Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 535 din 7 decembrie 2004 asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 21 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Silstar Com" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.318/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Doru Bãjan, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând cã norma contravenţionalã este o normã primarã, având în vedere conţinutul acesteia, astfel încât numai Parlamentul poate legifera în acest domeniu. De asemenea, se mai susţine cã se ajunge la o enclavizare nedoritã prin recunoaşterea posibilitãţii emiterii unor astfel de norme în aplicarea legii şi de cãtre alte autoritãţi, ceea ce duce la încãlcarea normelor constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã în organizarea executãrii legii sunt îndreptãţite sã emitã norme prin care sã se reglementeze în materie contravenţionalã şi alte autoritãţi. Se mai susţine cã nici o dispoziţie constituţionalã nu se opune posibilitãţii ca o autoritate a administraţiei publice implicatã în organizarea executãrii legii sã emitã o normã contravenţionalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.318/2004, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Silstar Com" - S.R.L. într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 1, precum şi cele ale <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor contravin textului constituţional al art. 61 alin. (1). Se susţine cã, "dupã competenţa autoritãţii publice de reglementare, se disting norma primarã, emisã de autoritatea publicã recunoscutã drept putere legiuitoare, şi norma secundarã, emisã de celelalte autoritãţi publice în aplicarea normei primare". Autorul excepţiei considerã cã "norma juridicã contravenţionalã este o normã primarã, în conformitate cu actualele dispoziţii constituţionale privind puterea legiuitoare şi competenţele atribuite de Constituţie autoritãţii executive". Pe baza textelor constituţionale ale art. 61 alin. (1) şi ale art. 108 care "instituie monopolul legislativ al Parlamentului în ceea ce priveşte normele primare", se apreciazã cã actele cu putere de lege emise de Guvern nu pot prevedea în cuprinsul lor "delegarea de competenţã cãtre Guvern (cãtre sine) de a emite hotãrâri în aplicarea respectivelor acte normative". Numai dupã aprobarea acestora de cãtre Parlament ele "îşi înceteazã existenţa ca acte administrative ale Guvernului [...], devenind legi" şi, din acest moment, "prevederile din ordonanţe şi/sau ordonanţe de urgenţã referitoare la emiterea de cãtre Guvern de hotãrâri în aplicarea respectivelor acte normative devin executabile". Prin urmare, Guvernul are competenţa de a emite "hotãrâri doar pentru organizarea executãrii legilor, nu şi a actelor administrative cu putere de lege", iar hotãrârile emise de cãtre Guvern înainte de aprobarea ordonanţelor sau, dupã caz, a ordonanţelor de urgenţã "nu au temei constituţional".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã "actele normative ale autoritãţilor administraţiei publice locale se adoptã ori se emit pentru reglementarea unor activitãţi de interes local, or, valorile sociale apãrate de legea contravenţionalã [...] nu pot fi doar de interes local, ele sunt de interes general". De asemenea, se mai apreciazã cã "principiul autonomiei locale nu conferã autoritãţilor administraţiei publice locale calitatea de putere legiuitoare", actele normative emise de acestea fiind "acte administrative şi norme secundare". Nu în ultimul rând, se mai aratã cã "sunt încãlcate [...] principiile tehnicii legislative pentru cã actuala concepţie a Guvernului şi a Parlamentului [...] conduce la o enclavizare a reglementãrilor legale pe comune, oraşe, municipii şi judeţe".
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Instanţa considerã cã, "în privinţa contravenţiilor reglementate prin hotãrâri ale Guvernului, noţiunea de organizare a executãrii legii din art. 108 alin. (2) al Constituţiei republicate are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii", prin acest tip de hotãrâri putându-se dispune mãsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii "în vederea stabilirii cadrului necesar pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii". Totodatã, instanţa apreciazã cã, în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 120 alin. (1), ale art. 121 alin. (1) şi (2) şi ale art. 122 alin. (1), "actele autoritãţilor administraţiei publice locale se adoptã ori se emit pentru reglementarea unor activitãţi de interes local, iar autonomia localã [...] conferã autoritãţilor administraţiei publice locale dreptul de a avea iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt date în mod expres în competenţa altor autoritãţi publice", şi acest drept "se rãsfrânge şi în domeniile de activitate reglementate de lege în care autoritatea administrativã este abilitatã sã emitã reglementãri specifice". Se aratã cã nerespectarea condiţiilor legale la emiterea actelor care stabilesc contravenţii duce la sancţiunea nulitãţii absolute a acestora.
