Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 616 din Codul civil, excepţie invocatã de Riza Fila în Dosarul nr. 7.188/215/2006 (numãr în format vechi 1.142/C/2006) al Judecãtoriei Craiova - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 7.188/215/2006 (numãr în format vechi 1.142/C/2006), Judecãtoria Craiova - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 616 din Codul civil.
Excepţia a fost ridicatã de Riza Fila într-o cauzã având ca obiect acţiunea civilã privind acordarea unei servituţi de trecere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã prin instituirea unei servituţi de trecere se creeazã o inegalitate între proprietarul fondului dominant şi proprietarul fondului aservit, ceea ce contravine dreptului de proprietate garantat de Constituţie. De asemenea, se susţine cã servitutea de trecere pe terenul proprietatea altei persoane conduce la o "veritabilã expropriere" a fondului aservit, care "devine practic inutilizabil" de cãtre proprietarul sãu.
Judecãtoria Craiova - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece servitutea legalã reprezintã o îngrãdire legalã a dreptului de proprietate, în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã instituirea unei servituţi de trecere este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale referitoare la conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, iar, pe de altã parte, reglementarea legalã a condiţiilor în care se poate institui dreptul de servitute nu echivaleazã cu o expropriere. În opinia sa, dispoziţiile art. 27 din Constituţie nu sunt incidente în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 616 din Codul civil, potrivit cãrora "Proprietarul al cãrui loc este înfundat, care nu are nicio ieşire la calea publicã, poate reclama o trecere pe locul vecinului sãu pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despãgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona."
Autoarea excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului şi art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietãţii private, în mod egal, indiferent de titular, precum şi alin. (3) privind exproprierea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã invocarea încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, prin inegalitatea creatã între proprietarul fondului dominant şi proprietarul fondului asupra cãruia s-a instituit o servitute de trecere, este neîntemeiatã.
Dreptul de servitute este un drept real imobiliar, dezmembrãmânt al dreptului de proprietate, care presupune prin natura sa imposibilitatea exercitãrii dreptului de proprietate în deplinãtatea atributelor sale, proprietarul fondului asupra cãruia se exercitã servitutea fiind obligat sã permitã folosirea bunului imobil aservit. Prin urmare, cei doi proprietari se aflã în situaţii juridice obiectiv diferite, astfel încât este justificatã instituirea unui tratament juridic diferit în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate.
Mai mult, dreptul de servitute reprezintã o limitare legalã a dreptului de proprietate, permisã de dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Aşadar, legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind anumite limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, în aşa fel încât sã nu interfereze cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept.
Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) privind exproprierea, Curtea constatã cã reglementarea legalã a condiţiilor în care se poate institui servitutea de trecere în favoarea unui proprietar al cãrui teren sau construcţie nu are ieşire la calea publicã nu echivaleazã cu o expropriere a proprietarului fondului aservit.
Dispoziţiile art. 27 referitoare la inviolabilitatea domiciliului nu au incidenţã în cauzã.
De altfel, Curtea constatã cã prevederile art. 616 din Codul civil au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare şi la dispoziţiile <>art. 44 alin. (1)-(3) din Legea fundamentalã. Prin Decizia nr. 166 din 27 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 26 martie 2007, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã, soluţie valabilã şi în prezenta cauzã, neexistând elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 din Codul civil, excepţie invocatã de Riza Fila în Dosarul nr. 7.188/215/2006 (numãr în format vechi 1.142/C/2006) al Judecãtoriei Craiova - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
