Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 534 din 13 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 953 din 27 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Akif Kaftar în Dosarul nr. 5.051/2004 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 5.051/2004, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de inculpatul Akif Kaftar, trimis în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunii de ultraj.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã teza a doua a dispoziţiei legale criticate, referitoare la condiţionarea anulãrii actului de producerea unei vãtãmãri care nu poate fi înlãturatã în alt mod, contravine prevederilor constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi celor ale art. 24, privind dreptul la apãrare. De asemenea, apreciazã cã textul de lege criticat este neconstituţional şi faţã de art. 20 din Constituţie, raportat la art. 5 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Iaşi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedurã penalã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate nu sunt în contradicţie cu textele constituţionale pretins încãlcate. Totodatã, aratã cã, potrivit art. 361 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, inculpatul poate ataca cu apel încheierile instanţei, considerate nelegale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate în raport cu prevederile art. 21 din Constituţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece nu se îngrãdeşte dreptul pãrţilor de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã într-o societate democraticã procesul echitabil. Totodatã, apreciazã cã prevederile legale criticate constituie garanţii ale respectãrii dreptului la apãrare al pãrţilor în tot cursul procesului penal. Cât priveşte dispoziţiile art. 20 din Constituţie, raportate la art. 5 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate, de asemenea, în motivarea excepţiei, considerã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 197 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins: "Încãlcãrile dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vãtãmare care nu poate fi înlãturatã decât prin anularea acelui act."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 24, privind dreptul la apãrare. De asemenea, apreciazã cã textul de lege criticat este neconstituţional şi faţã de art. 20 din Constituţie, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la art. 5 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la libertate şi la siguranţã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Nulitatea reprezintã o sancţiune proceduralã extremã, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însã nu orice încãlcare a unei norme procedurale provoacã o vãtãmare care sã nu poatã fi reparatã decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, a instituit regula potrivit cãreia nulitatea actului fãcut cu încãlcarea dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vãtãmare ce nu poate fi înlãturatã în alt mod. Aceastã reglementare reflectã preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deşi iniţial nu au respectat formele procedurale, îşi pot atinge scopul prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedicã persoana interesatã ca, în ipoteza în care existã o vãtãmare ce nu poate fi înlãturatã, sã invoce şi sã dovedeascã vãtãmarea pretinsã.
Astfel fiind, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, deoarece acestea nu îngrãdesc dreptul pãrţilor de a apela la instanţele judecãtoreşti, având în vedere cã nulitatea relativã a actului este invocatã în faţa instanţei judecãtoreşti care soluţioneazã cauza, asigurându-se astfel dreptul pãrţilor la un proces echitabil. Pe de altã parte, potrivit art. 361 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, pãrţile pot ataca cu apel încheierile instanţei, considerate nelegale.
Prevederile art. 197 alin. 1 din Codul de procedurã penalã nu limiteazã nici posibilitatea pãrţilor de a-şi exercita, potrivit art. 24 din Legea fundamentalã, dreptul la apãrare. Dispoziţiile legale criticate constituie garanţii ale respectãrii dreptului la apãrare, invocarea nulitãţii de cãtre partea care a suferit o vãtãmare procesualã fiind un mijloc de asigurare a respectãrii prevederilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedurã penalã faţã de dispoziţiile art. 20 din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 5 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la libertate şi la siguranţã, se constatã cã acestea nu au incidenţã în cauza de faţã.
Este de observat cã, prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a vizat extinderea dispoziţiilor legale criticate şi la alte situaţii neprevãzute în text, în sensul de a se permite "nulitatea încheierii instanţei de judecatã care nu cuprinde elementele impuse de art. 304 şi art. 305 din Codul de procedurã penalã", ceea ce ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv şi ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit cãruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, în raport de critici similare, prin <>Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţatã prin aceastã decizie, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Akif Kaftar în Dosarul nr. 5.051/2004 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
