Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Viorel Mihi Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent.
Pe rol pronunţarea asupra recursului formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 48 din 29 septembrie 1993 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 10 mai 1994, în prezenta recurentului Ministerul Public şi a inculpaţilor Andronic Benonie şi Baciu Cristinel, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a elibera, a aminat pronunţarea pentru data de 18 mai 1994.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Judecãtoria Braşov, la termenul de judecata din 4 decembrie 1992, a invocat, din oficiu, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 224 şi ale art. 234 din Codul penal şi, prin încheierea din aceeaşi data, a sesizat Curtea Constituţionalã.
Prin Decizia nr. 48 din 29 septembrie 1993, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat ca dispoziţiile art. 224 şi ale 234 din Codul penal au fost abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinta, acestea urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Impotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs, aratind în esenta:
1. Curtea nu este competenta sa se pronunţe asupra excepţiilor de neconstituţionalitate care privesc legi anterioare intrãrii în vigoare a Constituţiei.
5. Pe fond se apreciazã ca în mod greşit s-a dispus abrogarea parţialã a unor dispoziţii din Codul penal referitoare la avutul obştesc. În susţinerea acestui motiv s-au invocat urmãtoarele argumente:
- limitarea bunurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice numai la cele prevãzute în art. 135 akun. (4) din Constituţie este gresita, deoarece mai sînt şi alte bunuri stabilite prin legi sau care urmeazã sa se stabileascã prin alte legi şi care, avînd acelaşi regim juridic, nu pot fi caracterizate ca fãcînd parte din proprietatea privatã;
- Curtea poate sa hotãrascã asupra neconstitutionalitatii legilor şi nu sa pronunţe abrogarea, care este de competenta Parlamentului României;
- Curtea, în decizia atacatã, se întemeiazã pe Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, ceea ce nu este justificat, deoarece în acest fel judecata în alte spete devine inutila.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, decizia atacatã, motivele de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public - susţinute în şedinţa publica din 10 mai 1994, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, ale <>Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele:
Primul motiv de recurs, care vizeazã necompetentã Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocatã, urmeazã a fi înlãturat ca nefondat. În legatura cu acest motiv, s-a statuat constant prin deciziile Curţii ca ea este competenta sa se pronunţe şi asupra legilor anterioare Constituţiei, în mãsura în care a fost sesizatã de instanţele judecãtoreşti pe calea exceptiei de neconstituţionalitate. Acest drept al Curţii rezulta fãrã echivoc şi din dispoziţiile <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , care, prin ipoteza, sînt aplicabile exclusiv legilor anterioare Constituţiei.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, care vizeazã soluţia de fond criticata sub aspectul abrogãrii parţiale a unor dispoziţii din Codul penal referitoare la avutul obştesc, nu este fondat. Justificarea acestui motiv de recurs în sensul ca s-ar fi fãcut o limitare a bunurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice numai la cele prevãzute în art. 135 din Constituţie nu poate fi reţinutã, deoarece este evident ca decizia atacatã nu se rezuma numai la bunurile enumerate de art. 135 alin. (4) din Constituţie, ci se referã la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4), adicã şi "alte bunuri stabilite prin lege".
Totodatã, nu poate fi reţinutã nici susţinerea conform cãreia Curtea nu poate constata abrogarea unei legi anterioare Constituţiei. Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, aceste legi rãmîn în vigoare în mãsura în care nu contravin Constituţiei. Rezulta ca, prin natura sa, contrarietatea unei legi anterioare Constituţiei cu prevederile acesteia are drept consecinta abrogarea. Cu alte cuvinte, neconstituţionalitatea este cauza abrogãrii. În cazul legilor anterioare Constituţiei, neconstituţionalitatea are un caracter specific întrucît cauza sa este posterioarã legii, constind în schimbarea temeiului legitimitatii sale constituţionale. În aceste condiţii, controlul constituţionalitãţii unei legi preconstitutionale care are ca rezultat constatarea acesteia cu prevederile Constituţiei nu duce la declararea legii ca neconstitutionala - o lege putind fi apreciatã numai în funcţie de regimul constituţional sub imperiul cãruia a fost adoptatã -, ci la constatarea abrogãrii, soluţie ce constituie consecinta constituţionalã prevãzutã de art. 150 alin. (1) din Constituţie a unei asemenea contrarietati.
În sfîrşit, nu poate fi reţinutã nici critica adusã deciziei de fond în sensul ca se întemeiazã pe Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1993 - publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993 - în considerarea faptului ca astfel este inutila judecata în alte spete. Potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Curtea nu statueazã decît asupra problemelor de drept.
Spre a se evita soluţii contradictorii, art. 26 din regulament permite completului ce doreşte sa se abata de la practica Curţii sa sesizeze plenul spre a se pronunţa asupra interpretãrii ce urmeazã a fi data în viitor. Decizia plenului este obligatorie doar pentru completele de judecata, astfel încît prin aceasta decizie nu se soluţioneazã o excepţie de neconstituţionalitate concretã. De aceea ea nu are drept consecinta inutilitatea judecãrii excepţiilor, în cadrul cãrora s-ar putea ridica noi probleme şi noi interpretãri posibile, care ar putea determina reluarea procedurii necesare în vederea asigurãrii consecventei practicii constituţionale.
Avînd în vedere ca motivele de recurs sînt nefondate şi ca prin deciziile nr. 33 din 26 mai 1993 şi nr. 49 din 29 septembrie 1993, rãmase definitive, s-a constatat ca dispoziţiile art. 224 şi ale art. 234 din Codul penal au fost abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinta, acestea urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice, rezulta ca, în prezent, atît excepţia de neconstituţionalitate invocatã, cît şi recursul Ministerului Public sînt lipsite de obiect.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constata ca, potrivit deciziilor Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993 şi nr. 49 din 29 septembrie 1993, rãmase definitive, art. 224 şi art. 234 din Codul penal sînt abrogate parţial, conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinta, urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice, şi, prin urmare:
Respinge ca lipsite de obiect excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 224 şi art. 234 din Codul penal ridicatã, din oficiu, de Judecãtoria Braşov în dosarul nr. 1922/1992 al acestei instanţe, precum şi recursul Ministerului Public, declarat impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 48 din 29 septembrie 1993 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 18 mai 1994.
Prezenta decizie se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
