994, nr. 1.371/1994 şi nr. 1.439/1994, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385 ^9 din Codul de procedura penalã, invocatã de inculpatii-recurenti Santa Iozsef, Dragos Vasile, Covaciu Roman, Colda Mircea şi Sautiut Daniel.
În motivarea exceptiei, identicã în toate dosarele, se susţine, în esenta, ca prevederile art. 385 ^9 din Codul de procedura penalã contravin prevederilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi celor ale art. 23 alin. (9) din Constituţie privind libertatea individualã, întrucît nu permite controlul de cãtre instanta de recurs a individualizarii pedepsei.
Curtea de Apel Oradea, exprimindu-şi opinia potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciazã excepţia ca intemeiata, considerind ca art. 385 ^9 din Codul de procedura penalã "exprima intenţia legiuitorului, care, prin cele 21 de situaţii, a reglementat strict limitativ cazurile în care se pot declara recursuri în cauzele penale supuse acestei cai ordinare de atac, ceea ce ingradeste posibilitatea instanţelor şi dreptul pãrţilor de a verifica şi, respectiv, de a ataca deciziile instanţelor de apel pe calea recursurilor, sub aspectul individualizarii pedepsei, aspect ce este vizat cu precãdere de recurenti".
În vederea soluţionãrii exceptiei, au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi ale Guvernului.
În punctul sau de vedere, Senatul arata ca textul atacat este constituţional, întrucît cãile de atac se stabilesc, potrivit art. 128 din Constituţie, în condiţiile legii, astfel încît reglementarea lor este lãsatã la aprecierea legiuitorului. De asemenea, se precizeazã ca, în prezent, este în curs de legiferare o noua reglementare ce va largi controlul judecãtoresc pe calea recursului, incluzind şi individualizarea pedepsei, dar în aceasta situaţie nu infirma cu nimic legitimitatea constituţionalã a textului atacat.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate neîntemeiatã, deoarece "în recurs nu se verifica fondul procesului, ci anumite aspecte ale hotãrîrilor pronunţate de instanţele judecãtoreşti. Rejudecarea, în fond, a procesului, inclusiv operaţiunea de individualizare a pedepsei sau, dupã caz, de reindividualizare a pedepsei, este resortul exclusiv al caii de atac a apelului, care poate fi introdus de pãrţile interesate şi de procuror impotriva hotãrîrii primei instanţe. În felul acesta, partea interesatã dispune de posibilitatea legalã efectivã de a repune în discuţie, în fata instanţei de control judiciar, un aspect important al procesului penal, exigenţele art. 21 din Constituţie fiind, prin urmare, satisfacute. Constituţia a lãsat în competenta exclusiva a legiuitorului instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti, fãrã ca prin aceasta sa se restrîngã accesul liber la justiţie".
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor şi susţinerile procurorului, dispoziţiile art. 385 ^9 din Codul de procedura penalã, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 23 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992, competenta soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate aparţine numai Curţii Constituţionale, deoarece este vorba de aplicarea unei dispoziţii legale adoptate sub imperiul Constituţiei din 1991.
Articolul 385 ^9 din Codul de procedura penalã arata limitativ şi expres cazurile în care hotãrîrile judecãtoreşti sunt supuse casãrii. Recursul, fiind o cale de atac exclusiv de drept, are ca obiect hotãrîrea atacatã, iar nu devolutiv precum apelul. Deci, spre deosebire de calea de atac a apelului, recursul este caracterizat printr-un anumit grad de selectivitate sub aspectul cazurilor în care el poate fi folosit, condiţionat fiind de existenta unor anumite nelegalitati şi netemeinicii ce vizeazã hotãrîrea atacatã.
Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 a statuat ca liberul acces la justiţie presupune accesul la procedurile prin care justiţia se înfãptuieşte şi ca este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui reguli de desfãşurare a procesului în fata instanţei judecãtoreşti.
Aceasta soluţie rezulta în mod categoric din dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", şi ale art. 128, în conformitate cu care "impotriva hotãrîrilor judecãtoreşti pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, cît şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunind posibilitatea neingradita a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalitãţile instituite de lege. De aceea, asa cum s-a statuat în decizia Plenului Curţii Constituţionale mai sus menţionatã, regula art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãreia nici o lege nu poate îngrãdi accesul liber la justiţie, are ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social.
