Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 2 şi 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Andrei Zanopol Tãnase în Dosarul nr. 1.793/P/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.793/P/2004, Tribunalul Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 2 şi 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Andrei Zanopol Tãnase în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã "o reacţie de o violenţã minimã, faţã de împiedicarea accesului liber la informaţie al ziaristului, nu poate fi consideratã ca infracţiune în spiritul avut în vedere de legiuitor la incriminarea infracţiunii de «ultraj»", sancţionarea penalã a unor asemenea "reacţii minime" fiind de naturã sã încalce libertatea de exprimare, precum şi dreptul la informaţie. În fapt, prin Sentinţa penalã nr. 1.460 din 25 mai 2004 a Judecãtoriei Galaţi, autorul excepţiei a fost condamnat pentru sãvârşirea infracţiunii de ultraj prevãzutã de art. 239 alin. 2 şi 3 teza întâi din Codul penal, reţinându-se cã acesta a lovit un lucrãtor de poliţie. Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel, în cadrul cãruia a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 2 şi 3 din Codul penal, arãtând cã fapta pentru care a fost condamnat a fost sãvârşitã în exercitarea profesiei sale de jurnalist, intervenţia bruscã pentru a opri o persoanã îmbrãcatã civil, care nu se legitimase şi care încerca sã ia aparatul de fotografiat din mâinile martorului care avea aceeaşi calitate de jurnalist, fiind justificatã. Incriminarea faptei sale ca ultraj, în condiţiile arãtate, este apreciatã ca fiind de naturã sã încalce drepturile constituţionale invocate.
Tribunalul Galaţi - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Referindu-se, în motivarea opiniei sale, la dispoziţiile art. 239 alin. 1^1 şi 2 din Codul penal, instanţa aratã cã acestea nu pot fi considerate ca o îngrãdire a dreptului la informaţie sau a libertãţii de informare, întrucât asigurarea unei protecţii speciale funcţionarului care, menţinându-se în cadrul legal al atribuţiilor de serviciu, acţioneazã într-un mod legitim, în exerciţiul autoritãţii pe care o reprezintã, este impusã de necesitatea asigurãrii protecţiei juridice a autoritãţii respective. Calitatea fãptuitorului nu este relevantã câtã vreme "legea penalã nu cere subiectului infracţiunii de ultraj vreo calitate specialã, ceea ce înseamnã cã fapta poate fi sãvârşitã de orice persoanã, inclusiv de un ziarist [...]".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã normele constituţionale invocate în motivarea excepţiei. Se aratã în acest sens cã libertatea de exprimare, garantatã în art. 30 alin. (1) din Constituţie, impune respectarea cerinţei înscrise în art. 30 alin. (6) din Legea fundamentalã, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, cã dispoziţiile art. 239 alin. 1^1 şi 2 din Codul penal nu încalcã libertatea de exprimare şi nici dreptul la informaţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 239 alin. 2 şi 3 din Codul penal.
Ulterior sesizãrii Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile alin. 2 al <>art. 239 din Codul penal au fost modificate prin Legea nr. 160/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 2 iunie 2005, prevederile legale criticate având urmãtoarea redactare: "Lovirea sau orice acte de violenţã, precum şi vãtãmarea corporalã sãvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicã exerciţiul autoritãţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 7 ani, iar dacã s-a produs vãtãmarea corporalã gravã, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
[...] Dacã faptele prevãzute în alineatele precedente sunt sãvârşite împotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majoreazã cu 3 ani."
Aceste dispoziţii legale încalcã, în opinia autorului excepţiei, libertatea de exprimare, astfel cum este aceasta consfinţitã de prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (1), precum şi dreptul la informaţie, prevãzut de art. 31 din Legea fundamentalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã textul de lege ce face obiectul acesteia nu este criticat sub aspectul neconstituţionalitãţii. În realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare a legii de cãtre organele de urmãrire penalã, respectiv de cãtre instanţa de judecatã, care i-au calificat fapta ca fiind infracţiunea de ultraj. În opinia sa, fapta sãvârşitã, determinatã de "împiedicarea accesului liber la informaţie al ziaristului, nu poate fi consideratã ca infracţiune în spiritul avut în vedere de legiuitor la incriminarea infracţiunii de «ultraj»". Astfel, obiectul juridic special al acestei infracţiuni priveşte "în primul rând autoritatea şi abia în secundar persoana", iar "reacţia ziaristului inculpat [...] nu poate fi apreciatã ca o manifestare a lipsei de respect faţã de o persoanã ce îndeplineşte o funcţie ce implicã exerciţiul autoritãţii de stat".
O asemenea criticã nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "[...] se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã [...]". Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate corespund atribuţiilor constituţionale ale instanţelor judecãtoreşti şi vizeazã stabilirea, pe baza probelor administrate în cauzã, a faptului dacã sunt întrunite, în speţã, elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 2 şi 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Andrei Zanopol Tãnase în Dosarul nr. 1.793/P/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
