Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 535 din 27 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (4) si art. 81 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 666 din 2 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) şi <>art. 81 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Florin George Niţã în Dosarul nr. 2.704/P/2005 al Tribunalului Dolj - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.704/P/2005, Tribunalul Dolj - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) şi <>art. 81 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Florin George Niţã în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 "cuprinde dispoziţii represive specifice unui sistem politico-juridic şi economic totalitar [...], dispoziţii incompatibile cu drepturile şi libertãţile cetãţenilor unei ţãri democratice [...]." Se aratã, totodatã, cã aceste prevederi legale nu îndeplinesc "condiţiile calitative de accesibilitate şi previzibilitate." Referitor la art. 81 alin. (1) din acelaşi act normativ, se susţine cã încalcã principiul egalitãţii în drepturi şi dispoziţiile constituţionale privitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Tribunalul Dolj - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã, de asemenea, cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79 alin. (4) şi <>art. 81 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, având urmãtorul cuprins:
- art. 79 alin. (4): "Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltãrii probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testãrii aerului expirat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.";
- art. 81 alin. (1): "Pãrãsirea locului accidentului fãrã încuviinţarea poliţiei ori a procurorului care efectueazã cercetarea locului faptei, precum şi modificarea sau ştergerea urmelor accidentului de cãtre conducãtorul oricãrui vehicul angajat într-un accident de circulaţie de pe urma cãruia a rezultat uciderea sau vãtãmarea integritãţii corporale ori a sãnãtãţii uneia sau mai multor persoane ori dacã accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani."
În motivarea excepţiei se invocã prevederile constituţionale cuprinse în: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 referitoare la dreptul persoanei la viaţã şi la integritatea fizicã şi psihicã, respectiv potrivit cãrora nimeni nu poate fi supus torturii sau unui tratament inuman ori degradant, art. 23 privind libertatea individualã şi art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Se invocã, de asemenea, încãlcarea dispoziţiilor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cuprinse în: art. 1 (obligaţia de a respecta drepturile omului), art. 7 (legalitatea pedepsei), art. 17 (interzicerea abuzului de drept) şi art. 18 (limitarea folosirii restrângerii drepturilor), cu raportare la art. 20 din Legea fundamentalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte constituţionalitatea <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 456 din 28 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 18 ianuarie 2005, şi prin <>Decizia nr. 493 din 29 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 31 octombrie 2005, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, cã acest text de lege nu încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei la viaţã şi la integritatea fizicã şi psihicã, respectiv potrivit cãrora nimeni nu poate fi supus torturii sau unui tratament inuman ori degradant, ale art. 23 alin. (11) ce consacrã prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, cele statuate de Curte în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza Duriez-Costes contra Franţei din 2000, Curtea de la Strasbourg a reamintit jurisprudenţa Comisiei (Decizia X contra Olandei din 1978), în care s-a statuat cã obligaţia unui conducãtor auto, bãnuit de a fi în stare de ebrietate, de a se supune unor analize ale sângelui nu este contrarã prezumţiei de nevinovãţie.
Cât priveşte pretinsa încãlcare, prin <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , a principiului egalitãţii în drepturi, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã, textul de lege criticat fiind aplicabil, fãrã nici o discriminare, tuturor persoanelor care sãvârşesc fapta prevãzutã în ipoteza normei criticate.
De asemenea, întrucât acest text de lege oferã suficiente repere şi elemente pentru ca persoana cãreia i se adreseazã sã înţeleagã care sunt faptele incriminate de legiuitor, nu se poate reţine nici susţinerea în sensul cã <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu ar îndeplini cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate impuse de dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind legalitatea pedepsei.
Curtea nu poate reţine nici încãlcarea art. 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor. Potrivit celor statuate în jurisprudenţa menţionatã, textul ce face obiectul excepţiei are ca finalitate tocmai apãrarea drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor, a vieţii, a integritãţii corporale şi a sãnãtãţii, precum şi a altor importante valori angajate în traficul rutier, fiind de naturã a-l proteja chiar pe conducãtorul auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Or, în absenţa incriminãrii cuprinse în aceste dispoziţii, conducãtorul auto ar putea deveni nu numai autor al unor infracţiuni mult mai grave, dar chiar propria sa victimã.
Întrucât <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu încalcã niciunul dintre drepturile fundamentale la care se face referire în motivarea excepţiei, rezultã cã este neîntemeiatã şi critica sa în raport de prevederile art. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã obligaţia de a respecta drepturile omului.
Referitor la art. 17 din Convenţie, privind interzicerea abuzului de drept, invocat de asemenea în motivarea excepţiei, se constatã cã nu are relevanţã în soluţionarea acesteia.
II. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 81 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea constatã cã acestea nu contravin principiului egalitãţii în drepturi, întrucât sunt aplicabile, fãrã privilegii sau discriminãri, tuturor cetãţenilor aflaţi în ipoteza normei legale. Totodatã, acest text de lege nu restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi, critica sa în raport de dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã fiind, prin urmare, neîntemeiatã.
Pentru considerentele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) şi <>art. 81 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Florin George Niţã în Dosarul nr. 2.704/P/2005 al Tribunalului Dolj - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
