Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 534 din 7 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. 1 lit. f) si ale art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 114 din 4 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. 1 lit. f) şi ale <>art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de Sergiu Lupaşcu în Dosarul nr. 2/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei aratã cã textele legale criticate au fost abrogate, iar noile reglementãri nu au preluat soluţia legislativã anterioarã. Aceastã situaţie, în optica autorului excepţiei, demonstreazã cã legiuitorul a modificat soluţia legislativã iniţialã având în vedere neconstituţionalitatea acesteia. Prin urmare, se solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât reglementãrile legale criticate au fost abrogate, noul text legal în materie nepreluând soluţia legislativã anterioarã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. 1 lit. f) şi ale <>art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de Sergiu Lupaşcu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în memoriul depus la instanţã la 27 ianuarie 2004, cã dispoziţiile art. 88 alin. 1 lit. f) şi ale <>art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (1), ale art. 16 alin. (1), ale art. 124 alin. (2) şi (3), ale art. 126 alin. (1), ale art. 133 alin. (2) lit. a) teza a doua, precum şi celor ale art. 134 alin. (2).
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (1), întrucât noţiunea de "stat de drept" implicã între altele "exercitarea funcţiei de jurisdicţie a statului prin judecãtori imparţiali şi independenţi care se supun numai legii". Se apreciazã cã activitatea de judecatã "se înfãptuieşte în numele legii exclusiv de cãtre [...] judecãtori, întrucât doar cu privire la aceştia se proclamã prin art. 124 alin. (3) [din Constituţie] cã sunt independenţi şi se supun numai legii", altor persoane neputându-se atribui puterea de judecatã. De asemenea, se considerã cã participarea cu vot deliberativ a procurorilor la judecarea cauzelor care au ca obiect abateri disciplinare ale judecãtorilor este contrarã principiului imparţialitãţii justiţiei, iar "procurorii nu prezintã garanţiile de independenţã stabilite prin Constituţie în cazul judecãtorilor", ceea ce "afecteazã însãşi independenţa justiţiei".
Ulterior, la data de 26 aprilie 2004, într-un alt memoriu depus la instanţã, intitulat "Completãri la motivarea excepţiei de neconstituţionalitate", modificându-şi susţinerile, autorul excepţiei considerã cã prevederile criticate contravin textului constituţional al art. 16 alin. (1), întrucât, având în vedere faptul cã atât judecãtorii, cât şi procurorii au calitatea de magistraţi, se impune ca "acţiunile izvorâte din raporturi juridice identice sã fie soluţionate dupã proceduri şi competenţe identice". Din aceastã perspectivã, autorul excepţiei conchide: "competenţa soluţionãrii acţiunii disciplinare îndreptate atât împotriva judecãtorilor, cât şi a procurorilor ar trebui sã revinã unui consiliu de disciplinã mixt format din reprezentanţi aparţinând ambelor categorii de magistraţi". De asemenea, se mai aratã cã, dacã, totuşi, se considerã cã cele douã categorii de magistraţi din punct de vedere al statutului lor sunt diferite, competenţa privitoare la acţiunea disciplinarã îndreptatã împotriva acestora trebuie sã revinã unor consilii de disciplinã alcãtuite exclusiv numai din judecãtori, respectiv procurori.
De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dispoziţiile criticate contravin art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate privind prevederile <>art. 88 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 92/1992 este neîntemeiatã, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 127 alin. 1 din aceeaşi lege, critica de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Guvernul susţine cã, în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 133 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (2), textul <>art. 88 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 92/1992 "este aparent neconstituţional, însã examinarea acestuia trebuie fãcutã numai prin coroborare cu dispoziţiile art. 155 alin. (2) din Constituţia republicatã, potrivit cãrora «Instituţiile prevãzute de Constituţie, existente la data intrãrii în vigoare a legii de revizuire, rãmân în funcţiune pânã la constituirea celor noi»", ceea ce "înlãturã, fãrã echivoc, critica de neconstituţionalitate adusã".
Totodatã se apreciazã cã, potrivit <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , devenit, dupã republicarea acestei legi, art. 29 alin. (1) şi (6), critica de neconstituţionalitate adusã <>art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 este inadmisibilã, întrucât acest text reglementeazã componenţa comisiei de disciplinã a Ministerului Public şi, prin urmare, "nu are aplicare în soluţionarea cauzei, care priveşte contestarea sancţiunii disciplinare aplicate de Consiliul Superior al Magistraturii unui judecãtor".
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 88 alin. 1 lit. f) şi ale <>art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã este întemeiatã.
Avocatul Poporului susţine cã rolul Consiliului Superior al Magistraturii de consiliu de disciplinã al judecãtorilor este "neconform cu cel de «instanţã de judecatã în domeniul rãspunderii disciplinare a judecãtorilor şi procurorilor», prevãzut de art. 134 alin. (2) din Constituţie", iar în consecinţã, "dispoziţiile <>art. 127 din Legea nr. 92/1992 sunt şi ele neconforme cu Constituţia".
Totodatã se aratã cã nici dispoziţiile art. 87 privind compunerea Consiliului Superior al Magistraturii din <>Legea nr. 92/1992 nu corespund prevederilor constituţionale ale art. 133, "motiv pentru care acest organism nu îşi poate exercita rolul prevãzut de <>art. 88 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 92/1992 ", iar în aceste condiţii "dispoziţiile art. 88 alin. 1 lit. f) şi <>art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 devin neconforme şi cu prevederile art. 126 alin. (1) şi 124 alin. (3) din Constituţie". În ceea ce priveşte "faptul cã o lege de modificare şi completare a <>Legii nr. 92/1992 întârzie sã fie adoptatã în acord cu noile dispoziţii constituţionale, [se] impune aplicarea directã a prevederilor art. 133 şi 134 din Constituţie, evitându-se astfel crearea unui vid legislativ".