Motivarea invocatã de inculpatii-recurenti, în sensul ca dispoziţiile art. 385 ^9 din Codul de procedura penalã ar limita instanta de recurs, ca autoritate de ultim grad de jurisdicţie ordinarã judecãtoreascã, de a analiza şi cenzura, în cadrul acestei cai de atac, individualizarea pedepsei aplicate, nu poate conduce la concluzia ca textul este neconstitutional. Recursul, declarat impotriva unei hotãrîri definitive dupã apel, reprezentind al treilea grad de jurisdicţie, pînã la nivelul sau, cauza a trecut de "controlul " fondului şi al apelului. De aceea, constituie o problema exclusiva a legiuitorului întinderea controlului judecãtoresc pe care înţelege sa-l instituie pe calea recursului. Aceasta reprezintã motivul pentru care, spre a da satisfactie deplina intereselor procesuale ale pãrţilor, legea prevede ca recursul declarat impotriva unei hotãrîri care nu poate fi atacatã cu apel nu mai este limitat la cazurile de recurs prevãzute de art. 38 ^9 din Codul de procedura penalã, instanta fiind obligatã sa examineze intreaga cauza, sub toate aspectele, indiferent de temeiurile invocate de recurent. În aceasta situaţie, recursul preia funcţia rejudecarii în fond a apelului, pe care cauza respectiva nu l-a putut traversa, fiind exclusa de la aceasta cale de atac, conform dispoziţiilor art. 361 alin. 1 din Codul de procedura penalã.
În ceea ce priveşte invocarea art. 23 alin. (9) din Constituţie, care prevede ca "nici o pedeapsa nu poate fi stabilitã sau aplicatã decît în condiţiile şi în temeiul legii", art. 385 ^9 din Codul de procedura penalã nu contravine acestora dispoziţii. Ar fi contrar prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituţie aplicarea unei pedepse cu încãlcarea regulilor procedurale pentru judecarea infracţiunii. Dimpotriva, din moment ce art. 23 alin. (9) din Constituţie prevede ca pedeapsa poate fi stabilitã şi aplicatã numai în condiţiile legii, rezulta ca art. 385 ^9 din Codul de procedura penalã, care reglementeazã aceste condiţii în ce priveşte cazurile în care se poate formula recursul, nu poate fi considerat ca neconstitutional.
Un ultim aspect pe care îl ridica soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate este faptul ca prin invocarea acesteia se urmãreşte completarea motivelor de recurs prevãzute în art. 385 ^9 din Codul de procedura penalã şi cu posibilitatea instanţei de recurs de a cenzura individualizarea pedepsei. Deci, sub aspectul scopului urmãrit de cãtre inculpatii-recurenti, rezulta ca excepţia este o neconstituţionalitate prin omisiune, în sensul ca textul ar fi neconstitutional deoarece legiuitorul a omis sa prevadã şi motivul de recurs legat de individualizarea pedepsei.
Ţinînd seama însã de prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, potrivit cãrora obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl poate forma numai o dispoziţie a unei legi sau ordonanţe în vigoare, rezulta ca, în nici un caz, controlul de neconstituţionalitate nu poate privi omisiuni, deoarece, altminteri, dintr-un legislativ negativ, ce este de natura rolului şi funcţiei Curţii Constituţionale în asigurarea supremaţiei Constituţiei, aceasta s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ce este de natura şi rolul funcţiei exclusive a Parlamentului, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie.
Chiar dacã, în prezent, este în curs de legiferare o noua reglementare care va largi controlul judecãtoresc pe calea recursului şi asupra individualizarii pedepsei, aceasta este determinata, în principal, de unele ratiuni practice, iar nu de ratiuni pur juridice.

Pentru considerentele expuse, avînd în vedere dispoziţiile art. 385 ^9 din Codul de procedura penalã, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385 ^9 din Codul de procedura penalã, invocatã de inculpatii-recurenti Colda Mircea, Covaciu Roman, Dragos Vasile, Santa Iozsef şi Sautiut Daniel în dosarele nr. 1.371/1994, nr. 1.359/1994, nr. 1.310/1994, nr. 281/1994 şi nr. 1.439/1994 ale Curţii de Apel Oradea.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa din 29 mai 1995.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

------------------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016