Instanţa conchide cã "legiuitorul nu stabileşte întotdeauna direct prin lege contravenţii şi sancţiuni, ci aceastã competenţã poate reveni şi autoritãţilor publice însãrcinate cu organizarea executãrii legii", iar prevederile <>art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã prin <>Legea nr. 180/2002 , respectã întru totul prevederile constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã "în virtutea rolului Guvernului privind asigurarea realizãrii politicii interne a ţãrii şi exercitarea conducerii generale a administraţiei publice, conferit prin art. 102 alin. (1) din Constituţie, precum şi având în vedere principiile administraţiei publice, şi anume principiul descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice, recunoscute de art. 120 din Legea fundamentalã, competenţe, în ceea ce priveşte stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, pot reveni şi autoritãţii publice însãrcinate cu organizarea şi executarea legii, în sens larg". Se mai susţine cã "prin legi, ordonanţe sau hotãrâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate, iar prin hotãrâri ale autoritãţilor administraţiei publice locale sau judeţene se stabilesc şi se sancţioneazã contravenţii în domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege, în mãsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotãrâri ale Guvernului". Guvernul menţioneazã, totodatã, cã sunt nule de drept "hotãrârile autoritãţilor administraţiei publice locale sau judeţene [...] emise cu nesocotirea limitelor impuse".
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Se apreciazã, în esenţã, cã "instituirea, prin dispoziţiile legale criticate, a competenţei Guvernului sau a anumitor autoritãţi ale administraţiei publice de a stabili şi a sancţiona contravenţii reprezintã o opţiune a legiuitorului", ceea ce nu este de naturã a încãlca prevederile constituţionale ale art. 61 alin. (1).
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, astfel cum a fost modificatã prin dispoziţiile <>Legii de aprobare nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002.
Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "Legea contravenţionalã apãrã valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penalã. Constituie contravenţie fapta sãvârşitã cu vinovãţie, stabilitã şi sancţionatã prin lege, ordonanţã, prin hotãrâre a Guvernului sau, dupã caz, prin hotãrâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.";
- Art. 2: "(1) Prin legi, ordonanţe sau hotãrâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate.
(2) Prin hotãrâri ale autoritãţilor administraţiei publice locale sau judeţene se stabilesc şi se sancţioneazã contravenţii în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege, în mãsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotãrâri ale Guvernului.
(3) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot stabili şi sancţiona contravenţii în urmãtoarele domenii: salubritate; activitatea din pieţe, curãţenia şi igienizarea acestora; întreţinerea parcurilor şi spaţiilor verzi, a spaţiilor şi locurilor de joacã pentru copii; amenajarea şi curãţenia spaţiilor din jurul blocurilor de locuinţe, precum şi a terenurilor virane; întreţinerea bazelor şi obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreţinerea strãzilor şi trotuarelor, a şcolilor şi altor instituţii de educaţie şi culturã, întreţinerea clãdirilor, împrejmuirilor şi a altor construcţii; depozitarea şi colectarea gunoaielor şi a resturilor menajere.
(4) Consiliul General al Municipiului Bucureşti poate stabili şi alte domenii de activitate din competenţa consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili şi sancţiona contravenţii."
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este art. 61 alin. (1). Acesta are urmãtorul cuprins:
- Art. 61 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii."
Curtea reţine cã, în esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã, având în vedere faptul cã orice normã contravenţionalã este o "normã primarã", competenţa emiterii acesteia aparţine în mod exclusiv Parlamentului, în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 61 alin. (1). Conform susţinerilor autorului excepţiei, Guvernul nu are competenţa de a emite hotãrâri pentru organizarea executãrii actelor administrative cu putere de lege, iar hotãrârile emise de Guvern înainte de aprobarea ordonanţelor sau, dupã caz, a ordonanţelor de urgenţã "nu au temei constituţional". În acelaşi sens, se mai aratã cã nici autoritãţile administraţiei publice locale nu pot emite asemenea norme, întrucât actele normative emise de acestea sunt "acte administrative şi norme secundare".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã textele criticate nu încalcã dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, care proclamã Parlamentul drept organ reprezentantiv suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii, întrucât reglementarea unor contravenţii într-un domeniu sau altul de activitate este posibilã şi prin acte normative subordonate legii, în condiţiile în care domeniile respective sunt prevãzute în competenţa datã prin lege autoritãţilor publice stabilite la <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 . Reglementarea contravenţiilor în condiţiile dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu reprezintã o reglementare primarã, ci una secundarã în raport cu legea care stabileşte competenţa în materie a autoritãţilor administraţiei publice locale sau judeţene într-un domeniu sau altul de activitate sau care, eventual, reglementeazã domeniul de activitate respectiv. De altfel, chiar dispoziţiile art. 2 alin. (2) menţionate se referã la "toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege".
De altfel, Curtea, de principiu, a stabilit în jurisprudenţa sa cã noţiunea de organizare a executãrii legii, consacratã de dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie, "are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotãrâri ale Guvernului pot fi dispuse mãsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii. Aşadar, legiuitorul nu mai stabileşte întotdeauna direct, prin lege, contravenţii şi sancţiuni, ci, chiar în sensul textului constituţional invocat [art. 108], aceastã competenţã revine autoritãţii publice însãrcinate cu organizarea executãrii legii" (a se vedea <>Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004 a Curţii Constituţionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004). Aceastã argumentare este valabilã nu numai în ceea ce priveşte Guvernul, ci, mutatis mutandis, şi în cazul autoritãţilor administraţiei publice locale prevãzute la <>art. 2 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , în ceea ce priveşte domeniile specificate în textele respective.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Silstar Com" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.318/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