Se mai aratã cã textele constituţionale ale art. 1 şi 16 nu au relevanţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, îl constituie dispoziţiile art. 88 alin. 1 lit. f), precum şi ale <>art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, întregul titlu V privind Consiliul Superior al Magistraturii (<>art. 86-90) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã a fost abrogat expres prin <>art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 2 iulie 2004 şi intratã în vigoare la data de 30 septembrie 2004. Prevederile <>art. 88 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 92/1992 nu au fost preluate în noua reglementare legislativã, care a modificat radical compunerea Consiliului Superior al Magistraturii şi modul de realizare a rolului sãu de instanţã disciplinarã pentru magistraţi. Astfel, potrivit <>art. 4 lit. a) din Legea nr. 317/2004 : "Consiliul Superior al Magistraturii este alcãtuit din 19 membri, din care:
a) 9 judecãtori şi 5 procurori, aleşi în adunãrile generale ale magistraţilor, care compun cele douã secţii ale Consiliului, una pentru judecãtori şi una pentru procurori". De asemenea, potrivit prevederilor <>art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii:
"Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţã de judecatã în domeniul rãspunderii disciplinare a judecãtorilor şi a procurorilor, pentru faptele prevãzute în <>Legea privind statutul magistraţilor nr. 303/2004 , precum şi pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã de cãtre aceştia, dacã fapta nu constituie infracţiune."
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , acestea au fost abrogate expres prin <>art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004 şi intratã în vigoare la data de 27 septembrie 2004. Titlul IV, privind rãspunderea magistraţilor, al acestei legi nu a preluat soluţia legislativã anterioarã, aceasta prevãzând la art. 99 cã "Sancţiunile disciplinare prevãzute la art. 98 se aplicã de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice".
Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia sunt art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 124 alin. (2) şi (3), art. 126 alin. (1), art. 133 alin. (2) lit. a) teza a doua, precum şi art. 134 alin. (2). Autorul excepţiei a invocat în mod greşit dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Constituţie, în realitate, din motivarea excepţiei rezultã cã acesta s-a referit la cele ale alin. (3) al art. 1. Aceste dispoziţii constituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 124 alin. (2) şi (3): "(2) Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
(3) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";
- Art. 126 alin. (1): "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.";
- Art. 133 alin. (2) lit. a) teza a doua: "(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcãtuit din 19 membri, din care:
a) 14 sunt aleşi în adunãrile generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din douã secţii, una pentru judecãtori şi una pentru procurori; prima secţie este compusã din 9 judecãtori, iar cea de-a doua din 5 procurori.";
- Art. 134 alin. (2): "Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţã de judecatã, prin secţiile sale, în domeniul rãspunderii disciplinare a judecãtorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organicã. În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã, în esenţã, critica de neconstituţionalitate constã, în prima variantã a motivãrii, în susţinerea cã soluţionarea acţiunii disciplinare îndreptate împotriva judecãtorilor intrã în competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, compus atât din judecãtori, cât şi din procurori, aceasta încãlcând prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 124 alin. (2) şi (3), ale art. 126 alin. (1), ale art. 133 alin. (2) lit. a) teza a doua, precum şi ale art. 134 alin. (2). În a doua variantã a motivãrii, se aratã cã, deşi atât judecãtorii, cât şi procurorii au calitatea de magistraţi, competenţa de soluţionare a acţiunii disciplinare îndreptate împotriva celor din urmã aparţine unei comisii de disciplinã formate exclusiv din procurori, iar în ceea ce îi priveşte pe judecãtori, aceastã acţiune este soluţionatã chiar de Consiliul Superior al Magistraturii, care are în compunere atât judecãtori, cât şi procurori, ceea ce contravine principiului egalitãţii prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie; din aceastã perspectivã, autorul excepţiei considerã cã soluţionarea acţiunii disciplinare îndreptate atât împotriva judecãtorilor, cât şi a procurorilor fie ar trebui sã revinã unui consiliu de disciplinã mixt format din reprezentanţi aparţinând ambelor categorii de magistraţi, fie "acţiunea disciplinarã exercitatã împotriva procurorilor va trebui soluţionatã de cãtre un consiliu de disciplinã având în compunere numai procurori", iar "acţiunea disciplinarã exercitatã împotriva judecãtorilor va trebui soluţionatã de cãtre un consiliu de disciplinã având în compunere în exclusivitate judecãtori".
Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate pentru neconstituţionalitate nu mai sunt în vigoare, <>Legea nr. 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii şi <>Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor abrogându-le şi reglementând, conform dispoziţiilor Constituţiei revizuite, organizarea pe douã secţii a acestui consiliu - una pentru judecãtori şi una pentru procurori, acestea îndeplinind rolul de instanţã de judecatã în domeniul rãspunderii disciplinare a judecãtorilor, respectiv a procurorilor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie, numai legile şi ordonanţele în vigoare pot forma obiect al controlului de constituţionalitate. În consecinţã, Curtea reţine cã în cauzã devin incidente dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora controlul de constituţionalitate exercitat de Curte nu poate avea ca obiect decât legi sau ordonanţe ori dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare la momentul exercitãrii acestuia, în caz contrar excepţia fiind inadmisibilã.
Având în vedere cã, în cauzã, abrogarea textului de lege criticat pentru neconstituţionalitate a intervenit dupã sesizarea Curţii Constituţionale, excepţia urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. 1 lit. f) şi ale <>art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de Sergiu Lupaşcu în Dosarul nr. 2/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
